Tramvaiul Trist
To the Queen Isa
Fulgurant şi fugitiv,
aştern aici câteva impresii
de peste zi.
Am dat din nou peste diplodoci.
Se lovesc orbeşte sau cu dichis.
Înainte de a pleca definitiv,
sufletul se îmbrăţişează cu trupul
ca doi amanţi, şoptea profesorul
în staţia Tramvaiului Trist,
ia-mi un bilet , te rog, am avut şi eu
o iubită, în numele ei te rog,
ia-mi un bilet de nemurire.
Câte dimineţi au trecut de când
oraşul Ur nu mai este? Întreabă
un cetăţean care nu ştie bine staţiile,
nu le-am numărat, murmură profesorul,
Doamne, ce vorbiţi, parcă nu aţi fi Dumneavoastră,
i-am scuturat braţul, el s-a lăsat moale
şi atunci am observat că numai mâneca
şi haina erau ale lui, restul, o gravă confuzie,
profesorul alerga pe lângă Tramvaiul Trist
şi nu putea să urce.
Boris Marian
Citesc versurile profesorului
Citesc versurile profesorului
To the Queen Isa
Citesc versurile profesorului în întuneric,
Ele strălucesc ca nişte ochi de pisică
Sau ca ţigările unor puţti sub scară,
Ca părul ielelor electrizat pe ramuri,
Ca nucleele sub microscop,
Ca urechile doamnelor la teatru,
Ca submarinele ieşite din adâncuri,
Aprind lumina
Şi totul se risipeşte,
În faţa mea stă mut profesorul.
xxx
Numai copacilor morţi le place focul,
Spune profesorul privind îngrijorat
Cerul, cineva se uită la fel şi deschise
O umbrelă înflorată, un gând mărunt
Poate fi grădinar pentru întreaga lume,
Cine ar putea reteza norii? Profesorul
Luă o afină între dinţi şi o strivi încet,
Auzeam geamătul mic al boabei, apoi eliberarea
Din chinga circulară, sângele ei de pui de balaur
Năvălind printre dinţii puternici ai profesorului,
Un fulger lovi conform celor spuse
Un vârf uscat de copac şi focul ne lumină
Ca pe nişte vase vechi de aramă.
Boris Marian
To the Queen Isa
Citesc versurile profesorului în întuneric,
Ele strălucesc ca nişte ochi de pisică
Sau ca ţigările unor puţti sub scară,
Ca părul ielelor electrizat pe ramuri,
Ca nucleele sub microscop,
Ca urechile doamnelor la teatru,
Ca submarinele ieşite din adâncuri,
Aprind lumina
Şi totul se risipeşte,
În faţa mea stă mut profesorul.
xxx
Numai copacilor morţi le place focul,
Spune profesorul privind îngrijorat
Cerul, cineva se uită la fel şi deschise
O umbrelă înflorată, un gând mărunt
Poate fi grădinar pentru întreaga lume,
Cine ar putea reteza norii? Profesorul
Luă o afină între dinţi şi o strivi încet,
Auzeam geamătul mic al boabei, apoi eliberarea
Din chinga circulară, sângele ei de pui de balaur
Năvălind printre dinţii puternici ai profesorului,
Un fulger lovi conform celor spuse
Un vârf uscat de copac şi focul ne lumină
Ca pe nişte vase vechi de aramă.
Boris Marian
Vai munţilor
Vai munţilor
Vai munţilor ce văd în zare,
O luptă vom trăi, care pe care,
Duşmanul nu există, totu-i abur,
Când noi vom fi acolo, fir de aur.
În faţa bucuriei nu se schimbă
Nici spada, nici otrava de pe limbă?
Mereu sorbind cu lăcomie viaţa
Uităm de vise? Aspră-i dimineaţa.
Prea mult ne-asemănăm. E bine?
Doar Isadora ştie. Din vechime
Tot încercăm să ne luptăm cu noi,
Uitând că Unul nu poate fi doi.
Boris Marian
Vai munţilor ce văd în zare,
O luptă vom trăi, care pe care,
Duşmanul nu există, totu-i abur,
Când noi vom fi acolo, fir de aur.
În faţa bucuriei nu se schimbă
Nici spada, nici otrava de pe limbă?
Mereu sorbind cu lăcomie viaţa
Uităm de vise? Aspră-i dimineaţa.
Prea mult ne-asemănăm. E bine?
Doar Isadora ştie. Din vechime
Tot încercăm să ne luptăm cu noi,
Uitând că Unul nu poate fi doi.
Boris Marian
Nu mă iubesc şefii
Nu mă iubesc şefii
To Isadore
Nu mă iubesc şefii, dar
Mă iubeşte Isadora-n dar,
De ce, Isadora, nu mă iubesc şefuleţii?
Pentru că-i enervează creţii?
Dar eu nu sunt creţ, Doamne, iartă-mă,
Unul mi-a spus, mă, Sartre, mă,
Ia mai lasă-te tu de critici,
C-ai s-o păţeşti, precum zeii indici,
Adică ai să te duci de unde ai venit,
Asta mi-a spus unul mai cătrănit,
Altul mi-a propus amiciţie,
Dar eu nu am calviţie,
Nu-mi place să-mi frece bila
Nici tigrul verde şi nici gorila,
Eu o am pe Isadora,
Măi şefi, geniali cu ora,
Că uneori mi se pare
Că lumea caută a şaptea cărare,
Eu doar cu Isadora mă-mpac,
Restul sunt pentru mine un drac.
Boris Marian
To Isadore
Nu mă iubesc şefii, dar
Mă iubeşte Isadora-n dar,
De ce, Isadora, nu mă iubesc şefuleţii?
Pentru că-i enervează creţii?
Dar eu nu sunt creţ, Doamne, iartă-mă,
Unul mi-a spus, mă, Sartre, mă,
Ia mai lasă-te tu de critici,
C-ai s-o păţeşti, precum zeii indici,
Adică ai să te duci de unde ai venit,
Asta mi-a spus unul mai cătrănit,
Altul mi-a propus amiciţie,
Dar eu nu am calviţie,
Nu-mi place să-mi frece bila
Nici tigrul verde şi nici gorila,
Eu o am pe Isadora,
Măi şefi, geniali cu ora,
Că uneori mi se pare
Că lumea caută a şaptea cărare,
Eu doar cu Isadora mă-mpac,
Restul sunt pentru mine un drac.
Boris Marian
Duplicitate
Duplicitate
Trăim în mare duplicitate,
Unii înoată pe burtă, pe spate,
Alţii nu ştiu să-noate deloc,
Totuşi strămoşul e diplodoc.
Unul mai râde, celălat plânge,
Unul primeşte, altul dă sânge,
Unul citeşte, ceilalţi scriu,
Totuşi strămoşul este hazliu.
Eu de iubire nu scriu aici,
Că nu e locul pentru pupici,
Duplicitate, duplicitez,
Simt cum mă tulbur, isadorez.
Boris Marian
15 mai 2010 - Bucureşti
Trăim în mare duplicitate,
Unii înoată pe burtă, pe spate,
Alţii nu ştiu să-noate deloc,
Totuşi strămoşul e diplodoc.
Unul mai râde, celălat plânge,
Unul primeşte, altul dă sânge,
Unul citeşte, ceilalţi scriu,
Totuşi strămoşul este hazliu.
Eu de iubire nu scriu aici,
Că nu e locul pentru pupici,
Duplicitate, duplicitez,
Simt cum mă tulbur, isadorez.
Boris Marian
15 mai 2010 - Bucureşti
TR-istul
TR-istul
Prietenul meu, TR-istul
Îmi povestea că nevasta lui,
Bolnavă fiind, el a chemat
Un medic care era, întâmplător
Tot femeie, iar după vizita obişnuită,
El a avut-o pe masa de la bucătărie,
Povestea şi ochii îi străluceau,
Vedeam, în ochii lui, scena,
„Măi, Ilie, dar tu eşti un mare ticălos”,
I-am spus, în timp ce goarna
De la camera de gardă suna stingerea.
TR-istul Ilie şi-a aprins, trist,
O ţigară şi a adăugat,
„ Nevastă-mea a murit,
Îţi spun ca să nu răzi de mine”,
Apoi ne-am dus la culcare.
Boris Marian
Prietenul meu, TR-istul
Îmi povestea că nevasta lui,
Bolnavă fiind, el a chemat
Un medic care era, întâmplător
Tot femeie, iar după vizita obişnuită,
El a avut-o pe masa de la bucătărie,
Povestea şi ochii îi străluceau,
Vedeam, în ochii lui, scena,
„Măi, Ilie, dar tu eşti un mare ticălos”,
I-am spus, în timp ce goarna
De la camera de gardă suna stingerea.
TR-istul Ilie şi-a aprins, trist,
O ţigară şi a adăugat,
„ Nevastă-mea a murit,
Îţi spun ca să nu răzi de mine”,
Apoi ne-am dus la culcare.
Boris Marian
Cântul unu şi doi
Cântul UNU şi DOI
De ce ne-a plămădit Natura
ori Dumnezeu, cum de murim?
Cum de întreaga mea făptură
să se îngroape-n ţintirim?
Vorbim de umbre, dar se pare
că ele ne răspund mai greu.
Cu noi vorbim, iar întrebarea
se pune – Unde-i Dumnezeu?
El este ceea ce noi ne suntem,
în tine e, iubita mea,
viaţa este doar o punte,
ceva am fost, vom fi ceva
....Nu-i trupul gând,
nici gândul trup,
cu un cuvânt nu te corup,
vuind, urlând, haita de lupi,
când eşti mai blând,
din tine rup
cu colţii albi, fiare-n grup,
tu vei fi gând, m-auzi cântând,
şoptit, cântând...
x x x
Din versul meu răzbate bucuria,
prin versul meu eu sunt solia
profeţilor plecaţi în foc, în cer,
doar trupul meu cel efemer
păstrează inima aritmică, bolundă,
eu nu sunt strigătul, sunt doar o undă
ce trece printre vechii-noi barbari
cu creier mic, asproape celular.
Boris Marian
De ce ne-a plămădit Natura
ori Dumnezeu, cum de murim?
Cum de întreaga mea făptură
să se îngroape-n ţintirim?
Vorbim de umbre, dar se pare
că ele ne răspund mai greu.
Cu noi vorbim, iar întrebarea
se pune – Unde-i Dumnezeu?
El este ceea ce noi ne suntem,
în tine e, iubita mea,
viaţa este doar o punte,
ceva am fost, vom fi ceva
....Nu-i trupul gând,
nici gândul trup,
cu un cuvânt nu te corup,
vuind, urlând, haita de lupi,
când eşti mai blând,
din tine rup
cu colţii albi, fiare-n grup,
tu vei fi gând, m-auzi cântând,
şoptit, cântând...
x x x
Din versul meu răzbate bucuria,
prin versul meu eu sunt solia
profeţilor plecaţi în foc, în cer,
doar trupul meu cel efemer
păstrează inima aritmică, bolundă,
eu nu sunt strigătul, sunt doar o undă
ce trece printre vechii-noi barbari
cu creier mic, asproape celular.
Boris Marian
Iubirea este un balansoar
Iubirea este-un balansoar
Iubirea este-un balansoar,
Când unul speră, altu-n jar
Se perpeleşte, dor nestins
Atinge inima unui biet ins,
Apoi balanţa merge-n hău,
Cellalt acum e ca un zeu,
Astfel iubim şi suferim,
Ba nu uităm, ba nu dormim,
Ba râdem singuri, ba un plâns,
Şurubul nu poate fi strâns,
Iar balansoarul de copil
Cade-n nisip, e inutil,
L-adună oamenii din parc
Şi-l pun în stivă, lângă-un gard.
Boris Marian
Iubirea este-un balansoar,
Când unul speră, altu-n jar
Se perpeleşte, dor nestins
Atinge inima unui biet ins,
Apoi balanţa merge-n hău,
Cellalt acum e ca un zeu,
Astfel iubim şi suferim,
Ba nu uităm, ba nu dormim,
Ba râdem singuri, ba un plâns,
Şurubul nu poate fi strâns,
Iar balansoarul de copil
Cade-n nisip, e inutil,
L-adună oamenii din parc
Şi-l pun în stivă, lângă-un gard.
Boris Marian
Don Quijote
Don Quijote
Să stai în genunchi în faţa unui copil,
E cel mai sfânt gest,
Să-ngenunchezi un om, privind de sus,
Este pervers,
În faţa mea stă un copil regesc,
O Isadoră fără zâmbet, fără trai lumesc,
Închisă între răi şi-ntre nebuni,
E Isadora simbol ăstei lumi,
Eu pot să iau precum bătrânul cavaler,
Un lighenaş de-aramă şi o za de fier,
Un Sancho Panza, o credinţă-n Cel de Sus
Şi să pornesc război ca un instrus
În lumea unor jalnici răi, nebuni,
Pentru că nu pot să m-ascund în turn.
Atunci copilul Isadora, oare-mi s-a părut?
A râs şi-a fost mai mult ca un sărut.
Boris Marian
Să stai în genunchi în faţa unui copil,
E cel mai sfânt gest,
Să-ngenunchezi un om, privind de sus,
Este pervers,
În faţa mea stă un copil regesc,
O Isadoră fără zâmbet, fără trai lumesc,
Închisă între răi şi-ntre nebuni,
E Isadora simbol ăstei lumi,
Eu pot să iau precum bătrânul cavaler,
Un lighenaş de-aramă şi o za de fier,
Un Sancho Panza, o credinţă-n Cel de Sus
Şi să pornesc război ca un instrus
În lumea unor jalnici răi, nebuni,
Pentru că nu pot să m-ascund în turn.
Atunci copilul Isadora, oare-mi s-a părut?
A râs şi-a fost mai mult ca un sărut.
Boris Marian
Abonați-vă la:
Postări (Atom)