Aforisme neortodoxe

Aforisme neortodoxe Din aforism în aforism am ajuns la terorism, Tot filosofând pe scară, vine unul și te-omoară, Marea veste este –este că nimic nu-i o poveste, Locul spiritului,vai, nu mai poate fi-n tramvai, Te cunoști pe tine însuți, ia o sută fugi în crânguri, Roua nici nu fecundează, nici pe noi nu ne clamează, Rădăcina, bat-o vina, mi-a crescut în cap ca știma, Repetitio –oglindă a gălbezei de sub tindă, Ai o grație, primare, parcă vii din terțiare, Consolează mediocrii o culoare ca și ochii, Credo, spiro, nu mă-ntoarce din plimbarea printre Parce. Noi și spațiul nu suntem nici prea lați și nici mehlemi. Barbu și cu Barbă se culcară-n iarbă și deasupra lor trecu stol de antilope gnu, când zburau păreau mai gri, I love you and you love me. Crezi, vei fi blagoslovit, de nu crezi, umblă cotit, Paradoxu-i paradox, cum nici dogul nu e mops. BMM

Fresh

Fresh Fresh de portocale pentru Puerto Rico, Honey citronade își ofer, bibico, Ia un apple juice, bunule Horațio, Vom porni degrabă către alte spații, Bucovina plată, Mountain Dew și alte Beuturi neutre bune sunt și calde, Tonic water Evervess ca și San Bernardo Ne păzesc de hoții din strada Orlando, Vine și un Red Bull iute, cu amicul Rockstar, deh, Captaine Morgan are, bre, gripă și mai ce? Ia Mojito, ce mai stai, scrie și o carte, Dacă nu te-a cucerit marele Duarte. BMM

Galactice

Galactice Laptele galactic pare-n sens socratic Un fel de cucută pentru o lume mută Cale pentru Robi Lapte pentru orbi Stele mii, micele, Lacrimile mele… Galileu, o, Galileu, Nu ţi-a fost uşor, nici greu, Să găseşti departe-n cer Lunile lui Jupiter Una-i Io, vită-n spume, Fugărită-n altă lume, Alta-i Europa noastră, Nici deşteaptă, nici prea proastă, Iar Callisto cea frumoasă, Ca ursoaică e cam grasă, Numai Ganimed vicleanul, Rotunjel e băietanul, Il serveşte sus, în cer, Cu vin bun pe Jupiter, Galileu ar bea un strop, Dar nu-l vede-n telescop. Nu este vorba de forţe oculte De care nu mai stă nimeni s-asculte, E vorba că şi Luna uneori Poate ascunde-n spate doi-trei sori. Te aud murmurând De ani patru sute Eppur si muove Dar cine te-aude? Nici astăzi stupizii Nu simt mişcarea Se crede prostia Nemuritoare In centrul stelar Care nici nu există Mereu se iţeşte Obscură şi tristă Mediocritatea, Mereu ca o cobe, Iar eu te citez, Eppur si muove. autor Boris Marian Mehr

Rușinea rușinilor

Rușinea rușinilor Vindem roșii, gălbenele la cucoane maturele, Celor fără de rușine ne-nchinăm să avem bine. Cine nu ascunde, zău, ceva greu în sânul său? O licoare cam dulceagă este viața fără șagă, Sub vulcan un cavaler a ascuns un colier, Colierul azi străluce sus , pe sânii doamnei Luce. Un teren de bârfe, șoapte, dai un ban pentru o noapte, Dimineața umbli gol, undeva în Limasol. Numai dragostea flămândă, fără teamă stă la pândă. BMM

Ridicare la pătrat

Ridicare la pătrat Bună ziua, domnule profesor, strigară elevii în cor. Eulenspiegel sări pe fereastră. Domnul Zus nu spuse nimic. O liniște fără hotar înconjura orășelul. Un străin s-a recomandat a fi unchiul vecinului. Făcea exerciții de yoga. Repeta mereu – nu-ți fie frică, repetiție ce augmenta sentimentul de nesiguranță al cititorului onest. Există mulți oameni pe lumea asta, dar mai mulți sunt dincolo. Nu avem încă vești de la ei. Misterul poate fi atins cu mâna. Dar cine îl simte? Degetele diferă de la mână la mână. Are și Luna un efect asupra evoluției degetelor. Marte o concurează. Pe aici au fost cândva fiii lui Saturn. De atunci există și moartea. Astăzi mașinile își fac treaba – calcă zilnic mii de oameni. Astfel lucrurile se mai simplifică. Ironia a fost al doilea flagel, după ce aurul a devenit stăpân pe piață. Puține iubiri au rezistat atacului. Prima a fost cea alui Don Quijote. A urmat baronul Muenchhausen. Apoi Don Juan, Casanova, Sade, ș.a.Unii se slavau prin demisie. Alții și-au cumpărat costume noi. Într-un landou de culoare neagră apăru șeful statului. Cine e? Asta întrebau cetățenii. Țaplea, zise unul. Țap-lea, Țap-lea, se auzi în toată țara. În urmă veneau supuși leii din Africa. Au intrat cu toții în Biblioteca Academiei de Științe Vii. Peste toată adunarea pluteau note din compozițiile wagneriene. Nimeni nu mai adăugă - Țaplea. Între evlavie și ipocrizie nu este decât un pas, dar ce pas? Cineva a luat cuvântul și a fugit cu el. Era Volghemut. A fost citit un decret care interzicea vânzarea calmantelor pentru nebuni. Din această cauză nu a mai venit toamna. Soliștii au fost deportați pe Insula Paștelui. A urmat Purgatoriul, dar povestea va fi continuată de Eulenspiegel, revenit din neant. BMM

Robespierre

Robespierre Mâinile lui translucide taie-n penumbră şlefuind cristale, seara moare în jur, serile serilor sunt egale. Mâinile lui şi spaţiul de hiacint pălind ( hiatus?) sunt o părere pentru senina, calma lui tăcere care-şi visează clarul labirint? Nu-l tulbură nici gloria, oglinda visată de oglinzi, nici o iubire suferindă, abandonând metafora şi mitul, taie cristale, unul – infinitul- hartă ca Celui Risipit în Stele. Borges despre Spinoza, uşor prescurtat. Am amuţit scriind şi-mi vin lacrimile. Apoi, îmi amintesc de dragostele mele, de sentimente rătăcite-n bezna timpului – cât am iubit-o, Doamne, i-am dăruit priviri, şi am iubit-o , Doamne, ca-n drama lui Shakespeare, cât am visat-o, Doamne, i.am dăruit cuvinte, şi azi ea vine, iat-o, aţa era –nainte? Ea mă priveşte rece, antarctică, trufaţă, cât se preface, Doamne şi cât este de laşă? Reiau, mici aforisme, pentru că esenţele tari reduc percepţia – Voi mă plătiţi, pentru ca eu să vă ordon, să vă conduc, am făcut din voi o naţiune de eroi (Ha-ha)…Nefericirea omului vine de la iluzoia că Universul este făcut pentru om, ei, bine, omul este făcut pentru Univers, dacă nu ştiaţi, aflaţi acum …Cei care fac şi nu cei care ştiu ce să facă, rămân în istorie … Copiii mei, iubiţi-vă, iar dacă nu puteţi, cel puţin respectaţi-vă( Goethe)… ceea ce omul numeşte soartă este suma greşelilor sale (Schopenhauer)… De vreme ce nu poţi sluji omul, cum poţi să-L slujeşti pe Domnul, cum poţi sădi pomul, cum să-ţi păstrezi somnul? Mă întreabă profesorul, şterge praful de pe armele de vânătoare şi de pe vraful de reviste, apare o balerină care ne ţin în carantină, profesorul face un semn pe tăbliţa de lemn, de faţă sunt personaje famate, Confucius, Alexandru şi comandanţi de armate, „M-a întristat întotdeauna să recidivez”, spune unul din ei, cu un pechinez în braţe, balerina-l asprobă, Robespierre stă într-un colţ, bate la tobă. ******************************************** Se făcea că eram în mijlocul mării. În jur pluteau laureați, onorați, toți înecați, dar frumoși. M-am apropiat de o stâncă foarte cenușie, care m-a scuipat cu un val. Vorbea stânca vrute și nevrute. Se baza pe bunăvoința zeilor, niște ramoliți analfabeți. Era pe acolo și o frumoasă din Troia, pe care mulți o visau în pat, dar ea avea uniformă și nu o putea scoate. De departe Calypso Doy Nimic, făcea semne disperate să fie băgată în seamă. Ea voia să-mi smulgă ficatul, d...BMM

Opusul iubirii

Opusul iubirii Opossum, opusul iubirii nu este ura, Indiferența – genială cură, Cât mai lucidă, acidă, ucide Inima oricărui prinț, Baiazide. Visul cu trenul pierdut între gări, Jupoaie-te de întrebări, Ce călător urcă, dispare? Opusul iubirii nu-i disperare. Noapte de noapte dispar călătorii, Auzi și tu vocea? Plânsetul morii. Dar Purgatoriul îl știi? Auzit-ai? Mila-i mai rea decât mita și mita-i. Nu au putere cei ce se laudă. La eșafod cine aplaudă? Câtă orbire, atâta nemilă, Tu răsfoiește filă de filă, Ia dicționarul khazar, mai învață Ce se mai poate-n această viață. BMM

Pelicanul pălicar

Pelicanul pălicar Licărea în zare un pălicar, Bătea din zaruri un pelican, Un homme pitoyable a scris ceva, Nu citi, nu-l iubi, nu-l uita. Versiune și aversiune, averse, the collector adună verze, Resturile, rosturile orașului-turn, Am spus , destul, de prisos, fiind taciturn. O convocare de la morga orașului? Prezent, strigă fratrele sașiu al făptașului. Cresc zburătoarele-n cer, sapi fântâni, pe boltă cresc creierași și plămâni, Fructele cad dintre stele, iar grâul Vine din soare, pe unde-i și brâul. Caut luminișul – clipă, doar nori, Un adăpost pentru Iona din flori, Scorburi ascund fecioare, iar cântul Devine mări, oceanu-i cuvântul, În întuneric – explozii, săruturi Mult prea sărate, de ele te scuturi, Copii singuratici pe stradă, un Bach? Revin la tine, Osip Mandelmach, În anul (dar care? ) fost-a ucis Poetul, iar trupa striga mereu –bis. Avea mustăți tiranul,o, yes, Era unchiul Joe fără progres, Mor și poeții, cui i-a păsat Pentru un blid de linte păsat? Oameni, de azi vom pune diguri. Să se oprească planeta din friguri. ************************* Zăpada de-atunci s-a topit,mi-aminteam Moartea lui Labiș, șaizeci de ani, Hoelderlin sta în turn de nebun, Primesc o scrisoare din Landeskrum, Picuri de sânge, hârtia virgină, E ceasul trei înspre lumină, O lină, funebră ceață, orașul Tot mai așteaptă mireasa și nașul, Am să mă culc și eu, s-o trezi Un exilat pe insula Psi. Parfumul scrisorii furate, atent Tu să fii pumnal și patent, Crinul și moartea, executanți De obicei sunt ambulanți, Contesa cea sângeroasă - nimic, După o noapte de dragoste-n dric. M-ai întrebat ce-mi place din trup, Eram obosit, ca tunul lui Krupp. Plecând, ai lăsat o treaptă, o treaptă spre nicăieri, ca o șapcă, o șoaptă, Voce-n pustiu, viața cu scări, Unde dansezi spre nicăieri? Treapta se-apropie iară de Lună, Te-am strâns în brațe, sânii se-adună, What a man, ai șoptit, m-am trezit lac de sudoare, cât te-am iubit. Boris M. Marian .