Adesea

Adesea


Adesea, printre ore solitare,
Când Soledad plutea în văi stelare,
Tăcerea-și scutura hermina,
Iar Herr Professor ne preda latina.
Mă pomeneam vorbind fără cuvinte,
Cum nu mi se-ntâmpla-nainte,
Mă întrebam ce este nebunia,
Pe care continent e România.
Si ascultam balada lui Manole,
Departe de sofisme și de mode,
Miorița, Alimoș și Gruia
și Porumbescu, |Minunescu, Traian Vuia,
iar continentul căpăta contur,
Pământ diform sub cerul de azur.


P:S: Minunescu era, în epocă, o referire la Eminescu, a nu se confunda cu Minulescu, cum ar crede unii puși pe corecturi.

Adolescentul

Ziua-i masivă, albă și rece
Ca un colegiu pentru colege,
Numai iubita, doar ea se zărește
Intr-o oglindă ca ochiul de pește
Trece cu trenul omul cu trenciul
Luat pe-o hârtie de treisprezece,
Numai iubita în nouri se scaldă,
Ziua-i masivă, rece și albă,
Numai iubita , subțire și naltă
Este. Iar eu sunt în lumea cealaltă.

Boris Marian

De iubire

De iubire


Stăm, iubito, foarte aproape,
Ne privim în ochi, vedem
Intr-un clar rece, de ape
Ce vom fi și ce suntem.
Fericiți poate că suntem,
Astfel noi nu vom mai fi,
Mă întrebi, clipind din pleoape,
„Tu de unde poți să știi?”
Știu, iubito, am o vârstă
Cam de șapte mii de ani,
De iubirea noastră, frustă
Scrie-n oricare roman,
Tragedii cu Juliette
Sau cu Dalila, Samson,
Dar iubita nu mă crede,
Și îmi spune – „ Nu ești om”.

Boris Marian

Balada lupului

Balada lupului
In memoriam Paul Celan și Florin Mugur

Spune, ce bei lupule?
Lapte negru, omule.
Spune, ce bei, focule?
Șoaptă, geamăt, omule.
Spune ce bei, ștreangule?
Doar tăcere, omule.
Spune, ce bei, glonțule?
Sânge, spaimă, omule.
Sete mare e-n lumea asta,
Secetă mare în viața noastră,
Atunci, de ce ne mai naștem?
Hai să murim de Paște.
Dar cine să dea răspunsul , oameni buni,
Lupului, focului, ștreangului, glonțului?
Că Dumnezeu, pe unde este,
Tace și țese o altă poveste.

Boris Marian

Țară fără margini

Țară fără margini


Țară fără margini, margini fără zări,
Trăim în paragină, mondializări
Ni se-oferă, scuturi, gripe, marfă,bani,
Soarele, același, mai puțini țărani,
Ciorile anunță vreme de pomeni,
Pentru noi sicrie nu mai este lemn,
Tot mai mari avioane, blocuri de oțel,
S-a schimbat și Domnul, nu mai este El,
Fiecare crede că este al său,
Țară fără margini, secol bun sau rău?

Boris Marian

Madona

Madona din strada Mona

Madona trece prin balta rece
Si regimentul - la ora zece,
Madona zice, ei, bărbăței,
De ce sunteți prea cuminței,
Iar regimentul rău se roșește,
Chiar colonelului mustața-i crește,
Madona râde, soldatul plânge,
Bocancul stâng prea tare-l strânge,
Cântă Madona pe strada Mona,
Despre Belial , Baal și Mamona,
Din regiment n-a rămas unul,
Neroditor stă-n baltă tunul.

Boris Marian

Moise

Eu ruguri n-am aprins



Eu ruguri n-am aprins,
Am ars pe rug,
Eu lumânări n-am pus
La căpătâiul unui ev defunct,
Eram o trestie,
Iar frumusețea-n jur
Cu nuferii plutea
Și pruncul Moise
Era în apropierea mea, era.


Boris Marian

Joshua

Joshua Pe drumuri, credincioșii
Pornesc spre Dumnezeu,
Lovesc pământu-n cârje,
Sunt din pământ și eu,
Lovesc parcă în mine,
Iar clopotele, sus,
Vorbesc cu voce joasă
De mine, de Isus,
Eu sunt evreul Joshua,
M-ați înălțat, crezând
Că eu vă dau iertarea,
Dar nu eu sunt Cuvânt,
Sunt ca și voi, priviți-L
Pe Domnul mustrător,
Cereți la El iertarea
Trădând de atâtea ori.
Boris Marian

Cimitire

Voi, cimitire

Voi, cimitire, printre pietre mă preumblu,
De ce păstrați sub soare-un aer sumbru?
Oameni vii vă vizitează fără teamă,
Căci niciodată străbunicul n-o să geamă,
Iar eu aud un glas, mai multe, mii,
Voi, cimitire, niciodată nu voi fi
Ascuns sub piatra grea de titluri mari,
Eu voi alege cerul –cenușar,
Voi căuta în aștri roși-arzând
Lăcașul pentru sufletul-cuvânt.

Boris Marian

Sinagoga

Sinagoga


Lovită de vremuri, cu vechi amintiri,
Ea stă în picioare, pieiră oștiri,
Ea stă în picioare, cu Tablele ei,
Tablele Legii pentru evrei,
La fel pentru lumea din jur, peste mări,
De intri, tavanul albastrei mirări
Cu stele, tăcerea te-nvăluie blând,
Evreii plecară, lăcașul- Cuvânt
Ce stă în picioare la vremuri de foc,
Evreii plecară, dar ea stă pe loc,
Grăiește-ntr-o limbă ce are-nțeles,
Baruh Ata , Adonai, veșnic crez,
Shema Israel, Am Israel Hai,
Rămâi ca-n vechime, vei fi cum erai.


Boris Marian

Scrisoare mamei

Scrisoare mamei de Serghei Esenin
Tu trăiești, bătrâna mea măicuță,
Mai trăiesc și eu și mâna ți-o sărut,
Fie ca lumina serii, blândă
Să cuprindă casa ta de lut.
Mi s-a spus că tu, de supărare
Si de dorul meu abia mai mergi
Că adesea ieși la drum, în zare
Tu mă cauți, în cojocul tău cel vechi
Iar în pragul serii ai coșmaruri,
Ți se pare că mă vezi ucis
Că-ntr-o ceartă fără de-o pricină
Cineva cuțitul mi l-a-nfipt.
Liniștește-te, iubita mea măicuță,
Este-nchipuirea ta, nu sunt
Stâlpul crâșmei, n-am să mor, vezi bine
Chipul tău să nu-l mai fi văzut.
Sunt la fel de tandru ca-nainte
Si visez mereu același vis,
Să mă-ntorc din plin vârtejul vieții
In căsuța noastră din chirpici.
Eu mă voi întoarce-n primăvară
Când copacii vor da floare, măru-nalt
Insă tu să nu mă scoli ca altă dată
Mi-amintesc de așternutul cald.
Nu trezi în mine tot ce doarme,
Nu trezi nici visele ce-au fost,
Am pierdut prea multe dintr-o dată,
Nu mai știu ce are, n-are rost.
Nu mă învăța ce-i rugăciunea,
Nu mă mai întorc la tot ce-i vechi,
Numai tu mi-ești sprijin și speranță,
Numai tu, lumina din povești.
Lasă teama, grijile, ai pace,
Iar de mine să nu-ți fie dor,
Nu ieși la drum, căutând în zare,
In cojocul vechi. Eu n-am să mor.

Traducere liberă – Boris Marian

Maelstrom

Maelstrom


Mai plutește duhul rău prin casă,
Parcă e adus de un vânt rău,
Duhul ei, a fost cândva frumoasă?
Nu a fost, avea suflet de zmeu.
Dublă-nchipuire, înșelare
Pentru simțuri, vechiul androgin
Ce trăiește poate-n fiecare,
Duhul ei se-ascunde în cămin,
De acolo urlă-n miez de noapte,
Se-mpreună cu un diavol, se desparte
Și m-amenință cu iadul, nu mai are
Chip, ea este doar o arătare.
Astfel, repet versuri furate –
„ Pe veci pierduto,veșnic adorato”.


Boris Marian

Rămâi

Rămâi


Rămâi acolo, unde ești,
Își spun toți proștii lumii,
Dar tu ești altfel, tu dorești
Ce au visat și hunii,
Tezaurul din Roma sau
Comoara de sub Rinul
Ce trece leneș, o știau
Stejarul și arinul,
Nu le-au găsit, doar inima
Îți dăruiește plinul,
Nu-i asculta pe sedentari,
Pe lași, pe toți netoții,
Altfel rămâneți funcționari,
Din urmă vin nepoții.

BORIS MARIAN