Pinochio

Pinochio

Iubesc pe Pinochio, pe Buratino,
Îmi fac cu ochiul, iubesc pe Malvina,
Degeaba prietenul se încordează,
Vine Pinochio pe-o iapă brează.
Degeaba muzele se bat în curte,
Apare Malvina, îi crește burta,
Ea o să nască altă poveste,
Nimeni, Malvina, ca tine nu este.
Eu sunt Pinochio și Buratino,
Îmi faci cu ochiul, mă-nșeli, Malvina.


Egalitate voiau și galii,
Liberții voiau librete, corale,
Frăția apare în Bărăție,
Iar comuniștii devin miniștri.
Toxicomanii, ca și cumanii
Ocupă Europa și ne iau banii,
Dar peștișorul de aur surd e,
Peștele mare adună curve,
Marx trage apa și arcul,
Munca înnobilează țarcul,
Capitalșismul ridfică valul,
Tsunami, fraților, astăzi e balul,
La zece fix, eu trec iar Styxul,
Scriu la computer, am pierdut pixul,
Acolo mă doare, acolo vă doare,
Viața-i frumoasă, lumea e mare.

Boris Marian

Poem pentru nimeni

Poem pentru Nimeni

Nu poți trăi cu-nțelepciune, singur,
Cum strălucește soarele în linguri,
Ești vultur ori ești șarpe ori ești om,
Nu poți visa de te0adâncești în somn.

Iubesc, învăț, n-am încetat nicicând,
Până voi fi cenușă ori pământ,
Iar prin iubire-nvăț de două ori,
Primind lumina sunt luminofor.
Primind sărutul redevin bărbat,
Eu știu și nopțile în care m-ai visat.
Xxx
In memoriam Shakespeare

Is this the scourge of our land?
Mă-ntreabă un golan galant,
Judje you, my Lord, then between us,
Eu sunt poet, tu – de pripas.
All hapiness, pardon, my Lord,
Am avut templul într-u n cort
și ne iubeam precum Romeo
cu Julieta sa de rouă.

Boris Marian
.

Tristele

Tristele


Să fii orb? Înțeleg.
Îți ascunzi privirea
De lumina soarelui,
De propria mea privire.
Să fii orb cu adevărat?
Voi privi în locul tău.
Dar tu nu ești orb, ești trufaș,
Poate semeni cu mine.
Doi orbi, eu și tu,
Doi oedipi, fie.
Nici așa nu accepți.
Se pare că vom porni pe căi diferite.
Depinde unde ajungem.
Depinde? De ce?


Știu, nu știu nimic,
Dar știu ceva,
știu că-mi ești amic,
dar nu-mi ești proptea.
Astăzi tu mă lauzi,
Mâine mă înjuri,
Tot adaugi și scazi
Din învățături.
Ce e bine azi,
Mâine va fi crunt,
Barba tu ți-o razi,
Dar rămâi cărunt.
Râd cei ce nu știu,
Nici nu vor a ști,
Râd și eu și scriu
Doar pentru copii.


Nu am încredere în pupici,
Prefer o înjurătură sinceră,
În locul sărutului
Din vârful buzelor,
Prefer să fiu rănit,
În loc să fiu stropit
Cu saliva lingușelii,
Iubesc lupii, câinii fără stăpân,
Cu condiția să aibă
Nițel creier.
Ah, nu există?
Luați-mă cum sunt
Sau nu mă luați defel.
Respect cel mai mult
Firul de iarbă răsărit în februarie.

Filosof vrea să fie oricine,
Dar nu oricine e filosof,
Îmi spune iubita
Din patul ei mov.
Este vorba de spirite viguroase,
Adaugă băiatul care
Vinde case.
Ce anume persistă
și ce rezistă?
Contrariul curgerii
Este pământul,
Dar și cuvântul, cântul, vântul
Vânându-l.
Iubita stă goală
În patul ei mov.
Nu oricine e filosof.

Principiul identității
Instalat în propria ființă,
Greu s-ar putea discuta
Această chestiune,
Prefer să privesc un câine,
O javră proletară,
Hrănită cu oase de pui,
Prefer o pisică inteligentă,
Ce spune din coadă
Că este mare amatoare
De lapte și muzică bună.
Prefer un copil încercând
Să-și contrazică bunicul,
Dând din picioare de nervi,
Dar Heraclit, Parmenide
Nu mă lasă,
Vin noapte de noapte,
Ca doi vampiri fără milă,
Iar lângă mine iubita
n-aude, nu crede. BORIS MARIAN

Preferans

Preferans

Întâi se străpung urechile,
Apoi rămân cicatricile,
Cineva se ridică din tranșee,
Un glonț îi străbate creierul.
Unii lovesc cu lopata.
Omul de zăpadă plânge.
Trupul este o rană,
Cuvântul devine trup.
Un chip de femeie plutește
Prin camere cu oglinzi ascunse.
Cuiva i s-a pus masca de oxigen,
El mai respiră.
Altul se prăbușește
Peste harta Europei rănite.


Boris Marian

nebunii interesanți

Nebunii interesanți

Scribii au dispărut. Gol imens.
Demolator trece elefantul inteligent.
Sub pământ trăiesc animale fabuloase.
Așa o fi și în sufletul omului?
Confesiuni în mijlocul pădurii,
Copacii scriu singuri.
Nebunii interesanți se plimbă printre copaci.
Au idei. Uneori sunt bătuți cu nuiaua
sau li se taie capul. Nu-i bai.
Sunt frate cu ei.
Uneori, dușmanii devin prieteni și invers,
AȘA CUM IARNA SE SCHIMBĂ CU VARA,
Agonii mentale, forme de demență, dar ce contează?
Stau de vorbă în turn, cu Hoelderlin
și el îmi spune –
„ Se putea și mai bine”.

Boris Marian

Fratele mai mare

Fratele mai mare

Fratele mai mare poate fi
Dumnezeu, dar nu poate fi om,
Să faci din regatul ceresc
Un Paradis pe Pământ, ehei!
Asta discutau doi bețivi
Pe o bancă în Cișmigiu.
Un câine a urinat în grabă, alături,
A plecat mulțumit,
Rațe sălbatice treceau pe lac
În cercuri largi,
Un copil privea uimit lumea.


În orice moment trebuie să fii pregătit,
Lovitura va fi năpraznică sau vicleană,
Ca mușcătura de viperă,
Dar nu despre asta discutau
Cei doi bețivi din Cișmigiu,
Ei aveau alte griji,
Meciul de fotbal cu Brazilia,
Ce au făcut Columbenii
Sau șeful de stat
Sau alți muritori fericiți.
Fratele mai mare era pe aproape.

Boris Marian

Mă aflam undeva

Mă aflam undeva



Mă aflam undeva,
În statul Massachussetts,
Pe o șosea netedă ca o riglă,
Nu cunoșteam nici un om în jur,
Mă gândeam la poetul Hoelderlin închis în turn,
Părăsit în propria sa mizerie,
O mașină trecu fără zgomot,
Nu mai știam anul, ziua, ora,
Un spațiu straniu, străin,
Așa să arate și finalul vieții mele?
M-a trezit înjurătura ascuțită
A unui bețiv înrăit,
Avea un nume greu de reținut,
Dar înjura bietul de el
Ca-n turnul lui Hoelderlin magnificul.

Boris Marian

Închid ochii

Închid ochii


Închid ochii
și peisajul dispare,
văd în interiorul meu
vechiul mobilier
din copilărie,
trenurile cu mulți refugiați,
o execuție în stradă,
aud împușcătura seacă,
o tuse finală.
Ridic pleoapele,
Lacul , păsări de apă,
Iarba înaltă, pace.
Palmele calde ale iubitei.
Închid din nou ochii,
Dispar. Se nasc noi generații.

Boris Marian

Zăceam în zăpadă

Zăceam în zăpadă


Zăceam în zăpadă,
Eram o pată de sânge
Sub un cer orbitor.
Treceau corbi nepăsători, leneși,
Lupii nu se apropiau,
Eram o pată vorbitoare,
Nu aveam ochi, membre, trup,
Eram o pată de culoare
Pe un tablou pictat de Dumnezeu.
Căzusem de la mare înălțime,
Aceasta este viața,
mi-am spus,
apoi întunericul a învins lumina.

Boris Marian