La umbra azaleei
La umbra azaleei ce ne împurpura
Arcadele verandei, la nori priveam, ne lua
Un dor peste oceane, sprfe munţii nalţi, Caucaz,
Tam-tamul însoţeşte ciudatul nostru dans,
Cu aburii din trestii urcam, din Nilul cald
Eram noi, oare, pruncii porniţi către alt vad?
Zburau spre văi largi vulturice prevestesc oroi,
La umbra azaleei, în visul unei flori.
BORIS MARIAN
Cântec de iubire
Cântec de iubire
Am mângâiat părul străinei,
Ştiam, nimic nu-mi aparţine
În afara acestor degete, acestui poem
Şi a toamnei roşii din care bem.
Păsările au trecut ca nişte gloanţe,
Au perforat o bandă-ngustă de romanţe,
Numai părul iubitei mele necunoscute
Imi stă în palmă, ca un stol de păsări mute.
Cine a venit cu doru-acesta-ntre fiinţe?
Răspunde-mi tu, Exupery, răspunde-mi, prinţe,
S-a spart în cioburi cerul, în lumini, pământul
Şi umblă-n trupul meu, alt trup, vânându-l.
BORIS MARIAN
Am mângâiat părul străinei,
Ştiam, nimic nu-mi aparţine
În afara acestor degete, acestui poem
Şi a toamnei roşii din care bem.
Păsările au trecut ca nişte gloanţe,
Au perforat o bandă-ngustă de romanţe,
Numai părul iubitei mele necunoscute
Imi stă în palmă, ca un stol de păsări mute.
Cine a venit cu doru-acesta-ntre fiinţe?
Răspunde-mi tu, Exupery, răspunde-mi, prinţe,
S-a spart în cioburi cerul, în lumini, pământul
Şi umblă-n trupul meu, alt trup, vânându-l.
BORIS MARIAN
Andromeda
Iubirea pentru Andromeda
Citeam cândva o pevestire
Despre o galactică iubire
In nebuloasa Andromedă
Eram elev, erai elevă,
Priveam cum strălucea intens,
Cu ce viteză, un nonsens
Să se unească oare ea
Cu lumea noastră, bună, rea?
O dragoste ce s-o-mplini
Peste-un miliard de ani, mai ştii?
BORIS MARIAN
Citeam cândva o pevestire
Despre o galactică iubire
In nebuloasa Andromedă
Eram elev, erai elevă,
Priveam cum strălucea intens,
Cu ce viteză, un nonsens
Să se unească oare ea
Cu lumea noastră, bună, rea?
O dragoste ce s-o-mplini
Peste-un miliard de ani, mai ştii?
BORIS MARIAN
Auto-da-fe
Cuvânt despre auto-da-fe
De la margine se vede mai bine,
Spuse profesorul,
Când eşti la mijloc, te vezi doar pe tine,
Spuse profesorul,
Intr-adevăr el era la marginea amfiteatrului,
La catedră,
Dar privit din afară părea că se aflî în centru,
Dar privit din afară părea că e Pentru
Autodisecţie, autodidacticticism, auto-de-fe,
Profesorul ne vorbea, dar părea că nu e.
BORIS MARIAN
De la margine se vede mai bine,
Spuse profesorul,
Când eşti la mijloc, te vezi doar pe tine,
Spuse profesorul,
Intr-adevăr el era la marginea amfiteatrului,
La catedră,
Dar privit din afară părea că se aflî în centru,
Dar privit din afară părea că e Pentru
Autodisecţie, autodidacticticism, auto-de-fe,
Profesorul ne vorbea, dar părea că nu e.
BORIS MARIAN
Cerc
CERC
Plăcerea gâștii de a jumuli un om,
Crimele făptuite în somn
Spriala nopții desfășurată de soare
Lumea este o scrumbie atârnată de o sfoară,
Cică niște cronicari ar fi spus
Că absurdul de mult a apus,
Dar, veseli cronicari, triști cronicari,
Dumnezeu este un mare circar,
Totul se învârtește-ntr-un cerc,
Din Johannesburg până-n Koenigsberg.
Boris Marian
Plăcerea gâștii de a jumuli un om,
Crimele făptuite în somn
Spriala nopții desfășurată de soare
Lumea este o scrumbie atârnată de o sfoară,
Cică niște cronicari ar fi spus
Că absurdul de mult a apus,
Dar, veseli cronicari, triști cronicari,
Dumnezeu este un mare circar,
Totul se învârtește-ntr-un cerc,
Din Johannesburg până-n Koenigsberg.
Boris Marian
Poetul spunea
In memoriam Constantin Virgil Bănescu
Poetul spunea, ce spunea el?
Azi noapte el s-a dus să se plimbe
Prin Calea Lactee,
Ești prea tânăr, i-am spus,
El a murmurat ceva, o formulă,
Nu știam că era cabalist,
E drept că ultimul timp purta pe cap mereu
O pălărie și repeta că ziua morții este și ea o zi.
Dar ziua nașterii? Nu mi-a răspuns,
A fugit de la locul faptei,
Pentru prima oară l-am zărit zâmbind,
Un zâmbet frumos, luminos,
Apoi m-am trezit cu o hârtie mototolită în mână,
Era tot ce rămăsese din el,
A râs, dar eu nu-l mai auzeam,
Mă acoperise o lacrimă.
Boris Marian
13 august 2009
Poetul spunea, ce spunea el?
Azi noapte el s-a dus să se plimbe
Prin Calea Lactee,
Ești prea tânăr, i-am spus,
El a murmurat ceva, o formulă,
Nu știam că era cabalist,
E drept că ultimul timp purta pe cap mereu
O pălărie și repeta că ziua morții este și ea o zi.
Dar ziua nașterii? Nu mi-a răspuns,
A fugit de la locul faptei,
Pentru prima oară l-am zărit zâmbind,
Un zâmbet frumos, luminos,
Apoi m-am trezit cu o hârtie mototolită în mână,
Era tot ce rămăsese din el,
A râs, dar eu nu-l mai auzeam,
Mă acoperise o lacrimă.
Boris Marian
13 august 2009
Anestezie
Haosul e ordinea maximă, dragostea-i Deus ex machina, doar adevărul se plimbă cu o minciună sub limbă, arta e drogul prin care omul se simte mai mare, unde începe clonarea? Lasă, amice-ntrebarea jos, la portar, nu e locul să pui întrebări, tu fă jocul celor ce sunt cu biştarii, drumul vieţii e oare prea încurcat, pune capăt, are sicriul şi lacăt, să nu poţi ieşi de acolo, vorbeşte cu Marco Polo, cu Sancho Panza, la cină poţi vorbi în latină, drumul e plin de iluzii, ca un trup de contuzii după o bătălie de care nimeni nu ştie, oiştea şi cu Pendulul nu le găseşti, Honolulul este ce este, ca visul , nu ai să fii tu Trimisul, nu ai faţă de Christ, oarecum eşti proscris, dar viaţa aceea, de-apoi ne va găsi pe-amândoi, aste e poezia, lacrima, anestezia.
Rada
Departe
Departe este Rada,
Departe, în Apus,
Ea inima mea slabă
Din pieptul slab mi-a smuls,
Ea s-a jucat, ah, jocul,
Ce crud a fost, murind,
Eu am să spun chiar totul
Ce pot, eu intreprind,
Că am iubit-o dulce,
Apoi am fost sedus
De o fiică de arhiduce
Din ambientul rus,
Apoi, mereu cu alta,
Astfel ajuns-am azi
Când Rada nu e Rada,
Adânc eu dorm sub brazi.
Boris Marian
,
Departe este Rada,
Departe, în Apus,
Ea inima mea slabă
Din pieptul slab mi-a smuls,
Ea s-a jucat, ah, jocul,
Ce crud a fost, murind,
Eu am să spun chiar totul
Ce pot, eu intreprind,
Că am iubit-o dulce,
Apoi am fost sedus
De o fiică de arhiduce
Din ambientul rus,
Apoi, mereu cu alta,
Astfel ajuns-am azi
Când Rada nu e Rada,
Adânc eu dorm sub brazi.
Boris Marian
,
Galileu
Calea Lactee
Laptele galactic pare-n sens socratic
Un fel de cucută pentru o lume mută
Cale pentru Robi
Lapte pentru orbi
Stele mii, micele,
Lacrimile mele
Sateliţii galileeni
Galileu, o, Galileu,
Nu ţi-a fost uşor, nici greu,
Să găseşti departe-n cer
Lunile lui Jupiter
Una-i Io, vită-n spume,
Fugărită-n altă lume,
Alta-i Europa noastră,
Nici deşteaptă, nici prea proastă,
Iar Callisto cea frumoasă,
Ca ursoaică e cam grasă,
Numai Ganimed vicleanul,
Rotunjel e băietanul,
Il serveşte sus, în cer,
Cu vin bun pe Jupiter,
Galileu ar bea un strop,
Dar nu-l vede-n telescop.
Ocultaţie
Nu este vorba de forţe oculte
De care nu mai stă nimeni s-asculte,
E vorba că şi Luna uneori
Poate ascunde-n spate doi-trei sori.
Galileo Galilei
Te aud murmurând
De ani patru sute
Eppur si muove
Dar cine te-aude?
Nici astăzi stupizii
Nu simt mişcarea
Se crede prostia
Nemuritoare
In centrul stelar
Care nici nu există
Mereu se iţeşte
Obscură şi tristă
Mediocritatea,
Mereu ca o cobe,
Iar eu te citez,
Eppur si muove.
BORIS MARIAN
Laptele galactic pare-n sens socratic
Un fel de cucută pentru o lume mută
Cale pentru Robi
Lapte pentru orbi
Stele mii, micele,
Lacrimile mele
Sateliţii galileeni
Galileu, o, Galileu,
Nu ţi-a fost uşor, nici greu,
Să găseşti departe-n cer
Lunile lui Jupiter
Una-i Io, vită-n spume,
Fugărită-n altă lume,
Alta-i Europa noastră,
Nici deşteaptă, nici prea proastă,
Iar Callisto cea frumoasă,
Ca ursoaică e cam grasă,
Numai Ganimed vicleanul,
Rotunjel e băietanul,
Il serveşte sus, în cer,
Cu vin bun pe Jupiter,
Galileu ar bea un strop,
Dar nu-l vede-n telescop.
Ocultaţie
Nu este vorba de forţe oculte
De care nu mai stă nimeni s-asculte,
E vorba că şi Luna uneori
Poate ascunde-n spate doi-trei sori.
Galileo Galilei
Te aud murmurând
De ani patru sute
Eppur si muove
Dar cine te-aude?
Nici astăzi stupizii
Nu simt mişcarea
Se crede prostia
Nemuritoare
In centrul stelar
Care nici nu există
Mereu se iţeşte
Obscură şi tristă
Mediocritatea,
Mereu ca o cobe,
Iar eu te citez,
Eppur si muove.
BORIS MARIAN
balada lupului
Balada lupului
In memoriam Paul Celan și Florin Mugur
Spune, ce bei lupule?
Lapte negru, omule.
Spune, ce bei, focule?
Șoaptă, geamăt, omule.
Spune ce bei, ștreangule?
Doar tăcere, omule.
Spune, ce bei, glonțule?
Sânge, spaimă, omule.
Sete mare e-n lumea asta,
Secetă mare în viața noastră,
Atunci, de ce ne mai naștem?
Hai să murim de Paște.
Dar cine să dea răspunsul , oameni buni,
Lupului, focului, ștreangului, glonțului?
Că Dumnezeu, pe unde este,
Tace și țese o altă poveste.
Boris Marian
In memoriam Paul Celan și Florin Mugur
Spune, ce bei lupule?
Lapte negru, omule.
Spune, ce bei, focule?
Șoaptă, geamăt, omule.
Spune ce bei, ștreangule?
Doar tăcere, omule.
Spune, ce bei, glonțule?
Sânge, spaimă, omule.
Sete mare e-n lumea asta,
Secetă mare în viața noastră,
Atunci, de ce ne mai naștem?
Hai să murim de Paște.
Dar cine să dea răspunsul , oameni buni,
Lupului, focului, ștreangului, glonțului?
Că Dumnezeu, pe unde este,
Tace și țese o altă poveste.
Boris Marian
Babi Yar
Babi Iar
E.Evtușenko
La Babi Iar – uriaș mormânt, nu-i monument,
Un șanț adânc, mi-e teamă, eu păstrez mereu
Memoria poporului evreu.
Mă văd în anticul Egipt, sunt azi pe cruce răstignit,
Urme de cuie-n palme port, m-au răstignit,
Dar nu sunt mort.
Imi pare că sunt Dreyfus, iar mă judecă mari demnitari,
La ocnă mă trimit ei, vor să fiu „evreul trădător”.
Sunt izgonit și calomniat, în timp ce ei la bal mascat,
La Petersburg ori la Bruxelles râdeau–”Evreul, el”,
Sunt iar copil la Bialistok, văd sânge, nu este un joc,
Bețivii urlă, ura lor din rânjete devine omor,
Ei mă lovesc cu cizma grea, de ei zadarnic m-aș ruga,
Ei strigă – ”Pe jidani să-i bați , salvează Rusia”. Turbați.
O, ruși, poporul meu, te știu, că iubitor ești, îți sunt fiu,
Dar numele ți l-au mânjit acele bestii rău duhnind.
Ce blândă-i stepa-n zorii roși, unde se nasc cei ticăloși?
Ei strigă toți în cor – ucid pentru popor.?
Imi pare că sunt Anne Frank, firavă ca-n april un ram,
Iubirea mea abia e-n prag, iubitului șoptind cu drag,
Noi n-avem dreptul de-a privi nici frunza cum va răsări,
Noi simțăminte avem, uitând că-n pod ne-ascundem, până când?
Auzi tu pașii ? Nu te temi? E primăvarăprimâvara, eu te chem,
In brațe-mi vino, mă săruți? Dar ușa-i spartă. Toți –pierduți.
La Babi Iar doar ierburi sunt, copacii tremură mărunt,
Ne spun ce-a fost, țipăt adânc, eu îl aud, nu pot să plâng,
Dar simt cum pletele-mi albesc, sunt numai strigăt, mă-ngrozesc,
Deasupra zecilor de mii de trupuri, mai sunt oameni vii,
Eu sunt copilul împușcat, eu nu mai pot uita, nălțat
Să fie imnul pentru cei salvați, sunt toți evrei.
N-am sânge evreiesc, dar știți, evreu sunt pentru antisemiți,
De aceea sunt cu totul rus, atât mai am de spus.
Traducere liberă – Boris Marian
E.Evtușenko
La Babi Iar – uriaș mormânt, nu-i monument,
Un șanț adânc, mi-e teamă, eu păstrez mereu
Memoria poporului evreu.
Mă văd în anticul Egipt, sunt azi pe cruce răstignit,
Urme de cuie-n palme port, m-au răstignit,
Dar nu sunt mort.
Imi pare că sunt Dreyfus, iar mă judecă mari demnitari,
La ocnă mă trimit ei, vor să fiu „evreul trădător”.
Sunt izgonit și calomniat, în timp ce ei la bal mascat,
La Petersburg ori la Bruxelles râdeau–”Evreul, el”,
Sunt iar copil la Bialistok, văd sânge, nu este un joc,
Bețivii urlă, ura lor din rânjete devine omor,
Ei mă lovesc cu cizma grea, de ei zadarnic m-aș ruga,
Ei strigă – ”Pe jidani să-i bați , salvează Rusia”. Turbați.
O, ruși, poporul meu, te știu, că iubitor ești, îți sunt fiu,
Dar numele ți l-au mânjit acele bestii rău duhnind.
Ce blândă-i stepa-n zorii roși, unde se nasc cei ticăloși?
Ei strigă toți în cor – ucid pentru popor.?
Imi pare că sunt Anne Frank, firavă ca-n april un ram,
Iubirea mea abia e-n prag, iubitului șoptind cu drag,
Noi n-avem dreptul de-a privi nici frunza cum va răsări,
Noi simțăminte avem, uitând că-n pod ne-ascundem, până când?
Auzi tu pașii ? Nu te temi? E primăvarăprimâvara, eu te chem,
In brațe-mi vino, mă săruți? Dar ușa-i spartă. Toți –pierduți.
La Babi Iar doar ierburi sunt, copacii tremură mărunt,
Ne spun ce-a fost, țipăt adânc, eu îl aud, nu pot să plâng,
Dar simt cum pletele-mi albesc, sunt numai strigăt, mă-ngrozesc,
Deasupra zecilor de mii de trupuri, mai sunt oameni vii,
Eu sunt copilul împușcat, eu nu mai pot uita, nălțat
Să fie imnul pentru cei salvați, sunt toți evrei.
N-am sânge evreiesc, dar știți, evreu sunt pentru antisemiți,
De aceea sunt cu totul rus, atât mai am de spus.
Traducere liberă – Boris Marian
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
