Bate şi ţi se va deschide
Am bătut la poarta auzului vostru
Şi nu m-aţi auzit,
Am bătut la poarta înţelegerii voastre
Şi nu m-aţi înţeles,
Atunci am început să cânt
Abia auzit, abia cântat, abia rostit,
Au venit păsări nemaivăzute,
Au răsărit flori necunoscute,
Vocea mea avea un rost,
M-am întrebat,
De ce noi, oamenii
Suntem atât de străini
Unul de celălalt,
Unul de celălalt,
De parcă nu am fi oameni
Ci pietre de munte?
Boris Marian
Beniamin
Lăsaţi priveliştea să doarmă,
În Bucovina ploaia toarnă,
În Herţa cai huţuli aleargă,
Lăsaţi-l, Beniamin să doarmă,
Un cânt de moarte se aşterne,
Pădurile nu sunt eterne,
Nici oamenii, prinţesa spune,
S-a stins mai blând ca un tăciune,
Nu-şi mai găseşte casa, cartea,
.Pe Beniamin îl caută moartea,
O lacrimă o fi-ndeajuns?
Din ceruri doar o stea s-a smuls,
El doarme pe un pat de stele,
Lumina de cenuşi să-l spele,
Să-l poarte cum n-a fost vreodată,
Senin în Herţa-nlăcrimată.
Boris Marian
Printre culori
Printre culori
Printre culori, printre culoare,
Aud un nume, sunete rare,
Alean arhaic, dintr-un trecut,
Ba m-a durut, ba mi-a fost scut,
Lume, ecouri, luceferi, zori,
Câte vor fi până ce mori?
Totuşi aştept, treaz, fără glas,
Visul coboară de pe pervaz,
Eşti iar cu mine, spune încet
Unde ai fost, oricum nu cred,
Cum te cutreier cu gândul doar,
Rostesc un nume, şoptindu-l rar,
Nu eşti un înger, numai un vis,
Nu-i loc de noi în paradis,
Nici iadul nu poate primi
Doi păcătoşi, totuşi copii,
Suntem făcuţi să rătăcim,
Fără o piatră-n ţintirim,
Dintr-un poem în alt poem,
Mereu alt nume, te rechem,
Cândva pământul străveziu
Ne va ivi - vie şi viu.
Boris Marian
Printre culori, printre culoare,
Aud un nume, sunete rare,
Alean arhaic, dintr-un trecut,
Ba m-a durut, ba mi-a fost scut,
Lume, ecouri, luceferi, zori,
Câte vor fi până ce mori?
Totuşi aştept, treaz, fără glas,
Visul coboară de pe pervaz,
Eşti iar cu mine, spune încet
Unde ai fost, oricum nu cred,
Cum te cutreier cu gândul doar,
Rostesc un nume, şoptindu-l rar,
Nu eşti un înger, numai un vis,
Nu-i loc de noi în paradis,
Nici iadul nu poate primi
Doi păcătoşi, totuşi copii,
Suntem făcuţi să rătăcim,
Fără o piatră-n ţintirim,
Dintr-un poem în alt poem,
Mereu alt nume, te rechem,
Cândva pământul străveziu
Ne va ivi - vie şi viu.
Boris Marian
Creaţia
Creaţia artistică ( patru modalităţi)
Creaţia artistică nu este limitată de nici un fel de tematică, dar se pune întrebarea- după toate grozăviile prin care am trecut, cum este cu putinţă ca un scriitor să se ocupe azi de întâmplări imaginare? Vremea fanteziei geniale, a inspiraţiei divine a trecut.
Se spune că un om şi-a vândut sufletul diavolului. Era foarte zgârcit. El a visat într-o noapte că s-a îmbolnăvit şi familia nu a îndrăznit să cheme un doctor pentru ca bolnavul să nu facă scandal pentru cheltuielile necesare. Omul a visat că a murit. Familia s-a gândit că nici banii pentru înmormântare nu mai meritau să fie cheltuiţi, astfel că au trecut câteva zile şi cadavrul a început să miroasă. Omul visa şi se îngrozea şi nu putea să se trezească. „Chemaţi un preot să mă îngroape”, strigă el în plină noapte.”Ce ai, dragă?” , întrebă nevasta neliniştită. „A, n-am murit”, oftă omul mulţumit şi adormi la loc.
„Într-o dimineaţă, când Gregor Samsa se trezi în patul său, după o noapte de vise zbuciumate, se pomeni metamorfozat într-o gânganie înspământătoare”. Toată lumea ştie de unde citez.
A făcut tot posibilul şi imposibilul ca punţile să fie rupte. A reuşit... Să nu ameninţi pe nimeni. Să nu dispreţuieşti pe nimeni...Animalele ştiu foarte bine să se facă temute sau iubite. Oamenii nu.
Ceas de noapte, dormi iubito, ceas de moarte, dormi, iubito, mâine nu voi fi pe lume, vei fi tu şi restul lumii, voi veni pe înserate, voi cânta încet pe strune, te-am iubit, dar n-a fost vreme,te-am iubit, dormi, nu te teme, ceasul bate ca o toacă, dormi, iubito, dracii joacă şi îşi râd de noi, de toate, dormi, iubito, sfântă noapte, dormi, încet mă voi preface într-un zburător din nouri, voi veni cu visul paşnic, te voi lua zburând în stoluri spre o altă mare caldă, unde sunt îngemănate inimile care caută, părăsind singurătatea.
Boris Marian
Creaţia artistică nu este limitată de nici un fel de tematică, dar se pune întrebarea- după toate grozăviile prin care am trecut, cum este cu putinţă ca un scriitor să se ocupe azi de întâmplări imaginare? Vremea fanteziei geniale, a inspiraţiei divine a trecut.
Se spune că un om şi-a vândut sufletul diavolului. Era foarte zgârcit. El a visat într-o noapte că s-a îmbolnăvit şi familia nu a îndrăznit să cheme un doctor pentru ca bolnavul să nu facă scandal pentru cheltuielile necesare. Omul a visat că a murit. Familia s-a gândit că nici banii pentru înmormântare nu mai meritau să fie cheltuiţi, astfel că au trecut câteva zile şi cadavrul a început să miroasă. Omul visa şi se îngrozea şi nu putea să se trezească. „Chemaţi un preot să mă îngroape”, strigă el în plină noapte.”Ce ai, dragă?” , întrebă nevasta neliniştită. „A, n-am murit”, oftă omul mulţumit şi adormi la loc.
„Într-o dimineaţă, când Gregor Samsa se trezi în patul său, după o noapte de vise zbuciumate, se pomeni metamorfozat într-o gânganie înspământătoare”. Toată lumea ştie de unde citez.
A făcut tot posibilul şi imposibilul ca punţile să fie rupte. A reuşit... Să nu ameninţi pe nimeni. Să nu dispreţuieşti pe nimeni...Animalele ştiu foarte bine să se facă temute sau iubite. Oamenii nu.
Ceas de noapte, dormi iubito, ceas de moarte, dormi, iubito, mâine nu voi fi pe lume, vei fi tu şi restul lumii, voi veni pe înserate, voi cânta încet pe strune, te-am iubit, dar n-a fost vreme,te-am iubit, dormi, nu te teme, ceasul bate ca o toacă, dormi, iubito, dracii joacă şi îşi râd de noi, de toate, dormi, iubito, sfântă noapte, dormi, încet mă voi preface într-un zburător din nouri, voi veni cu visul paşnic, te voi lua zburând în stoluri spre o altă mare caldă, unde sunt îngemănate inimile care caută, părăsind singurătatea.
Boris Marian
Speranţa
Speranţa
Speranţa oamenilor de onoare
Speranţa oamenilor de onoare,
Oroare, o boare în Piaţa Obor,
Avort, Ceauşescu, Perl Harbor,
Ce vrei să spui cu asta, autorule?
Zimbrii sunt pe cale de apariţie.
Lumea este controlată de bancheri,
De gunoieri şi de păreri.
Iubito, ha la un film să ne pupăm cu sete,
M-am săturat de documentare desuete,
De foste prietene şi prieteni,
Mergem la Buşteni, între jnepeni
Să facem un copil – o minune
Pentru familie şi pentru lume,
Care numai bârfeşte, băi,
ce tânără este aia,
Iar el , potaia dracului
Nu şi-a ascuns bărbăţia,
Speranţa oamenilor care nu recunosc hoţia.
Boris Marian
________________________________________
Speranţa oamenilor de onoare
Speranţa oamenilor de onoare,
Oroare, o boare în Piaţa Obor,
Avort, Ceauşescu, Perl Harbor,
Ce vrei să spui cu asta, autorule?
Zimbrii sunt pe cale de apariţie.
Lumea este controlată de bancheri,
De gunoieri şi de păreri.
Iubito, ha la un film să ne pupăm cu sete,
M-am săturat de documentare desuete,
De foste prietene şi prieteni,
Mergem la Buşteni, între jnepeni
Să facem un copil – o minune
Pentru familie şi pentru lume,
Care numai bârfeşte, băi,
ce tânără este aia,
Iar el , potaia dracului
Nu şi-a ascuns bărbăţia,
Speranţa oamenilor care nu recunosc hoţia.
Boris Marian
________________________________________
Întreaga lume
Întreaga lume
Întreaga lume este un pod îngust, e important să nu ne fie frică, oare, victima suferă mai puţin decât călăul? Cine a putut întreba aşa ceva?
Însuşi marele filosof. Cel mai ciudat este că asasinul îşi urăşte în continuare victima. Am întâlnit multe cazuri şi mi-am păstrat, totuşi, iubirea de oameni, deşi puteam să renunţ. Opusul păcatului este libertatea, spune alt mare filosof, parcă ar avea dreptate. Dar liberatea este doar o şansă de a-ţi alege lanţurile. La început a fost Cuvântul, apoi el a fost călcat în picioare. Înseamnă că nu era Cuvântul. Un om deştept a spus că despre naţionalism se poate vorbi în termeni psihiatrici, atunci când ai la îndemână Cerul. Pe pernă trec valuri, tot valuri, coşmaruri, în aer grifonii fac tumbe, tulumbe, iar timpul petrece la alte petreceri, tu nu poţi fi sigur c-ajungi pân-la zece, prietenii-s umbrele altor prieteni, iubitele-s multe, trăiesc doar din rente, scrii versuri, un prinţ- cerşetor de atenţii , în mers te lovesc beţivanii, demenţii, manechini, manechine, dricuri şi jeep-uri, viaţa şi moartea – în videoclipuri. Gellu Naum– „ Apropie-ţi sânii de faţa mea, sunt în agonie, îi spun şi tac cu limbă de moarte”. Rilke – „ Ce te faci, Doamne, dacă-ţi mor? Dacă mă sparg? (îţi sunt ulcior).Dacă mă curm? (îţi sunt izvor). Îţi sunt veşmânt şi croitor, când nu mai sunt , eşti fără rost”. Dacă nu le scria Rilke, poate le scriam eu? Am întârziat cu aproape un secol.
Boris Marian
Întreaga lume este un pod îngust, e important să nu ne fie frică, oare, victima suferă mai puţin decât călăul? Cine a putut întreba aşa ceva?
Însuşi marele filosof. Cel mai ciudat este că asasinul îşi urăşte în continuare victima. Am întâlnit multe cazuri şi mi-am păstrat, totuşi, iubirea de oameni, deşi puteam să renunţ. Opusul păcatului este libertatea, spune alt mare filosof, parcă ar avea dreptate. Dar liberatea este doar o şansă de a-ţi alege lanţurile. La început a fost Cuvântul, apoi el a fost călcat în picioare. Înseamnă că nu era Cuvântul. Un om deştept a spus că despre naţionalism se poate vorbi în termeni psihiatrici, atunci când ai la îndemână Cerul. Pe pernă trec valuri, tot valuri, coşmaruri, în aer grifonii fac tumbe, tulumbe, iar timpul petrece la alte petreceri, tu nu poţi fi sigur c-ajungi pân-la zece, prietenii-s umbrele altor prieteni, iubitele-s multe, trăiesc doar din rente, scrii versuri, un prinţ- cerşetor de atenţii , în mers te lovesc beţivanii, demenţii, manechini, manechine, dricuri şi jeep-uri, viaţa şi moartea – în videoclipuri. Gellu Naum– „ Apropie-ţi sânii de faţa mea, sunt în agonie, îi spun şi tac cu limbă de moarte”. Rilke – „ Ce te faci, Doamne, dacă-ţi mor? Dacă mă sparg? (îţi sunt ulcior).Dacă mă curm? (îţi sunt izvor). Îţi sunt veşmânt şi croitor, când nu mai sunt , eşti fără rost”. Dacă nu le scria Rilke, poate le scriam eu? Am întârziat cu aproape un secol.
Boris Marian
Ai spus să fiu aprilie
Ai spus să fiu aprilie
Ai spus să fiu aprilie,
Am fost aprilie,
Ai spus să fiu luna mai,
Am fost luna mai,
Dar la sfârşitul lunii mai,
Seara, mi-ai spus, pa, iubitule,
Eşti prea tinerel,
Eu am peste douăzeci
şi trebuie să mă mărit,
Aşa vrea mătuşa mea, care
Îmi este şi mamă,
M-am făcut iunie de supărare,
Am alergat după tine
Prin toată ţara,
Nu te-am găsit,
Pentru Vest nu aveam viză,
Apoi am aflat că mă căutai,
Apoi am aflat că te măritai,
Apoi m-am făcut decembrie
Şi afară ninge.
Boris Marian
Ai spus să fiu aprilie,
Am fost aprilie,
Ai spus să fiu luna mai,
Am fost luna mai,
Dar la sfârşitul lunii mai,
Seara, mi-ai spus, pa, iubitule,
Eşti prea tinerel,
Eu am peste douăzeci
şi trebuie să mă mărit,
Aşa vrea mătuşa mea, care
Îmi este şi mamă,
M-am făcut iunie de supărare,
Am alergat după tine
Prin toată ţara,
Nu te-am găsit,
Pentru Vest nu aveam viză,
Apoi am aflat că mă căutai,
Apoi am aflat că te măritai,
Apoi m-am făcut decembrie
Şi afară ninge.
Boris Marian
Cu viaţa mea, Te caut, Doamne
Cu viaţa mea Te caut, Doamne
Cu viaţa mea, Te caut, Doamne,
Nu Te găsesc, dar Te mai caut,
O alăută cântă spartă,
La drum ies şerpii, şes cu şerpi,
Nici vorbă, înfloreau lalele,
Părea că-n lume nu exişti,
Şi totuşi existenţei Tale
Îi dăruiesc ce văd şi simt,
Cu mâine zilele mi-adaug,
Cu Tine nu mai pierd nimic,
Din ceruri stele mereu cad,
Dar cerul parcă mai mult creşte,
Cenuşile în ceruri ard.
Boris Marian
Cu viaţa mea, Te caut, Doamne,
Nu Te găsesc, dar Te mai caut,
O alăută cântă spartă,
La drum ies şerpii, şes cu şerpi,
Nici vorbă, înfloreau lalele,
Părea că-n lume nu exişti,
Şi totuşi existenţei Tale
Îi dăruiesc ce văd şi simt,
Cu mâine zilele mi-adaug,
Cu Tine nu mai pierd nimic,
Din ceruri stele mereu cad,
Dar cerul parcă mai mult creşte,
Cenuşile în ceruri ard.
Boris Marian
Iartă-mi, Doamne, lacrimile
Iartă,Doamne, lacrimile
Iartă, Doamne, lacrimile pe care
Iubita mea le-a vărsat pentru mine,
Iartă, Doamne, trufia mea
De a crede că pot face numai ce vreau,
Iartă, Doamne, neştiinţa şi cruzimea
Pe care eu le numeam sinceritate,
Iartă-mă, Doamne, că nu mi-am împlinit menirea,
Că nu am înţeles rostul iubirii,
Că diavolul a sălăşuit în inima mea
Fără ca eu să -l recunosc,
Iartă-mi trecerea pe pământ
Crezând că eu cred în tine,
În ceasul ultim al vieţii mele,
Te voi ruga din nou să mă ierţi.
Boris Marian
Iartă, Doamne, lacrimile pe care
Iubita mea le-a vărsat pentru mine,
Iartă, Doamne, trufia mea
De a crede că pot face numai ce vreau,
Iartă, Doamne, neştiinţa şi cruzimea
Pe care eu le numeam sinceritate,
Iartă-mă, Doamne, că nu mi-am împlinit menirea,
Că nu am înţeles rostul iubirii,
Că diavolul a sălăşuit în inima mea
Fără ca eu să -l recunosc,
Iartă-mi trecerea pe pământ
Crezând că eu cred în tine,
În ceasul ultim al vieţii mele,
Te voi ruga din nou să mă ierţi.
Boris Marian
Balthazar
Balthazar
Lui Heine
Balthazar stă în sala tronului-nalt,
Satrapii în jur îi şoptesc, linguşesc,
O mie de flăcări luminează, e fast,
Cupe de aur, furate , lucesc.
Pe zidul din faţa tronului, iată,
O mână scrie cuvinte hebree,
Balthazar înlemneşte, e murmur în sală,
Dar nimeni cuvintele nu le-nţelege.
Doar un copil se apropie , are
Ochii negri şi mari, în lumină,
El desluşeşte cuvintele spaimei,
Mene şi Tekel şi Ufarsină..
Cupele parcă mai mult strălucesc,
Cupe furate din Sfântul Altar,
În noaptea aceea capul regesc
Pe trepte fu zvârlit, Baltzhazar.
Boris Marian
Lui Heine
Balthazar stă în sala tronului-nalt,
Satrapii în jur îi şoptesc, linguşesc,
O mie de flăcări luminează, e fast,
Cupe de aur, furate , lucesc.
Pe zidul din faţa tronului, iată,
O mână scrie cuvinte hebree,
Balthazar înlemneşte, e murmur în sală,
Dar nimeni cuvintele nu le-nţelege.
Doar un copil se apropie , are
Ochii negri şi mari, în lumină,
El desluşeşte cuvintele spaimei,
Mene şi Tekel şi Ufarsină..
Cupele parcă mai mult strălucesc,
Cupe furate din Sfântul Altar,
În noaptea aceea capul regesc
Pe trepte fu zvârlit, Baltzhazar.
Boris Marian
Lovitură ratată
Lovitură ratată
Lui Sebastian Costin
E drept , băiete, astăzi, noi n-am dat lovitura,
Iar băncile-şi deschid la ore fixe geamul,
Noi mai păstrăm vreo două- trei gloanţe, avem hamul,
Mârţoaga a murit azi-noapte, în pădure.
Acolo este gloria, sunt banii ce ne-aşteaptă,
Acolo sunt frumoasele doamne aurii,
Băiete, lasă fumul să treacă, nu privi
Cu disperare, poate, o văduvă bogată
Ne va primi la noapte, îi vom citi poeme,
Ea va căsca de silă şi multă nerăbdare,
De ce în ochii-ţi tineri atâta disperare?
Până la Mult Promisa va trece încă-o vreme.
Cu mine eşti, acum, de ce îmi pari mai palid?
Adună-ţi voioşia, fierbinte tinereţea,
Dar tu eşti chiar fierbinte, obrajii tăi sunt flăcări.
Băiatu-ncet se lasă din braţe-n praful moale.
Boris Marian
Lui Sebastian Costin
E drept , băiete, astăzi, noi n-am dat lovitura,
Iar băncile-şi deschid la ore fixe geamul,
Noi mai păstrăm vreo două- trei gloanţe, avem hamul,
Mârţoaga a murit azi-noapte, în pădure.
Acolo este gloria, sunt banii ce ne-aşteaptă,
Acolo sunt frumoasele doamne aurii,
Băiete, lasă fumul să treacă, nu privi
Cu disperare, poate, o văduvă bogată
Ne va primi la noapte, îi vom citi poeme,
Ea va căsca de silă şi multă nerăbdare,
De ce în ochii-ţi tineri atâta disperare?
Până la Mult Promisa va trece încă-o vreme.
Cu mine eşti, acum, de ce îmi pari mai palid?
Adună-ţi voioşia, fierbinte tinereţea,
Dar tu eşti chiar fierbinte, obrajii tăi sunt flăcări.
Băiatu-ncet se lasă din braţe-n praful moale.
Boris Marian
Oamenii de cenuşă
Oamenii de cenuşă
Noi suntem oamenii de cenuşă,
Venim la casele noastre,
Ne aşezăm pe prag, mestecăm linişte,
În casele noastre stau alţi oameni,
Dar ei nu se simt strîmtoraţi
De venirea noastră,
Ei discută peste capetele noastre,
Citesc, râd, se nasc, mor,
Noi nu deranjăm,
Noi vorbim în şoaptă între noi,
Tu eşti, mamă? Tu eşti, tată?
Soră? Frate? Prietene?
Ceilalţi nu ne aud,
Noi nu deranjăm,
Suntem liberi, n-avem trup, n-avem oase,
N-avem morminte, numai numele,
Iar numele se pot uita.
Boris Marian
Noi suntem oamenii de cenuşă,
Venim la casele noastre,
Ne aşezăm pe prag, mestecăm linişte,
În casele noastre stau alţi oameni,
Dar ei nu se simt strîmtoraţi
De venirea noastră,
Ei discută peste capetele noastre,
Citesc, râd, se nasc, mor,
Noi nu deranjăm,
Noi vorbim în şoaptă între noi,
Tu eşti, mamă? Tu eşti, tată?
Soră? Frate? Prietene?
Ceilalţi nu ne aud,
Noi nu deranjăm,
Suntem liberi, n-avem trup, n-avem oase,
N-avem morminte, numai numele,
Iar numele se pot uita.
Boris Marian
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
