Urmașilor mei
Urmașilor mei
_________________
Urmașilor mei eu nu le scriu,
Nu voi pleca într-un sicriu,
Umblând pe două-trei picioare,
Mai știi , chiar patru aripioare.
Dar nicio revoluție nu este o soluție,
Că face corent, se sparg geamuri în Kent,
Dar dă-le naibii, geamuri, le spargem ca pe clanuri.
O turturea m-a alintat sonor și binecuvântat,
Ce mai iubeam și eu Povestea
Vorbii, dar nu vorbele- acestea,
Ce oftează a mea domniță, ea așteaptă o linguriță,
Poate chiar o lingurea, ba mai vrea, ba nu mai vrea.
Sunt Zburătorul dacă vreau, ajung cu tine la Breslau,
Bea când ți-e sete Dâmbovița, să-ți pierzi suflarea și ființa,
Boul, vițeii se ajută, Casa Boborului este mai slută,
Alecsandri îmi este unchi din al Veneției rărunchi,
Astfel venii și eu aici, gură de rai, trai la bunici,
Cum se deschide între nori o poartă, văzui un picior,
Atât zării, pe loc crezui, de-atunci mănânc numai gutui.
Dar asta nu-i melancholie, albastră floarea e mai vie,
Albastră, roșie se-arată această inimă de fată.
Trecut-au anii ca și banii, acum bogați sunt doar golanii,
Ne cântă-acuma și prohodul, ce dor mai are azi norodul?
Rondel trecut și tare dulce, pescarul prinde știu ce, știuce,
Dar nu se știe că un drum mai duce-n pipa cu tutun,
Când eu vă las întreagă-averea lui Dobrogeanu, parcă Gherea,
știu codri mari de brazi, molizi, în mine tu nu mă închizi,
nu port nici plumbi, arginți și nici magnezii,
eu îl iubesc pe T. Arghezi , lacustrele bacoviene,
romanțele minulesciene, pe cronicarii lui Urmuz
ce au luptat și la Oituz. Cu Topârceanul facem jocul,
cum vine rima cu norocul, dar nu poate a fi uitat
ce-au scris domnii Maniu și Pillat, eu lui Barbu
Ion , am să-i ridic în marmuri un monument ci filigrane,
Dar mai trezește-te, Ioane.
BORIS MARIAN
Azi, noapte
Azi, noapte
___________________
Azi, noapte l-am visat pe Dolfi Hitler,
Era mai mărunt decât mine, părea liniștit,
Dar ascundea ceva, un plan anume,
i-l bănuiam, dar el mă tot întreba de rude,
am încercat să scap de el, am sărit din tren,
înainte de gară, l-am auzit dând ordine ,
m-am refugiat în pădure, apoi mi-am amintit
că văzusem scena recent, la TV, am respirat ușurat,
Dolfi, de ce nu te-astâmperi și tulburi
Semnul celor bătrâni, că nepoții mei, abia dacă știu
Ce faci și ce ai făcut în viață. N-aș spune că te urăsc,
Pe mine mă judec, cum am putut vorbi liniștit cu tine,
În limba germană , învățată cu mama, iar tu te mirai
Că aveam un accent cernăuțean, aispus „Warum, mein Kind”,
Că mi s-a făcut frică, asta mă face să tremur de ură –
De ce mi-a fost frică, puteam pe loc să te ucid cu o lopată.
Dar asta este din alt vis, îl presimt deja, se apropie, vine.
Voi îmi cereți poeme frumoase, dar ele nu vin, așa, peste noapte,
IAR POEZIA NU ESTE O FUGĂ DE Bach, nici un tablou de da Vinci,
Nici operă, nici balet,operetă, numai atunci când orchestra va cânta
Maiestuos o missa solemnis sau altceva,
iar corzile unor viori vor plesni de durere,
atunci veți zări înălțată ca o zeiță, Poesia
pe care n-o veți cunoaște.
BORIS MARIAN MEHR
Prin stepa-ntinsă
Prin stepa-ntinsă
Prin stepa-ntinsă călăreau cazacii,
Iar după ei, demni slujitori, chiar dracii,
Că multă lume pătimi, are și Iov a-și aminti,
Cum i-au tăiat toți frații cazacii zbuciumații,
Hmielnitzki era sfântul lor, mare curvar și beutor,
Îl pomenesc cei din mormânt, înjură blând.
Îl trag doar noaptea de mustăți, iar unul e mai șugubăț,
i-a pus o barbă și un neg de beglerbeg.
Povestea are un adaos. Că Stalin nu-i născut din Haos.
BORIS MARIAN
Unii se ascund
Unii se ascund
Unii se ascund să fure, alții să înjure,
Alții să iubească, ah, viață lumească.
Invadat de tineri, ostrovul lui Vineri,
Roze Baccara la mall ei … vindea.
Calul mai valsează pe o veche vază,
Caprifoi, glicină, my God, ce lumină
În Cartierul vechi, cupru și curechi.
Upps, baby, frumoasă,
Am dat și de frat-său,
Drum asurzitor, două inimi dor,
Aripi de hârtie, vultur de o mie
De lei vechi, așa stăm,
Ne mai grecizăm.
Știucă neumplută, sufletul de-o sută,
Fără poezie, poți trăi o mie
De ani și mai mult. Maestre te-ascult.
Sânge, ploaie, crengi, poezie, mergi,
Dans la înălțime, poate fi pe rime,
Poate fi în ritm. Simt.
Cazi în rumeguș, vei fi dus la duș
Sau la țintirimul vesel. Buletinul!
Fanfară de frunze va cânta pe buze,
Mai vorbim cu Pluto, uită moartea, uit-o.
BORIS MARIAN
Ceva se stinge, dar floarea de lotus
Ceva se stinge, dar floarea de lotus
Ceva se stinge, poate soarele, poate dragostea,
O flacără într-o lampă afumată,
Întunericul are brațe lipicioase,
Creierul meu aleargă – titirez pe masa lucioasă a contelui,
Nu mai bate inima pentru tine, așa mi se pare,
Dar nici o flacără nu ajunge la stele,
Am văzut morminte care umblau pe stradă,
Aud un râs pe scări, o fi râsul iubitei?
O fată suavă se făcu otravă, ca-n basmele cu pogonici,
Pentru cei mici, erai bună, te-ai făcut mătrăgună,
Altfel e umbletul, portul,
Îmi duc în mine și mortul.
******************************,
Floarea de lotus și-a deschis petalele
De un alb orbitor,
La fel ca femeile care știu să iubească,
știu să respingă ura prostească,
știu să aducă alinare celor străbătuți de curenții reci
ai singurătății concrete,
floare de lotus, care zeiță te-a plămădit din propria ei carnație?
Amețit de minunea naturii, străbat apele verzi ale minciunii,
Un crap viclean îmi face cu ochiul,
Te-nșeli , dragă, e doar o simplă floare de lotus.
*********************************
/>
Discutam cu prietenul Will,
El spunea că lumea-i o scenă,
Adevăr zice, nu sunt abil, ...
Nu pricep ce-i o mască, o trenă.
Ce e-n fond o ființă umană?
Densitate, spirit, eter?
Fiecare avem doar o mamă,
Din păcate, multe-s în cer.
Pe atâtea drumuri umblat-am,
Cu atâtea iubiri m-am pierdut,
Am zărit cândva în Manhattan
Cel mai jalnic câine bătut.
Ne despart kilometri și specii,
Fiecare iubim cât putem,
Cerșetorii sunt frați și cu regii,
Doamne, fă-ne iar oameni. Amen.
Aruncați măști și vorbe deșarte,
Poezia e numai un semn
Că mai e o speranță, o parte
Ce-a rămas din pustiul Eden
BORIS MARIAN
Vizualizări: 132
Promovat!
Promovat de 17 membri
Partajare Twitter
< Postarea precedentă
Următoarea postare >
Adaugă un comentariu
Abonați-vă la:
Postări (Atom)