Adânca mea dezamăgire
Adânca mea dezamăgire
Să nu cauți adevărul. Nici dreptatea.
Ai să găsești cadavrele copiilor uciși.
Bunicii împușcați pe malul apei,
Prea sângeros e adevăru-n ochi cruciși.
De aceea, mai molcuț s-o luăm, ca melcii,
Să fim mai blânzi ca mieii sub cuțit,
Cu lacrimi se inundă Universul,
Când mor oameni, adevărul e mințit.
E cineva care m-amenință cu moartea,
dar eu, înconjurat de nimfe, fără păs
nu am armate, scriu câte o carte
și nu dau patrupezilor ovăz.
Mi-e dor de cântece și voia bună dintre oameni,
De erotismul doamnelor de vis,
De ochii verzi, căprui, albaștri, îți cer, Doamne,
Să fiu de multă dragoste ucis.
BORIS MARIAN
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
