Un măr

Un măr strică alt măr, ei și?

Planeta rămâne fără meri, peri,pruni, palmieri,

Iarbă, crocodili, rechini, pinguini,

Ce ți-e cu acest vierme fără nume?

El a venit din cosmos,

s-a înșurubat în noi,

unii mor cu el fără să-l simtă,

alții îl îngrijesc, îl scot pe gură,

amenință tot ce este în jur.

Știința e încă neputincioasă.

 

Ajunși cândva în fața morții, sorții,

Un salt și timpul ne-aparține,

În infinitul fără de proporții,

Înalte vise cristaline.

Prea-i veselă viața, glume, lume,

Iar Euterpe nu mai rabdă spleenul,

Bătrânul Augustin uită de nume,

Oriunde cântă ocarina și asinul.

BORIS MARIAN   

Dragilor zei-cimpanzei

 

Îmi pare că bolta coboară,

Îmi cântă duios huhurezi,

Trăiesc un coșmar după altul,

Se clatină singurul crez.

E trist când frumosul, iubirea

Sunt izgonite brutal,

Când oameni de bine sunt zbirii

și paznicii Sfântului Graal.

Veghind doar cu pizmă nimicul,

Par onorabili, citiți,

Ei nu au creat nici o strofă,

Par veseli, dar sunt înăcriți

În propria lor neputință,

Conduc pe acolo un trib,

E trist când tehnica intră

În jocul acesta perfid.

Eu nu scriu în numele celui

Certat cu un ins, doi, sau trei,

Păcatul prostiei nu doare,

Încep să iubesc cimpanzei.

BORIS MARIAN

                                   Deasupra Sinaiului

Deasupra Sinaiului – norii

deasupra norilor – El,

n-am fost acolo, înseamnă

că Dumnezeu e în noi.

In casa vecinului, moartea

A pus un bilet de tramvai,

Asa se pare, vecina

Crede ca mortul e-n rai.

x x x x x x

Cred în viața de apoi,

Ca-n această viață,

După moarte am și eu

Drept la alta față.

In memorie păstrez

Mii și mii de chipuri

Sunt un biet calculator

Plin de videoclipuri.

Te-am iubit și m-ai uitat,

Nimic nu se pierde,

Noi de mâine vom relua

Filmul. Ești eternă.

Vrei, nu vrei ai să-mi răspunzi

La-ntrebarea veche,

Pân-atunci nu poți să fii

Altuia pereche.

 x x x x x x

Oasia, oraș pierdut,

Fără de iarbă, fără lut,

Un obelisc în centru doar,

Cu litere de aur rar,

Acolo moartea s-a născut,

Orbirea mintți n-a durut,

Toți obiectivi, obiecte doar,

Un cap de om înfipt in par.

Ocazii odioase-n dar,

Tărâm celebru, funerar,

Se-neacă-n opium cel sultan,

La nord, la sud de Kermikstan.

Oracolul știe ce-a spus,

Viața-n zare – cal s-a dus.

x x x x x x x x x

Pianul – un cal care moare,

Din calendar nu cad foi,

Ceasul mai bate, îl doare,

Când trece de cifra doi.

Sunt eu, este el, este altul,

Nimeni nu știe, veni

Un procuror si portarul ,

Doar mortul se înnnegri.

Sufletul lui aleargă,

De mult prin spații cerești, ,

Dublura mea va să treacă

Prin alte iubiri. Le dorești?