Cineva mă învită Cică redivivus, vidivescam nu, Paranemernicia merge de mână cu oligofrenia, Toamna se culeg speraclurile, zoowcecologic spus, Grădină, cenușă, cenușă, grădină, Albă lumină diamantină, Parcă suntem copii, tu ai cozi, Eu călătorul la antipozi, Eu îți aduc de la Nord un urs alb, Tu-mi dăruiești sânul mic, palid, cald, Eu scriu o carte, tu îmi ghicești Tot viitorul, le potrivești, Zici c-om avea zece copii, Mici, frumușei, chiar jucării, Înconjurați de vorbe și flori, Nu vom afla că oamenii mor. Redivivus, spune bidivivus, Pe un panou era un popou pe post de funcționar, Vai, ce coșmar, popoul vorbea ca nimenea, Lipsea un zoowcecologic, cu borangic, Ma nishtana, ei și? BMM

Fanfara

Fanfara Unul poreclit Fanfară, nu ieșea deloc afară, Nu te enerva, amice, taie-ți unghiile cu brice, Sarpină-te de un gard, brav marchize de Ronsard, Că organele de stat toate ți le-au transplantat, Pupa-te-ar iapa pe bot, că ai fost mereu la vot, Dezbrăcat de caracter ai ajuns cadrilater, Ia și tu un bob albastru să ne crească finastră, Verde crud, verde crud, nu știam cum să te ud, Sunt gonflabili șefii-n scaun, îl citiseră pe Mao, Melc sub talpă, calcă-l des, că ai fost mereu ales, Ma shlomha, îți spune Duvăd, să n-ai parte tu de kuvăt, Mtzu-i-an, te strigă toți, și bunici, unchi și nepoți, Funeralii, funarcalii, boculeți aprinși de galii Ce veniră din est-vest, Zen Avesta ori doar lest? Gastrologie, știință pentru cei fără priință, Mozart, Mozart, ce-mi făcuși că mă cheamă fata-n duș, Cama ole, nu prea scump, dum-dum- dum și trili-trump. BMM

Ani romani

Ani romani Plânge Leonard de atâtea blestemății, Cinstitul Brutus își ascunde cuțitul și scoate limba Înveninată, onestul Iago face ordine în seifuri, Culege scrisori de iubire, spre bine Republicii, zice Brutus, Să ne iubim , zice Iago, îl respect dacă-i gay, nu-l iubesc, Cineva amintea de Arghezi, „făcu din zdrențe muguri și coroane”, Ura, aplaudă cucuveaua, iar eu luai mărgăritare și le pierdui printre cotețe. Ce oroare. Un șir întreg de jucători de bile colorate, Biluțe mai rotunde și mai sparte, Tăcere, suntem în sanctuarul politeții, Nu înjurați, scuipatul interzis, dar eu am guturai, Pot să strănut? Junona spune – quo usque patientia nostra? Adică , mai putem răbda acest păun prea înfoiat? Eu mă retrag, plec în Canada sau în Asia, totuna-i. Poemul meu, un zmeu purtat de vechi iubiri De care Iago nici nu auzise. ******************************** Bati laavod, cu un cod între picere, Lesh li mishpaha, ha-ha- atât. Nahutz li kesef, un chisel-chisea nu strică. Lo bati le valot, dar valuta e un fort. Aavod kashe, adică ascuns în sefe. Acest texticul ( nu cititzi greshit) are o cheie. Nimic nu se compară cu admirația. Bach ține loc temporar lui Dumnezeu. Subarboretul mi-a adus brevetul. Herzogenhorn și Feldberg, nun, Carne tocată printr-un tun. Subarboretul mi-a clădit brevetul, Copacul nu suprtă pădurea. Dudul dudui, castanul se castră, Frasinul fu prezident la țară de du” ment . Sâmbovina, bat-o crina, ulmul, culmul și drezina, Carpen, cimișir, cireș, faci amorul pe un preș. Bre, dar sideroxylonul se nălță mai ca balonul. Un arin, castan porcesc, toate ne reînfrățesc. ********************************************* Frumuseţea nu îmbătrâneşte niciodată. Umblaţi uşor, treziţi morţii. Să ai aripi şi să nu zbori este o tragedie. Morţii zâmbesc numai în vis. Visează-i. Ca să dureze scrisul tău, trebuie să te zideşti în el. Setea de putere ascunde frica de moarte. În dragoste nimic nu este normal. Uneori ai impresia că maimuţele se trag din oameni. Morala s-a născut din contrariul ei. Cine nu mă iubeşte, nu este duşmanul meu, ci al său. Să ocoleşti pădurile fără copaci, frazele goale. În fiecare trăieşte un corăbier. Eu ştiu că voi muri, ei şi? Moartea nu e o revanşă, ci o răsplată. Şi raţiunea te poate îmbolnăvi. Fericirea nu este o proprietate. Ucis de atâtea ori, eu nu mai cred în moarte. Pe unii îi apasă o oboseală milenară. Cel ce nu vrea să audă, este mai jalnic decât surdul. Alarma nu este pentru surzi. Te pui cu prostul, dai de dracul. Nu poţi urca mai sus decât muntele visat. BMM

Șopârla

Șopârla Mergând pe un drum ocolit, șopârlă am întâlnit, Ea îmi șoptea, îmi șoptea, Ascultă povestea mea. Iubit-am și eu cândva, ca tine cu umbra ta, Nu am știut –dăruit, Mereu am ocolit, Robi ai pretextelor vechi, Ne sărutam sub urechi. Nu mai știam ritualul Cum face tot animalul, Câini, șobolani și șopârle, Berbecii de pe la târle, Doar ascultam melodii Bitlși, rollingi dilii, Viața trecu ca un val, Mai mult ca un carnaval, m-am prefăcut în șopârlă, nici cocoșată, nici cârnă, o mie de ani voi trăi, în umbra umedă, gri, tot ocolind, șopârlind, de nimeni să nu depind. M-a întristat șoapta ei, Spunea ceva cu temei, Ceva nebunesc oarecum, Apoi mi-am văzut iar de drum. BMM
Stiu, iubito, părul îmi cade acum de viață destrăbălată și trebuie să zac pe pietre. Mă vedeți bând rachiul cel mai ieftin și umblu gol în vânt. Dar a fost o vreme, iubito, când am fost pur. Aveam o femeie care era mai puternică decât mine, așa cum iarba e mai puternică decât taurul, se îndreaptă la loc. Ea a văzut cât sunt de mâhnit și m-a „„iubit…. Când mi-a dăruit trupul , mi-a spus – Aceasta e tot. Si trupul ei fu al meu. Acum ea nu mai este nicăieri, a dispărut ca un nor după ploaie.. Noaptea, câteodată, când mă vedeți bând, îi văd fața palidă-n vânt, puternică și întoarsă către mine și mî înclin în vânt” – Brecht. Ce seamană cu Poe, chiar mai frumos. Toata vara așteptând luna lui septembrie priveam aurul căzând luna lui septembrie soarta celor care mor nu este ușoară toată vara le e dor ce mai e pe-afară iar septembrie venea cu o dulce teamă unul moare altul bea septembrie-cramă. „Toamna are mâinile galbene, toamna are încălțări roșii, dar n-are nici un prieten în pădurea de oase, se aude duruitul merelor căzând, se aud bătăile de tobă ale nucilor căzând, pentru dansul morții, doar un ultim fruct contemplativ atârnă încă în spațiu, iubito, și îngerul geamăn luminează de fosfor” ( Yvan Goll).„Se-ndoapă și-apoi pier în noapte, pe rând, lăfăitele cărnuri, că de puf nu-i mai saturi, și unul peste altul se târăsc, asudând, de cutremură orașele dârdâiala din paturi” – pornografia marelui Maiakovski, în 1915.„ Microbul cu labe de aur în sufletu-i ros era rubla…Cu nările umflate ne uităm la femele, cu nările roase de cocaină”… A orbit , dar nu a cerut ajutor, visa frumos ca un cocor, dimineaţa îşi cumpăra pâinea cea de toate zilele, venea acasă, se închidea şi întorcea filele cărţilor ştiute pe dinafară, uneori un vecin îl chema pe scară să-i povestească tot felul de nimicuri, îi răbda orice ticuri, „Vezi ce faci, o să fie bine”, îi spunea orbul, a murit într-o vineri, îl chema Homer ţi totul s-a petrecut ieri. autor Boris Marian Mehr . ... Stiu, iubito, părul îmi cade acum de viață destrăbălată și trebuie să zac pe pietre. Mă vedeți bând rachiul cel mai ieftin și umblu gol în vânt. Dar a fost o vreme, iubito, când am fost pur. Aveam o femeie care era mai puternică decât mine, așa cum iarba e mai puternică decât taurul, se îndreaptă la loc. Ea a văzut cât sunt de mâhnit și m-a „„iubit…. Când mi-a dăruit trupul , mi-a spus – Aceasta e tot. Si trupul ei fu al meu. Acum ea nu mai este nicăieri, a dispărut ca un nor după ploaie.. Noaptea, câteodată, când mă vedeți bând, îi văd fața palidă-n vânt, puternică și întoarsă către mine și mî înclin în vânt” – Brecht. Ce seamană cu Poe, chiar mai frumos. Toata vara așteptând luna lui septembrie priveam aurul căzând luna lui septembrie soarta celor care mor nu este ușoară toată vara le e dor ce mai e pe-afară iar septembrie venea cu o dulce teamă unul moare altul bea septembrie-cramă. „Toamna are mâinile galbene, toamna are încălțări roșii, dar n-are nici un prieten în pădurea de oase, se aude duruitul merelor căzând, se aud bătăile de tobă ale nucilor căzând, pentru dansul morții, doar un ultim fruct contemplativ atârnă încă în spațiu, iubito, și îngerul geamăn luminează de fosfor” ( Yvan Goll).„Se-ndoapă și-apoi pier în noapte, pe rând, lăfăitele cărnuri, că de puf nu-i mai saturi, și unul peste altul se târăsc, asudând, de cutremură orașele dârdâiala din paturi” – pornografia marelui Maiakovski, în 1915.„ Microbul cu labe de aur în sufletu-i ros era rubla…Cu nările umflate ne uităm la femele, cu nările roase de cocaină”… A orbit , dar nu a cerut ajutor, visa frumos ca un cocor, dimineaţa îşi cumpăra pâinea cea de toate zilele, venea acasă, se închidea şi întorcea filele cărţilor ştiute pe dinafară, uneori un vecin îl chema pe scară să-i povestească tot felul de nimicuri, îi răbda orice ticuri, „Vezi ce faci, o să fie bine”, îi spunea orbul, a murit într-o vineri, îl chema Homer ţi totul s-a petrecut ieri. autor Boris Marian Mehr . ...

Ab ovo pentru…..

Ab ovo pentru….. Ab ovo, pentru Sigismund, este ceva neclar, Cu Ghedeon și Rodion serbează un pătrar, Îi pare că un ou e roș, iar altul verzuliu, Ei, Sigismund, ce pot să zic, tu nu știi, eu nu știu. Ador și-acum stejarii vechi, sălbateci stei, pustii Podișuri de necucerit, admir eroii vii. Dar laurul cel sterp și trist, alături vița grea mi-aduc în amintire, vai, copilăria mea. Fui freamăt, gând și rază-râs, neîntrecut la joc, Acum în liniște m-afund, ferindu-mă de foc. Pitici în jurul meu roiesc, sunt duhuri sau copii? Ab ovo, da, nemărginit e timpul de a fi. ********************************* Încep să cred că sunt un sfânt, Crede , îmi spune un hârciog din pământ, mi-au pius pe cap o aură galbenă, sub tălpi o perină reavănă-reavănă, pășesc pe un cer de iasomie, mântui fecioarele de abulie, să ne iubească și ele, și ele, ne-mpreunăm în sfere-inele. BMM

Cum sapă râul

Cum sapă râul Cum sapă râul Terek, cum sapă Cernomor, Astfel privesc eu lumea, dar o iubesc de mor, Un turn mai sus privește și el , e plin de ciori, Cum sapă râul Terek, eu îl iubesc de mor. Duhul Tamarei , doamnă peste Caucazul nalt, Ne domină visarea, ea are pieptul cald, Ea are ochi –luceferi și degete subțiri, Ai fost cu ea o noapte și nu știi și te miri. Ea avut și drame și căte mari iubiri, Nebuni păstori și principi, monahi din mănăstiri, Mai trec și-acum pe-acolo, nu mai există turn, Dar râul curge iute, poți fi și mort, te miri. BMM

Libro

Libro Libro vine de la libertate, Cu ea mă împac cel mai bine, Cancion primaveral, ce frumos sună, Ca un sărut sub urechea ta, iubito, Aud copiii ieșind din ureche, Ca din curtea școlii primare, știați că argintul știe să râdă? Știați că ciulinii pot să danseze? Chiparoșii cunosc o mulțime de povești cu cavaleri, Picuri de rouă și lacrimi adună privighetoarea, Marmora fântânii sunt mi-amintește de pieptul tău tânăr, Mi se spune, nu știu de ce, bun rămas, Iar nu am murit, sau mi se pare? BMM
La gardul mileniului, se adună geniile, care pe hârtie, care pe simbrie, dar pe Internet, omul e discret. Actul iniţiatic nu mai este practic, actul sexual nu mai e actual. Supravieţuire, şekspiri şi şekspire, ah, tremeduos, totul e pe dos, dosul e în faţă, sub braţ cu o raţă, iar monotonia nu e România, multiplicitatea a-mbătat cetatea. Boris Marian

Împărat slăbit

Împărat slăbit Împărat slăbit se duse,a venit un șambelan, A adus cu el progresul mai rotund ca un borcan, Lună, soare și luceferi le-a împrăștiat în zări, Crainici, iepurii aleargă și împart ziare, țigări, Armii grele de insecte se abat pe câmpuri verzi, De nu mai găsești nici roșii, iar la bursă pierzi și pierzi. Jucării suntem ai sorții, nici Mesia nu-i și nu-i, Hai, păpușă, să ne punem pe făcut copii din pui. Adormi-vom lângă secții de poliție, hingheri, Mai aproape, mai departe,om pleca în Cordilieri. Caii mării ne așteaptă, bourii sunt tot mai mici, Cerbii seamănă cu melcii, iar rachetele-s arici. O, priviți-i cum visează generații de apoi, Împărat slăbit se duse, du-ne , Doamne, înapoi. BMM

De la șaptezeci

De la șaptezeci . Fericiți cei săraci cu duhul, dar bogați în subconștient, acesta este talentul Lecție de modestie – ce importanță are dacă Homer sau Shakespeare au existat sau nu ? Dacă mieii, vițeii, purceii nu trezesc mila, de unde mila pentru om? Ați privit ochii unui copil bătut? Cuvântul poate fi pumnal, glonț, otravă, dar și panaceu. Nu lăudați soarele, el există și fără noi. Pe cel rău, binele îl înrăiește mai mult. O știu din experiență. Cruzimea din texte face bine, dar nu acesta este adevărul căutat. Adevărul este iubire. Iubirile nu mor, se transformă. Poți cunoaște un om în câteva minute sau niciodată. Ura se hrănește din orice, chiar din ea însăși. Femeia și bărbatul au aceleași drepturi, dar fiecare le înțelege altfel. Nu există un labirint mai greu de străbătut decât sufletul femei, dar merită. 70. Cavalerii, cu legile de acum, ar fi fost toți la închisoare, pentru omor calificat. Adevărul nu este urât, urâți putem fi noi, uneori. E bine să ascultăm femeile, dar apoi să judecăm la rece. Laudele pot fi letale pentru artiști. Trăncăneala este salvare pentru cei ce nu gândesc. Fii circumspect față de anii ce vin. A fi sau a nu fi nu este o întrebare, ci două, iar răspunsurile sunt nenumărate. Să fii cinstit și să te cheme Brutus? Ca să rupi un trandafir îți trebuie fie curaj, fie pasiune. În timpul vieții, poeții nu sunt luați în serios, iar după moarte sunt uitați. Unii. A greși este omenește, a nu regreta este iar omenește, a repeta, tot omenește este, dar ce nu este omenește? Minciuna nu are picioare lungi, dar poate alerga în patru labe. Șantajul este puterea celui slab Un fost prieten nu ți-a fost prieten niciodată Întotdeauna va fi nevoie de cozi de topor, altfel nu ar exista topoare ( din fabule) Când adevărul poate fi văzut și de un orb, tot se găsesc unii să-l nege Lașitatea și lingușirea sunt surori gemene. Urmează nedreptatea și crima. Mare semn de generozitate – să-i dai dreptate protivnicului Când lupul mănâncă o oaie este o chestiune economică, dar când atacă și păstorul, chestiunea devine politică Cum de se înțeleg ticăloșii mai bine decât oamenii normali? 71. Oamenii inteligenți nu scriu Dușmanul nu există decât în închipuirea noastră Atracția sexuală ne urmărește toată viața, de ce nu am crede că și istoria omenirii este un capitol de sexologie? Cel mai inexplicabil este motivul atracției dintre doi iubiți Ușurința de a insulta un om este aceeași cu aceea de a-l ucide, adică , fără regrete. Singura șansă a suferinței este dispariția. Nu este niciodată târziu să mori pe malul mării Nici o povară nu este repetabilă, ca și clipa. Dacă timpul ar avea zone , aș alege sudul. Durerea nu are norme, moartea nu cunoaște opreliști. Natura nu are nici o datorie față de noi. Printr-o lacrimă totul se vede mărit. Gândirea oamenilor este ca și zborul păsărilor, fiecare cât poate. Aflați pe același Titanic și tot nu erau solidari. Amatorii oferă cele mai mari surprize O poezie nu se scrie, se desenează, se cântă, dar nu se scrie Cei care nu citesc poezie sau citesc în exces ( da!) nu pot fi cititorii mei Cel mai rău sfetnic este ambiția, dar mai rău, orgoliul A nu ierta este prima etapă spre omucidere Cine fură de nevoie este un sfânt, cine fură din lăcomie merită o ghilotină Iubește la bătrânețe ca și cum ar fi prima oară Nu orice dragoste se transformă în ură, dar ura se naște și singură Păcatul originar nu a fost cel al cunoașterii, ci al duplicității O femeie poate fi frumoasă prin caracter, un bărbat este sigur urât 72. prin caracter Cei care știu totul, nu știu nimic, dar nici cei care nu știu nimic, nu sunt nevinovați Mi-a fost milă numai de omul ridicol, de handicapați nu mi-e milă, eu nu-i jignesc cu mila mea, încerc să-i iubesc Un câine poate fi generos, dar oamenii generoși pot fi suspecți, uneori Cine nu mă iubește nu este dușmanul meu, ci al său. Pedeapsa pentru furt este invers proporțională cu suma furată Oamenii inteligenți nu scriu Dușmanul nu există decât în închipuirea noastră Atracția sexuală ne urmărește toată viața, de ce nu am crede că și istoria omenirii este un capitol de sexologie? Cel mai inexplicabil este motivul atracției dintre doi iubiți Ușurința de a insulta un om este aceeași cu aceea de a-l ucide, adică , fără regrete. Singura șansă a suferinței este dispariția. Nu este niciodată târziu să mori pe malul mării Nici o povară nu este repetabilă, ca și clipa. Dacă timpul ar avea zone , aș alege sudul. Durerea nu are norme, moartea nu cunoaște opreliști. Natura nu are nici o datorie față de noi. Printr-o lacrimă totul se vede mărit. Gândirea oamenilor este ca și zborul păsărilor, fiecare cât poate. Aflați pe același Titanic și tot nu erau solidari. În junglă este mai mult disciplină decât ne închipuim noi. Legătura dintre iarbă și o stea este omul. 73. Sapi grădina, apoi sapi mormântul. Nu poți urca mai sus decât muntele visat. Petalele cad fără zgomot, ca unele morți neobservate. Când zidurile plâng, omenirea este în pericol. Nu există popor de solitari, este invenția lui Cioran, care era un solitar. Pe cât este de puțin cunoscută, istoria evreilor este cea mai comentată, adeseori fals. Am avut mitologie, apoi teologie, acum – tehnologie. Ce urmează? Energie, analiză, sete și sarcasm – calități sau defecte? Dulceața deznădejdii – o ultimă salvare. Pe unii îi apasă o oboseală milenară. Curios cum un artist, poet, eseist, iubitor de oameni, plante și animale poate ucide în serie, prin cuvinte, înjură birjărește, sparge dinții trecătorilor, urăște de moarte și mai este și fericit. Tăcerea are nevoie de ascultători. Orice om se poate contrazice fie din interes, fie din lipsă de memorie. Ca să demonstrezi un neadevăr îți trebuie talent. Nu există poeți mici. Nu există otravă nefolositoare. Politețea exagerată este suspectă. Nu orice bâzâie , face miere. Ruinele au și ele valoarea lor. Să fii la fel de calm ca munții în amurg și-n zorii zilei. Nimic mai nedrept decât un leu în cușcă, nimic mai josnic să-l batjocorești. Floarea de cartof, rădăcina, cartoful fiert – o viață. Dacă am ști ce viață duc vulturii, am prefera soarta porumbelului. 74. Descoperirea vieții de apoi ar fi cea mai valoroasă realizare științifică, restul nu contează. Soarele nu știe că emite raze. Visez o lume fără pronume posesive. Nimeni nu-și pierde drumul în viață, doar și-l schimbă. Cineva m-a comparat cu Dumnezeu, altul , cu Satana, se pare că există o confuzie. Pentru animalele din curte, sărbătoririle sunt cele mai tragice evenimente. Urechile și ochii tulbură mintea. Nu-mi puneți o piatră pe mormânt, voi ieși în curând. Unele idei nu le mai scoți decât cu creier cu tot. Minciuna rodește în creierele cele mai reavăne. Mincinoșii „se prind” imediat. Ambiția și fragilitatea te pot duce la sinucidere. Cea mai banală idee este premoniția morții. Iubim mierea și nu iubim albinele, numai pentru că înțeapă? Animalele mari sunt mai puțin periculoase decât virușii. Pistolul prietenului nu este prietenul meu. Gardul cimitirelor nu este pentru morți, nici florile. Pietrele de pe caldarâm au fost cândva mândri munți. Este foarte ușor să fii dur, ba să te și lauzi cu asta, citește în ochii celorlalți.

Butuluga riterarală

Butuluga riterarală Năpădiră kmehrii balbeni, Câte nalbe, reci banane, I se spune kapucin, Însă bietu-i asasin, Hai să fim serioși, tataie, Că te tai ca pe-o păstaie, Vrei , fumezi cartoane dulci, Ziare vechi, pravili, porunci, Stăm întinși pe pat, colaci, Drac cu drac, grăguț cu fragi, Simți fiorul, simți fuiorul? Ah, iubirea cea omorul. Copii mari după lumină Tind în beznă sibilină, Trei minciuni și-un adevăr, Cresc ca puricii în păr. Merg cu tlenul roșu-bleu, De îmi sare un blacheu, Guenonismul temperat A pătruns în Ararat, Visele se între-între, De la creier pân-la vintre. Vita nostra e un drum, Nu te-ntoarce, Hamaiun. BMM

Baronul de Keresch

Baronul de Keresch Într-o chicineață însorită de iulie, anul nu pontează, trei iguane s-au întîlnit pe un balansoar.Prima, mare amatoare de fondante, i se adresă celei de a doua cam așa:„”Măi, igoano, ce ar fi să cumpărăm New Yorkul, facem o fermă prozotehnică ca la parte…cu baci, boi, porci pascalieni? A treia creștea petrunii,hortyensii și prăpădii,croiniță, cricin și rubarbă. ”Ba, mai bine am plinta o plivadă cu șmangotieri, zbananieri și piwi, nu crezi? ”. Prima lachiziționă boi și sape de masă, ba chiar cîteva curelușe havaiene,zoile și sapele se dovediră șterse, cîteva fustițe long shai se împerecheară cu viezurii, dihorii și bursucii.Băunătorii naturali care treceau în transgresare necontrolată, bărgărițele, plăcustele , pândacii, flumurii de castă….. Încercă apoi cu cizmă creață pe care vroia să o exporte drept chewing-gum….Aici baronul de Keresch se opri, fiind nevoit să fugă în Crimeea. Acolo fu luat de tătar și gonit în Siberia. Dar asta este o altă poveste. BMM

Plocedeu

Plocedeu Ploce de un eu, urma scapă jurma, Dis-tan-ța față de sine, este în buli-buline, Mu-mu-zeele, dragele zeele, Origininea omumului nu se știe, bromului Noi îi datorăm o dronă, să ne fie cald anconă. Originea umărului, scade aripa turnului, Post-scripțuroaică, leoaică de sanchi, s-avem rezon, pardon, poltron, on va plue. Șuieră , băiete, mai ai puțin, ajungi părinte La trei sutimi. Acum este clar, bar, izobar? Pata albă s-a așezat sub un sfârc, o caută un cocostârc. Nu-mi place, dă-mi pace, dibace. Nervii, Nero și visul, aici intervine caisul Adică un fel de Caiafă purtând o garoafă. Depozitele, impozitele breslei boiangiilor, fustangiilor, din Florenţa, carenţa se aflau, se flatau, prin preajma bisericii Americii, Orsanmichele. Ce aţi înţeles? Nimic. Aşa face calculatorul meu. Se joacă. Nu-i bai. Ninge, este o iarnă bogată, trec fete, una mai drăguţă, mai frumoasă decât alta. Pe tocuri, cu talie subţire, cu năsucul în vânt, cu buze roşii, pofticioase. Nu ştiu de ce, îmi vine în minte imaginea unui cimitir, peste o sută de ani, unde vom zace cu toţii, cu faţa în sus, norii vor trece deaupra ierbii, iar sub iarbă, pământ negru, prin care aleargă furnici, viermi, toţi purtând atomi, molecule din trupurile noastre. Apoi planeta se va dezintegra, vom ajunge în cosmos şi ne vom reîncarna în fete şi băieţi frumoşi …. La capătul călătoriei, unde-i şi lacătul , nu-ţi mai vezi nici pletele încărunţite, nici păcatul, apare Femeia Ideală şi Personală, trupul ei în mantie regală, aveai cândva o mare încredere, dar iluzia începe să cutreiere, pulberi de stele-ntre stele fixe, sinteza poemelor Beatrixe, nu te urmează nici Euridice, „Mergi singur înainte, eu sunt vie”, îţi zice … Poate că există şi o altă viaţă, altă experienţă, fără trup, dureri, fără temeri, pierderi, poate altă faţă, trebuie să fie un alt Nicăieri. Ştim şi poate nu ştim, credem şi nu credem, ne-ndoim, e bine, nu minţim mereu, Dumnezeu e singur, ascultaţi cum geme şi ne cheamă, crede că e Dumnezeu… Boris Marian Mehr,

Prozo-poem de BM

Prozo-poem de BM Depozitele, impozitele breslei boiangiilor, fustangiilor, din Florenţa, carenţa se aflau, se flatau, prin preajma bisericii Americii, Orsanmichele. Ce aţi înţeles? Nimic. Aşa face calculatorul meu. Se joacă. Nu-i bai. Ninge, este o iarnă bogată, trec fete, una mai drăguţă, mai frumoasă decât alta. Pe tocuri, cu talie subţire, cu năsucul în vânt, cu buze roşii, pofticioase. Nu ştiu de ce, îmi vine în minte imaginea unui cimitir, peste o sută de ani, unde vom zace cu toţii, cu faţa în sus, norii vor trece deaupra ierbii, iar sub iarbă, pământ negru, prin care aleargă furnici, viermi, toţi purtând atomi, molecule din trupurile noastre. Apoi planeta se va dezintegra, vom ajunge în cosmos şi ne vom reîncarna în fete şi băieţi frumoşi …. La capătul călătoriei, unde-i şi lacătul , nu-ţi mai vezi nici pletele încărunţite, nici păcatul, apare Femeia Ideală şi Personală, trupul ei în mantie regală, aveai cândva o mare încredere, dar iluzia începe să cutreiere, pulberi de stele-ntre stele fixe, sinteza poemelor Beatrixe, nu te urmează nici Euridice, „Mergi singur înainte, eu sunt vie”, îţi zice … Poate că există şi o altă viaţă, altă experienţă, fără trup, dureri, fără temeri, pierderi, poate altă faţă, trebuie să fie un alt Nicăieri. Ştim şi poate nu ştim, credem şi nu credem, ne-ndoim, e bine, nu minţim mereu, Dumnezeu e singur, ascultaţi cum geme şi ne cheamă, crede că e Dumnezeu… Boris Marian Mehr,

Inletigență

Inletigență O șansă pe șine de măsline, Ecită rație, nemo contra deum, Ananaloghie fără simbrie, Consolatio mediocritatis, șeptimi, optimi, copchii divini, paxadoral, luluitoriu, redo, quia habsurdum sest, moli-tare, m-am talipsit, vaino, la mine vino cu tot ce ai, acum putem vorbi la un ce ai? Dar ce ai? BMM