Cu un cuvânt

 

„A fost atâta chiu și cânt,

Cum nu s-a pomenit cuvânt”,

Dar câți martiri pentr-un cuvânt?

Ce guri ar mai fi mute?

Au cuvintele și umbre.

Cuvântul – fruct oprit.

Cuvinte – păsări trecătoare.

Cuvântul e ca orbul, nu știe unde nimerește.

Un pumn de aur în cuvânt.

I-a fost dat cuvântului să fie scris.

De cuvinte nu te speli.

Există cuvinte ca nodul gordian.

Bate cuvântul în piuă, tot degeaba.

Cuvântul deschide, cuvântul închide.

Cad fără șir cuvinte, necunoscute, omenești.

Cuvântul nu simte nici durere, nici milă.

Cuvântul se citește lângă lampa amintirilor.

A bon entendeur, salut!

BORIS MARIAN

Cuțitul la os

 

A ajuns cuțitul la os, loss, loss!

„Aceasta între noi adesea o vedem

și numai cu cei mari egalitate vrem”,

Acum liberează pe robul Tău, Doamne.

Dar a dat ortul popii.

Adonis e abonat la Play boy.

„Ah, organele-s sfărmate și poetul e nebun”.

De zece ori mai bine mort, decât o viață de rușine.

Încălzească el șarpele la sân, căci al lui este.

Alei, Doamne, cum zburau nebunii toți cu mine.

Alte guri, aceeași damă, alte măști, aceeași dramă.

Iei ca martori cerul și pământul, bate vântul.

„Un duh fierbe în lume și omul se gândește

Ia morile de vânt .  Al vostru-i plânsul lirei mele.

BORIS MARIAN

Mila

 

Mila egal 1600 de metri și ceva,

Mila  în viață – nimic, o vrabie strivită,

Mila chirurgului, a judecătorului,

A călăului,  a leului, mila, am uitat-o de mult,

Cică  umilește, să fii tare, să fii dur, ei și?

De șaizeci de ani nu am plâns, ei și?

Să scrii cu o mână uscată, cu o inimă inexistentă,

Dar mâna uscată a înverzit și a înflorit,

Mâna leprosului, celui ce are i se va mai da,  

Celui ce nu are  i sa va mai lua,  feed-back,

Uniforme colorate cu stropi de sânge, ca niște decorații,

O femeie voia să fie seducătoare, au împușcat-o,

Îngerul I-a spus Domnului- Să nu-l faci pe om,

Va fi crud și viclean,  va încălca toate poruncile,

Copiii mâniei? Nimic nu e atât de crud, dar poate fi.

Totul durează mai mult decât crezi, chiar și viața.

Viața fără milă nu valorează nimic.

Se revoltă iubirea. Judecați-mă, sunt aici.

BORIS MARIAN

 

Epifanii

 

Și s-a suit pe o corabie

și ucenicii au mers după El,

deodată s-a stârnit o furtună mare

și El dormea. S-a trezit și a certat vânturile, valurile.

Pe țărm îl așteptau doi îndrăgostiți  ieșiți din morminte.

Erau vii pentru că aflaseră de venirea Lui.

Astfel Pacea s-a  înstăpânit pe Pământ.

Asta am visat eu. Iar unchiul Joe nu credea.

Pufăia din lulea, jucându-se cu un pistol în mână.

M-a împușcat de două ori. Apoi a convocat un congres.

Lumea striga – Joe, Joe. De undeva, de sus a coborât El

și s-a făcut liniște. Joe zăcea pe pâmânt, nemișcat.

Murise.  A sărit de pe catafalc și și-a făcut drum spre ieșire.

BORIS MARIAN

 

Ab  ovo

 

Ab ovo, strigă mulțimea,

Abyssus abyssum invocat,

Dar calendarele, frate, Ghinea,

Valorează cât o cafea Moca.

Horribile dictu, asta nu-i poezie,

Comunicarea cu Tao s-a destrămat,

Rațiunea devine un surogat,

Arc, coardă, săgeată,act sexual pe dată.

Orice acțiune este

 De prisos, v. Aveste.

Unii cred, alții spun, mai în șoaptă, pe-ascuns,

Alții strigă și mint, te lovesc, te străpung

Cu săgeți otrăvite, te ucid uneori,

Dar poetul mereu va renaște-n cocori,

Va renaște în frunze, în vântul fugar,

În râsul copilului, fraged sugar,

Nu mă tem de minciuni, de sperietori,

Dacă Domnul e veșnic, nici poeții nu mor.

Mi-aș dori o ghilotină de uz personal,

Să-mi pun capul sub mașină

Pentr-un zbor final,

n-am iubit judecătorii ce nu știu nimic,

îmi sunt dragi doar jucătorii,

orice joc e-un risc.

BORIS MARIAN       

Black and white

 

Omul are multe păcate,

prostia, minciuna,ura, hoția,  

dar cel mai greu păcat  din toate

e bătrânețea,  crede-mă, Mia.

Ucideți bătrânii,  prea-s peste tot,

Dați cu pietre în ei, izgoniți-i,

Regele clipei e un nepot,

Astfel gândeau probabil și sciții.

Doamne, e  fericit  cel cu duhul

Sărac  lipit, cu forță de taur,

Înțelepciunea nu este scutul,

E doar rugină, nu este aur.

Numai stejarul și broasca țestoasă

Prind  câte-un secol, două, mai mult,

Trece mulțimea  urlând glorioasă,

Capete rase, creier de struț.

Gigantică talpă pe-un vierme gingaș,

Dovleacul gândește gălbui- nărăvaș,

Cuvintele vin din adâncuri de ape,

Când lumea e plină de acte și fapte.

Lasă țânțarii să se înfrupte,

Paguba-i mică, nu merită lupte,

Pune și miere peste arsură,

Orice durere mai scade din ură,

Lasă liliecii să-ți intre în păr,

Fii cu șacalul  frate sau văr,

Mișcă-te repede, rupi pantalonii,

Doar vei ajunge  unde-s dublonii.

Ugerul caprei e mic, ia o vacă,

De nu te ia tăurașu-n tărbacă,

Nu lăuda maimuța când râde,

Pot fi deștepte, pot fi și hâde,

Când te trezești, ia Speranța , de-i goală,

Fă-i doi copii și trimite-i la școală.

BORIS MARIAN

Scrie

Să amesteci culorile cu sângele,

Să-ți  porți propriul craniu în palmă,

Ce ar mai râde prietenii,

Să scrii cu alcool albastru,

Să fii un vulcan în implozie,

Unde sunt Perseu, Andromeda?

Unde e mierea iubirii?

Puah! Am stricat totul, mierea iubirii?

Cucută. Zadarnicele chinuri ale dragostei.

Dar să scrii cum picta Rubens.

Auzi cum tropăie caii, iambii, troheii?

Trecutul pare un mormânt vorbitor.

Dar nu te opri. Scrie.

BORIS MARIAN

 

Hooligan

 

Muzele au bluze,

Parânguri  cu sfârcuri,

Orgia orgiilor

Pe Șoseaua Viilor,

Azi voi cânta pe orga ta,

Îți spun un basm despre orgasm,

Homo erectus, strămoșul   lui Popescus,

Să bem un ceai pe bulevard,

Sub banca veche mucuri ard,

Privim femeile cum trec,

Star Treck.

Foc nestins , iubirile,

A fugit și mirele,

Florile-s albastre azi,

Te cam arzi.

Un marș sentimental străbate

O lume de momâi și blegi,

Azi tobele sunt toate sparte,  

De muze te dezlegi.

Ore matinale, triste,

Umblă câini și vagabonzi,

Tu privești prin alte prizme,

Pelerini și bonzi.

Mai bine te-apropii de tine,

 mai bine  te cercetezi,

acolo, diamantine

găsi-vei fărâme de crez.

Tot ce se nalță-s baloane

Roșii, albastre, bolnav,

Escaladează balcoane,

Romeo, cazul e grav.

BORIS MARIAN

Morrison

 

Opusul  râsului este minciuna,

Spuse cavalerul di Luna,

Viața ne prelungește moartea,

Spunea soacra  superstar Marta,

Eu spuneam una, ea spunea două,

Astfel ajunsam la țifra nouă,  

Când ne-am tăiat în cuțitoaie,

De am ajuns filosof la pârnaie,

Ascultă-l pe bietul Morrison,

Cu el nu poți fi la unison,

Există porți spre necunoaștere,

Ah, dragele droguri, mama lor, paștele,

Strange days petreci cu el, fiule,

Nu lua pilule prea multe,  gagiule,

Apcalypse now  sau poate poimâne,

Nu mă ține de mână, stăpâne.

It”s time to close, to finish, te rog,  

Îți spune cel înțelept inorog,

O navă de cristal duce-n ceruri,

o lacrimă se evaporă miercuri,

box, box, eliberați ringul,

century fox dă din coadă cu stângul,

dance to the end of love, biete Cohen,

că nu l-ai citit pe Somerset Maugham.

BORIS MARIAN

Baladă  balcanică

 

Aseară poștalionul aduse-un dicționar,

Avea numai o poză și-aceea în chenar,

Ce dicționar e  oare, o fi  un negru corb

Care  se tot foiește pe piață și e orb?

Mă-ntreabă  amerindianul de mai trăiesc, mai știi?

Inexistența , sigur, te poate ferici,

Nici tu dureri de spate, nici temeri, scrii  pe nori,

Iar norii  te ajută să  luneci ori să zbori,

Cu sfiiciuni de toamnă , cu șfichiul iernii  treci

Prin orișicare dramă, lunatic  mai petreci,

Ai calul  chiar în living,  bei vin cu un pocal,

Ogorul pleacă-n mare,  iar tu ești doar un val,

Bețiv  ca ultim fauni, renasc în ghiocei,

Când  ultimul prieten  e primu-ntre mișei,

Te-ascunzi într-o cămară, cu lama  tai din vene,

Iertați sinucigașii,  mai au și ei o lene

De a trăi  în plină  și zarvă și tumult,

Ei pot muri  de teama că e tavanul scund,

Bătrânul  Will nu-l știe pe Freud și nici pe Jung,

În travesti Krimhilda devine   Kunigund,

Ucide noaptea ziua și ziua moare-n ea,

Noi nu avem nici arme, amice Jim, colea,

Să tragem gloanțe oarbe  în corbii  dominanți,

Piratul Barbă Neagră  nu are ceas , nici lanț,

i-au violat  iubita, se-ocupă de incest,

așa  e  Will, bătrâne,  doar vorbe fără rest.

BORIS MARIAN

Prenupțiale

 

O candelă cu cioc de vultur

Sfâșie noaptea, stele curg,

Eu te zăresc, atâtea scuturi

De vorbe inutile-n jur.

Ne vom lungi pe crengi, pe-o rază,

Dar ne oferă noaptea noi

Surprize, o minune-oază,

O taină sub un mușuroi.

Ser nalță sunete de harpă,

De flaute de-argint aram,

Eu te-am zărit sub o eșarfă,

Tu erai goală, tremuram.

Mierlele se tânguie,

Merele se pârguie,

Risipit e aurul,

Îl gândi centaurul.

Seară brun-albastră,

Umbră sumbră-castă,

Melancolic sună

Palid corn de lună,

demență fragilă,

boltă translucidă,

de metal e moartea,

de chitară – soarta.

BORIS MARIAN

Elegii corfice

 

Dacă simt adierea  vântuluui, trăiesc,

Dacă aud frunza coborând pe asfalt, trăiesc,

Dacă simt buzele tale căutând buzele, trăiesc,

Ce pot să cer mai mult? 

Îmi spui că sunt prea modest,

Că aștept   prea  puțin  de la viață,

Dar știi tu ce scriu?

Cunoști vocea ascunsă

Între două clipe?

*********************

Aflat pe  un vârf de  munte,

Îmi prefigurez viitorul,

Voi fi o ferigă fosilizată

Între două priviri înghețate,

O adiere, un tril, o împușcătură,                                                                                                                               

Voi   fi un  nor înțelept,

Cum nu am fost niciodată,

O mare ciudată, neliniștită fără pricină,

Ce bate  mereu țărmul, ce nu-și cunoaște adâncul,

Doboară și ridică stânci, ce învățăm?

Că am plătit păcate vechi și foarte vechi,

Dar nu  pe  cele  de aseară și de astăzi .

Sirenele lui  Odiseu dorm istovite.

Pereții   hotelului devin transparenți,

Nu vrei să vezi nimic și vezi,                                                                

Unde este    farmecul?

Viața    nu este     un marș,

Un    pas înainte, un pas înapoi,                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                             

Un dans     de  unul singur sau în doi

și-ntotdeauna mori în locul unde te-ai născut,

operațiile pe cord deschis   nu ne fac   mai buni.

Lângă mine stă o    umbră     gigantică,

Un cadavru transparent,

Nu te speria,   am crescut  participând

La   propria mea înmormântare ,

Ascultând elogiile,am fugit,

Am auzit că   am fost ales într-o țară   străină,

Mă vor   președinte , las-că-i fac eu  să   mânânce iarbă,

mi-a spus și a   dispărut.

BORIS MARIAN                                                                                                                                                                                                                         

                    ,                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                  

 

 

 

                     

Scrabble

 

În desagă    găsești o dragă,

Joci un scrabble,  tu est faible,

Aproximativ, aproape bețiv,

Că moartea nu-i convingătoare,

Doar adevărul   naibii doare,

Visezi pe Sf. Dominique

și te trezești   livid, lichid,

lipsește din cântar un cord,

s-a dus    în nori, la sud, la nord,

e comandant jupân limbric,

nici pace, nici  război, nimic,

vină profeții mei pe Net,

tu mă trădași, Jeanette-Georgette,

ca două        tunuri sânii ei,

în jur sar excitați pigmei,

bătrânii par copii din nou,

doar ne-am ivit cu toți din ou.

BORIS MARIAN

Dinescu

 

Mircea Dinescu spunea că el,

Când iubește, nu scrie,

Muza poetului este o  închipuire.

În zid   s-a  făcut o gaură,

Gaura absoarbe  totul –

Iubire, ură, amintiri.

Nu mai am nimic, numai hainele de pe mine.

Voi umbla   gol pe stradă.

Voi spune oricui – marea mea dragoste este  Poesia.

Restul   sunt  vorbe.  

BORIS  MARIAN

Ședevru

 

Ședevru, maestre,  atracție sublimă, sublimbă,

În grădina Tuillerie am oferit unui câine un pateu,

A plecat jignit, caz real, sfinx, sfincter, eliberați ringul,

Mă plimb prin Pompei, prin corpul generalului Gneius Pompeius,

Prin corpul Giocondei, sunet verde, idila din octombrie,

Cucerirea palatului de iarbă,  Fata Morgană în bordel,

Salomeea la Moulin Rouge, calul roșu al lui Vodkin,

Jugastru, sfârșiți odată cu trecutul negru,

Se pronunță fără g, negul, ucizi săracii,

Rămân bogații, te alegi cu drene, purulentule,

Credeți în CETATEA SOARELUI? Dar pistolul?

Dar hitler suferea de diaree cronică, nu începea războiul,

Dacă napoleon făcea o endoscopie, alta era istoria,

Dacă stalin  avea doi metri înălțime se   apuca   de baschet,

Ca și Ceașcă , dacă ….  

Neputința cuvântului

 

„Neputința   cuvântului  pasăre

De    a se ridica de la pământ”,

Noi, poeții am devalorizat cuvintele,

Iubirea ar trebui să se numească A,

Viața B, moartea C și totul ar intra în normal,

Ce triumf, păcatul ar fi X, armonie  Y ,

Nu rostiți Cuvântul Dumnezeu,

Restul e răzvrătire,  amăgire,

Când alert, când alergen,

Când bancher, când boem,

Totul a murit   în cărți,

Ciocnește      paharul cu prietenul mort,

Fu gim desculți fără   de tălpi,

O    pată de sânge  spune mai mult decât orice cuvânt.

Prea mult ne-am alintat  trupul cu leacuri,

Un bătrân în ceață pietruind ecou.  

La tomografie s-a găsit un elefant sub farfurie.

A    mierlit-o, zise vânzătorul,

Clasa și viitorul,  avea dreptate, că așa e   dreapta,

În stânga ține lopata. Burjuii rumeni, cuvinte-lume.

BORIS MARIAN                        

Ce tânăr fui

 

 

Ce tânăr fui. Ce tânăr sunt.

Anii  hai-hui, anii-mormânt.

Oricare zvon   era un cânt,

Ce tânăr fui , ce     tânăr   sunt. 

Pe    vrejuri urcă amintiri,

Pe    vrăji, pe candelabre, miri.

Mirese,gnomii jucăuși

și câte tăinuite uși?

Ies uni, alții nu seîntorc,

Ne-aduce moartea doar un tort

Cu lumânări puzderii, mii,

Minunea beznelor târzii.

Că     vorbele zadarnic trec,

Obscure, însetate, break.

Zâmbim, zâmbesc, aplauze,   surd  

și mut  și orb   e timpul crud.

BORIS MARIAN