Crescut în trei limbi

Crescut în trei limbi Crescut în trei limbi, am învățat copilăria ca pe o carte, Alături se găteau bucate, am șters un rând, era un război. De șase veacuri mă aflu pe pământ, mă sprijin pe străbuni, Mereu anacronic, nu știu cine este șeful statului, șezutului, etc. A venit o zână cu nas mic, ochi albaștri, gât lung, avea de toate, Iubire de o viață. De multe ori stăteam în întuneric, așteptam răspunsul. Care răspuns? Al Domnului, al oamenilor, al copacilor, al mierlei. Puteam să înnoptez și-ntr-o carte. Dar te iubeam cât trei sau patru. Ne-am topit în toate păcatele. Te-am legănat în toate cântecele. Ne vom legăna mereu, precum pendulul cosmic, în infinit. BMM

Iona Femeia zace în pat, patul este cuprins de flăcări, lângă ea nu este nimeni, flăcările sunt reale,dar ea nu se trezește, vreau să o salvez, nu pot, apoi mă trezesc în mijlocul oceanului . Balena mă poartă spre Asia Mică. Halucinez? Visez un poem. ……………………………………………………………………………………………… Devin tot mai greoi în exprimare, cuvintele mai obosite sunt, deși în mine aerul pătrunde cu furia taifunelor străine. Tot ai să pleci, îmi spune-un șef de gară cu coarne mici și bărbia ascuțită. Dar eu iubesc trecutul, cum a fost, viitorul este marea mea minciună, tu vei renaște, spune îngerul, îl cred, prea mult îmi plac copiii veseli, mă văd în ei, deși ei nu mă bagă-n seamă. Adună-te, îmi spune mama din mormânt, mereu ai fost un visător, tu m-ai uitat. Nu uit nimic, nimic nu-nvăț, precum Bourbonii, nici nu e rău, îmi spune un prieten. Scriind mai pierd în greutate, poate că fluture voi deveni cât de curând. ………………………………………………………………………………………………… Voluptuos coborând, îmi arăți vizuinele morților, prefer să mă dizolv în ocean, numai ochii să urce la cer, voi zări vanitatea plutind cu pânzele larg desfăcute, cioburi de amfore, manuscrise, falsele străluciri ale oglinzilor roase de timp, mă scufund în nămolul uitării și nu-mi pare rău, doar visele, fie, pluti-vor ca albele cețuri pe plaurii veșniciei. BORIS MARIAN