Sfârlează cu sfârtecări

Sfârlează cu sfârtecări ____________________ Avem o natură fosiliferă, Nu recunoaștem nici argumente, Ia-te în gură cu-o diblă, o sferă, Precum strănepoții vorbesc și sug mentă. Urcă păianjeni în munții cei vestici, Noi vom dansa un Tetanos-vals vesel, Cinste specială celor alergici, Perlamutarii joacă la mese. Am un picior pândit de căpușe, Bate pendula, ficatul se sparge, Cine mai cântă glorioase Katiușe? Noi ne iubim printre oase și alge. Că la final ajungem în Hades, Asta o știe și mama lui Doris, Ea ne-a adus romanul QUO VADIS, Împrumutat de unchiul Sartorius. Cred că era zece jum”ate, Nebunul visa, dormea pe spate, Soarele îl scălda ca o mamă, Ce bine-i să nu fii nimic, doar o scamă. Să nu primești reproșuri aiurea, Să nu ai partea de-acreală și ură, Cerul e fără nori, e profund, prea profund, Doamne, ajută-mă să mă ascund. Poate-n bulion, să fiu un fruct, Din pacea lumii să mă înfrupt, Să fiu ciupercă adormitoare, O ,moarte dulce, o naltă floare.

Ce-aș vrea să fiu

Ce-aș vrea să fiu _________________ Ce-aș vrea să fiu un pepene, Să mă arunc pe geam, Cu plesnet pe asfalt, băi, nene Un pepene-gigant. Sătul de tanti Rina, Ce are-oricând dreptate, De mica-marea Cuța, Visând numai pe spate. Am fost la Santa Barbara și o iubeam nebun, dar ea mi-a spus, fugi, cară-te, mi-e capul un ceaun. Pe rănile amantului Îmi pune doar piper Nevasta căpitanului, Fugi cu un oier. Aceasta este lumea În care respirăm, Lungește-n gură guma, Primarul zice –dă-mi. Ce mai restaurante, Restaurații-n bloc, Se-ntorc din Alicante Toți strugurii, bob-bob. Sergenții au argenții, Căprarii aur au, Din adâncimea genții Tu scoți pistol – bau-bau. Cădem cu toții, plângem, E sănătos să fugi, Mai bine să fii rânced, Că toți te-or ocoli. @@@@@@@@@@ Înainte de a muri , am decis să fac o baie, Am obținut acordul vecinilor, Guvernului, Am intrat în cadă și, ciudat, am fost purtat de apă, Prin scurgere, până la mare, acolo, un delfin poliglot m-a întrebat ce caut, vreau în Hawaii, ehei, înoată, acolo te așteaptă cea mai frumoasă fecioară cu nume de rază, grăbește. M-am grăbit, și m-am trezit într-un sicriu. Poftim, de mai face baie. BORIS MARIAN

Melancholia

Melancholia ___________________ Nimic nu este veșnic, nici dușmănia, Dar despre ce să vă scriu? Salvat de vorbe goale, tot ce-i viu, Plutește-noată și respiră, La ce bun slove-n risipire? M-am săturat de pedagogi, Ei te lovesc la palmă, nu te rogi, n-o să te ierte, e-n zadar, am sărit gardul, sunt hoinar. Liceul Sava, mi-ai fost drag, Ca și armata, grad cu grad, Pfui, drepți și jos, dar ce povești, Fățărnicie, drac mai ești, Din ce-i correcness nu se naște Nicio iubire, nici de Paște, Nu judecați pe cei greșiți, Prin judecăți păcătuiți, Poetul fu asasinat, care-i chestiunea? Ce-i păcat? A dispărut un trandafir? Altul - viol chiar la Cugir, Roată gigantică e viața, Doar două clipe schimbă fața, Tiressias cu sânii largi Porni către areopagi, Aceștia nu mai știu nimic, Pe Henri Vameșu-l întrebi, Un om de treabă, pezevenghi, Trece un ceas, tu ai rămas, și anii trec, eu m-am retras? BORIS MARIAN

Cine este bmm- un imatur

Cine este bmm- un imatur ___________ Sunt imatur, extrem de imatur,deși am părul alb, Îmi spune un cal slab din ferma lui Augias, când plecam spre Peruggia , mă cert cu mine însumi, cu oricine, mă iartă , frate și vecine, pot face auto-da-fe, nu vre. Iar cel mai greu îndur povara când Pomul Vieții pierde floarea, Când corn-șofar îmi sună fals, iubire –ultim vals? Se făcea că beam alcool prohibit, cu Apollinaire, pe un hol, Avea în el noblețe, nu ca sfinții cu trese, ascultam amândoi lumina, Călăream vise pur-sânge, un car de aur așteaptă, Dric pentru altul, așteaptă, pompe funebre, ah, pompe, De apă ori pentru toalete, Apollinaire își scoase Calota craniană, grei aburi ieșeau din creierul mare, Amoruri, zaruri, chiar zâne fugite de la stăpâne, Domnul zâmbește, e bine, zice Apollinaire, glas de pește, Vom arunca piramide de versuri , ah, insipide, Vom construi un Eiffel pentru nebunul fidel, țineți-mă să nu cad, mulți au cedat, decedați în noi? Ce v-am făcut? Vino să te sărut, vine și Magdalena, Imparte copii cu lanterna, Apollinaire, unde ești? Na, a fugit, terorist eu îl știam din alt vis, Eu atât vă mai spun, până să n-ajung săpun, Desparte talentul de om, atunci voi fi și eu domn. Vezi, urlă iară doi creți, ești imatur, măgăreț. Asta e, zise tatae, nu eu. Niciodată, nu! BORIS MARIAN Cuvinte cheie : Vizualizări: 3

Am visat că eram Dumnezeu

Am visat că eram Dumnezeu Doamne, iartă-mă, am visat că eram Tu, Mi s-a spus, vai, ce bătrân ești, Avem un loc în azil, avem și pamperși Pe potrivă, nu este nimic că nu prea judeci, Primim și proști, doar să fie cuminți, Să nu sară la femei cu fund mic, Nici la marii noștri creatori, Citesc versurile unei poete sexiste, Sex, sex, plex plesnise, Coapse, sinapse, gândește prin centrii nervoși și prin vagin, Pentru iubire e bine, e bună, E brună, o însoțește un guard Ceva între brad și bulevard, Între un vierme gigant, genuin, Mult sânge rău îmi făcură, din plin, Cântă , zeiță , mânia ce-aprinse pe-Ahil Peleianul , mânia mă prinse, Un an flămând, un râu Cocor, Pasiunile adânc mă dor, un om se naște, alții mor, De mine însumi îmi e dor, teamă prea tulbure spumând, Castanii galbeni mor pe rând, castanele-sâni de negresă, Valuri, tandrețe, o, contesă, Apoi ghețarii vin greoi , împing un milenar noroi, Iar noi nu vrem, nici nu-ncercăm de ură să ne depărtăm, m-au înjurat cât au putut, neghiobul slut, frumos rebut. Deșertul prinde viață iar, un vis, speranță ori coșmar? Tu crezi că nici nu m-a durut? Oho, dar nu e greu să uit, Apar și marii zburători, poeții – sfinți nemuritori, Doar decedatul n-a cedat, în galaxii va fi lăudat, Citesc orice și e moral să caut pe unde sunt corali, Acesta este rostul meu, să scriu, iubind pe Dumnezeu. Naivitate? Onestitate? Din amândouă o cantitate. Ai fost la birt, ai fost la brith, Paznic de noapte la circ, Cărai locomotive-n spate De se mira și conul Tache, Acum intrași în scenă, vai, Un saltimbanc din Uruguay, Nu arătai a fi profet și nici proclet și nici puiet, De îți băgași gheara în gât, urât. Și mă-njurai și mă-njurai La fel ca pe hoții de cai, Ce-a fost cu tine, ce frumos Erai când mai umblai pe jos, Acum, călare pe Pegas ți-e teamă să nu cazi. Din turnul tău nu vezi nimic, De ești bogat ori ești calic, Bogat în rime, suflet gol, alcool. De-i poezia drog, accept, nu poți muri fiind poet, Mă cheamă gândul înlăuntru, e neagră luna, o să urlu, Îmi vor răspunde ușii albi, ajunși în Alpi. Peste-un milion de ani, atomi, ne-om saluta ca niște domni. BORIS MARIAN

Citesc

Citesc _________ Citesc versurile unei poete sexiste, Sex, sex, plex plesnise, Coapse, sinapse, gândește prin centrii nervoși și prin vagin, Pentru iubire e bine, e bună, E brună, o însoțește un guard Ceva între brad și bulevard, Între un vierme gigant, genuin, Mult sânge rău îmi făcură, din plin, Cântă , zeiță , mânia ce-aprinse pe-Ahil Peleianul , mânia mă prinse, Un an flămând, un râu Cocor, Pasiunile adânc mă dor, un om se naște, alții mor, De mine însumi îmi e dor, teamă prea tulbure spumând, Castanii galbeni mor pe rând, castanele-sâni de negresă, Valuri, tandrețe, o, contesă, Apoi ghețarii vin greoi , împing un milenar noroi, Iar noi nu vrem, nici nu-ncercăm de ură să ne depărtăm, m-au înjurat cât au putut, neghiobul slut, frumos rebut. Deșertul prinde viață iar, un vis, speranță ori coșmar? Tu crezi că nici nu m-a durut? Oho, dar nu e greu să uit, Apar și marii zburători, poeții – sfinți nemuritori, Doar decedatul n-a cedat, în galaxii va fi lăudat, Citesc orice și e moral să caut pe unde sunt corali, Acesta este rostul meu, să scriu, iubind pe Dumnezeu. BORIS MARIAN

Când trupul te doare

Când trupul te doare Când trupul te doare, ca și inima, Când nu mai vrei să scrii nimic, Când toate iubirile s-au răspândit Ca fluturii pe câmpul cu maci și ciulini, Atunci îndrepți ochiul minții spre Dumnezeu, Zadarnic I-ai negat existența, El nu te mustră, Simți un gol necunoscut în tot trupul, Inima sde oprește o clipă, parcă ar gândi, Uiți toate cărțile citite, ca și cum te-ai dezbrăca de haine, Vei plonja în cerul –abis, nu vei zbura, nu poți, dar vei crede Că și asta este posibil, fără mijloace de transport, Decât o Iubire imensă de absolutul pe care nu-l vei înțelege Cu mintea, ci numai cu sufletul. BORIS MARIAN i

Marmura tace

Marmura tace Marmura tace, Venus fără brațe, Iubirile mor încet și e pace, Ce a fost, ce n-a fost, doar un fluture , noaptea, Eu în fluture intru ca un strigăt în șoaptă, Schimb de vorbe, iar vorbele sunt ca și iarba, Nu se scriu azi poeme numai cu barba, Am murit, n-am murit, cui ce-i pasă, nu-i pasă, Dar poetul e cel care crește-n mătasă, El dorește s-ajungă în raiul de vise, Pe unde trădarea niciodată nu ninse, Vina-i doar parte din vieți făr- de legi, Doamne, de visul acesta-mi dezlegi Sufletul, lasă-l să zboare-n Nirvana, Revenind undeva în Copacabana. BORIS MARIAN

Ioanei

Ioanei Foamea , Ioană, Nu este o toană, Nici un mușuroi Într-un plin război, Recreez Geneza, Pionier, pioneza, Sânge taciturn, Un nebun în turn, Cai murind pe brânci, Duhule, mă strângi, Sfânt e bălegarul Adunat cu harul, Zgomot și respect, Sicriu cu defect, Iese noaptea mortul, Îl știe tot Corful, Casa-i peste drum, Vin, iubire, acum. Monștri foarte buni Se mâncau la huni, Nu ucid, Ioană, Hrană-mi ești, icoană. BORIS MARIAN

Păunii

Păunii Păunii dorm în vechiul pian, Mai ai poemele de-un an? Azurul – un sicriu albind Te fură azi, mein liebes Kind. Păunii țipă, ce isterii, Se desfășoară-n miezul verii? Iubita mea e prea departe s-audă strigăte, dar șoapte? Mi-a fost lumină, cântec, dor, Acum a devenit un nor, Nu-s răbdător, poate revine Iubita mea de la Rovine . Un violoncel am să-i aduc În poala cu parfum de nuc, De-o să mă-ntrebe toți vecinii, De unde piane , clavecine, De unde vine el, ciudatul, Ce-l știe antic Eufratul? Ce-a scris în taină psalmi, cântări, Iubită vei veni din zări, Să te privesc, să nu re-ating, Doar să privesc și să mă sting. BORIS MARIAN

Apollinaire

Apollinaire Apollinaire, pe tine te-a iubit cineva? Este iubirea monedă de schimb pentru viața de apoi? Ți-au despicat craniul pentru păcatele cui? Tu cunoșteai legile nobleții, precum Orfeu, Tu ai iubit țestoasa, calul, capra, șarpele, pisica, Leul, iepurele, dromaderul, șoarecele, elefantul, Omida, musca, puricele, lăcusta, delfinul, Meduza, racul, crapul, porumbelul,păunul, bufnița, Boul, tot bestiarul, dar omul, omul erai tu? Așa cred. Turme de poduri vin în urma ta, gloriosule Apollinaire, Apollo în aer. BORIS MARIAN

Bobonete - maestru intergalactic al dansului

Bobonete - maestru intergalactic al dansului Treceau căruțele ca tancurile-radă, Frumoasa Radă, ochi căprui, ba negri, Alegro maiestuoso, alergară Poeții dansului pe sârmă și pe scară. Pornind într-un galop pe ritm de inimi, Imbir și chihlimbar, că-i dulce brânza, Îi place rudimentului sportivul Că pe teren își leapădă osânza. Am să reclam că sunt mai mulți galactici, Un bobonete, altul valentino, Dar parcă unul a murit, nu era pașnic, Iar altul s-a iubit cu leontina. Am să vă smulg și din Eden, nu-mi pasă, Ne spune o mătușă , cea cu coasă. 8 aprilie 2015 |

Cum crește iarba

Cum crește iarba Profesorul Geo D. îmi arată Cum crește iarba, Dragul Geo Dumitrescu, Visul său – căsuță în Australia, Ori în județul Neamț, Acum el are la dispoziție Palate albastre, îl văd retras, Mai scrie trei rânduri, Apoi privește departe, Prietenii îl salută La sute de ani lumină, Aprilie, bătrânul îl salută, Iar morții fără păs, Supusă propriilor capricii, El, Geo nu i s-a supus, Frumoșii lui fluturi , cărăbuși frumoși, Tuberculoși cireșii, ei scuipă sânge, Vântul murea ca un soldat Pornit într-o misiune nesperată. O bietul Yorrik- Geo cel serios, Timid m-apropii, mă mai recunoști? BORIS MARIAN

Există porți

Există porți Există porți , există inocență, Nu-i vremea cinstei, până le esențe, Extermină în tine ce-i curat, Auzi cățelul subteran cum a lătrat? You know the day destroys the night, Orice păcat primește-un like, Plăcerile-s îngăduite-aici, Dansează noaptea cu femeia-priculici , Când evadezi, ascunde-te-n canal, Canaliile au loc și în jurnal, Mai cumpără o insulă-un castel, Amețitor și amețiți noi avansăm. La capul podului sărmanu-l spune-„ Dă-mi”, Nu vrei statuie, că nu prea se știe Cine se va pișa pe ea beat, din prostie. BMM