Vizionări: 165 Acheron 　　 Fiecare crede că nu greșește, dar și Tu, Doamne, mai greșești uneori, și mai cum. Există Etica lui Spinoza, Etica religiosului, , Etica omului pus în ștreang, Etica vânătorului, a vânatului, Doamne, învață-mă ce să fac. Ura dă putere pentru a construi un iad în loc de rai, în care intră cei răi și cei buni laolaltă, spunea profesorul, nemaiținând cont de șirul lucrurilor, de calendar, avantajul statului pe loc rezultă din posibilitatea de a alege, PE CÂND MERSUL ARE O DIRECȚIE, care poate fi de la început cea bună sau cea rea, de pildă, astăseară nu mai merg acasă, nu mai merg nicăieri, nu mai deranjez pe nimeni, rămân aici, pe loc, e ca și cum aș fi murit… Spuse visând o herghelie de cai sub stele. Dar nimic nu se împlini, iubita veni să-l ia cu mașina și el îmi lăsă în palmă in bănuț pe care-l păstra să treacă Acheronul. Eu îmi sunt părinte și mormânt, Spuse profesorul, dar acesta este abia începutul, Un necaz nu vine singur, ci însoțit de o bucurie… Sunteți într-o stare minunată, i-am spus, durerea s-a ascuns, Aproape că a dispărut, este o adevărată beție A puterii de a vă stăpâni, puteți ajunge Chiar la începuturi , și eu vorbeam înainte Fără să observ că profesorul deja încheiase Jos, în stradă, procesul verbal despre propria sa Cădere de pe fereastră , corecta chiar Unele mici greșeli de exprimare. , 　 |

　
　
Acel zid, acea mimoză
　
Aveam un mesaj ca un masaj,
Adică un gaj ca un garaj,
Acel zid, acea mimoză,
O găină și o proză,
Niște meandre, niște ceară,
Cine cere n-o să piară.
Cel ce nu văzuse- oceanul
Are-acum cecul și banul,
Iguane vede-n vis,
Precum medicu-a prescris.
Acrobatul e frumos,
Trei costume și un os,
Ultimii la coadă-s corbul,
șalul andaluz și sorbul,
în hotel cineva moare,
dar la cinema e soare,
la război nu-i loc de vis,
o , Sesame, ai închis,
trei tăblițe cântă-n strană,
nu te-ascunde după blană,
un balaur, opt carate,
mama broaștelor curate,
animale sferoide,
șerpii nu mai fac partide,
nici himere, nici sirene,
ia-mă Bebe, ia-mă nene,
nimfele se duc la bal,
Phoenix trage un chintal,
Monstrul Aheron e plat,
Faust este apostat,
Calul alb devine negru,
Se lipește de un cedru,
Ochi de câine tare-albaștri
Ne privesc, din pod cad aștri.
Zilele sunt număr prim,
Mane, Tekel, Ufarsim.
Zilele, numai în versuri,
De la mers, pluralul mersuri,
Moare cu fiecare vers,
Ca o lacrimă de pers.
Zic și eu ex nihilo
nihil, ceea ce înseamnă Bill,
Se îngăduie și forma
Torna, fratre, torna, torna.
Cred în Soare și Oțel,
Dar mai mult eu cred în El.
Mâine va fi un adaos
Fericit? Who knows? Who knows?
BMM
　
Der Knecht hat Recht
　
Cavalerul are dreptate, disprețuiește cultura,
de la Moise la Michelangelo, nimeni nu-i spune nimic,
un trandafir , acolo, un trubadur ucis,
imaginea trezirii amintește de Lazăr sculat din morți.
Priveam adeseori întinericul, el mormăia ca ursul,
dar punctele de aur nu dispar, ele sunt fericirea.
Fost boschetar, am ajuns cardinal, apoi scarabeu,
acum simplu poet, inventez ce vreau eu,
prietenii se cam feresc de mine,
poezia nu ajută la nimic, ea însăși este pe moarte,
femeia c-un ulcior pe umăr nu mai există.
Iar viața seamănă cu iarba, gândește.
BMM 
Viața aceasta suplă devine aproape dublă,
m-ai întrebat într-o noapte


ce se-nțelege din moarte.


Am spus, ai plâns, iar am spus.


Ce răsărit, ce apus,
ne-am rugat până-n zori,
apoi am fost scoși de ninsori,


decapitați de soare, cleptomania de șoarec,


clopote bat încă ritmic, intim și sadic și istmic.
Mă prinse o mare tristețe, ca Marea Neagră pe fețe,
tu ai șoptit overdue, eu sărutând și-am spus tu,
numai tu să trăiești, gemeni vreau și povești,
ciudat că mai trăiesc, murisem de mult , Bucharest,
acum va trebui să întrețin mulți copii,
m-am rugat și am plâns, m-ai mângâiat foarte strâns.
****************************************************


Tania și taina


　


Taina Taniei era ascunsă în constelația CIUCIU,


fapt ce punea pe jar jumătate din cartierul Pungași,


recunoștința era pe nicăieri, chiar de ieri,


amabilitatea se plimba prin oraș ca gripa,


îmi amitesc acele vremuri fără minte,


cu dulci cuvinte, beam cafea și brusc s-a oprit rotația Pământului,


unii și-au dat demisia, deși aveau salarii cât casa,


în această chestiune Tania nu are nicio vină,


dar taina este taină, rolu poliției este să nu doarmă,


eventual se poate juca table, în pauze, domnul Tchibo


s-a refugiat în Tasmania unde avea un trib ferice și supus lui,


Soarele își vedea de treabă, nimeni nu observase nimic,


doar Tania știa secretul, drept care, șoptindu-l unei prietene,


drept care a fost de urgență internată, astăzi fiind în aceeași situație,


deși Pământul și-a reluat mersul, în ciuda Inchiziției,


a altor agenții de urmărire a infractorilor.


Trăiască infracțiunea, se mai auzea pe ici , colo.


BMM

Scandalul cu pisica
Scandalul cu pisica mi-a produs o depresie. De unde a pornit totul, nu știu. Ghearele picicii sunt ascuțite, pernițele doar te înșeală. Totul părea că decurge bine, pusesem condiția unei păci durabile, dar cu nebunii, iar nebun este orice om care nu este bun, nu ai cum să ai un contract. Clauzele nu sunt clauze. Omenirea nu a ieșit din epoca pisicii. Dumnezeu este departe, pisica este aici. In copilărie am iubit acest animal, era vorba de motani, la fel d...e sălbatici. Pisica este sălbatică, nu are nimic comun cu un câine. Câine este omul. Un câine bun.... Șarpele veșniciei își mușcă propria coadă, scriu acest poem în acoladă, adică despre ziua de ieri ce se topește, dar unde sunt jurămințile veșnice? Eu și tu trăim ferice, iubito, eu și tu avem varice, iubito, eu și tu într-un poem ce se naște, ca mieii de sacrificiu, înainte de Paște. ... Nici cuvântul „iubito” nu mai sună, parcă ar fi o scârțâitură de cuțit pe tablă. Oricine se poate lăuda că este bun, chiar și eu. Bunătatea nu este un cec la bancă, nu se schimbă în valori. Este bine că nu mai există nici o corespondență, moarte scrisorilor, trăiască umorul, orice acuzație este puerilă, cad avioane, se aruncă rachete, mor oamenii pe șosele, iar într-un coș cu viorele șade două păsărele, două surori cântă-n noapte ca două viori, haosul și noaptea n-au un cărăbuș, cum din moarte viața, cum de s-a urcuș, astfel și poemul meu s-a-nfiripat dintr-o dizlocare, cum s-a-nșurubat, cum de merg nainte, unde, încotro, Cișmigiu-i verde ca și Fontainbleau, bach și buonarotti mă-nsoțesc la drum, scriu două-trei versuri, pertinent, postum, roze învechite, fără ghimpi, culori, cum din moarte viața, cum de mi-minor? Viorelelor semănați, vă iubiți și semănați, v-am iubit și mai cum, însă foarte postum. Dialog închis. Bună ziua. O lovitură mortală, șapte muște ucise de un croitoraș. Cineva cultivă bacterii, apoi, mucegaiul format devine armă de luptă. Revin la punctul zero ca un submarin. Dați-mi cămașa de forță, o îmbrac de bunăvoie. Un om de minimă rezistență, un om, o coajă subțire pe magma sângerie a lumii, o trestie ce șoptește molcom vântului , genunii, o notă falsă, un deces, de ce strângi sufletele noastre, Doamne? Ehei, acesta este un mare proces la care vin îngerii să ne condamne. Să ne crească trei rânduri de dinți, să mâncăm carne de cal cu cașcaval, până ce vom ajunge să behăim ca zeii antici.

BORIS MARIAN

• Forum • Psiho-poetica Psiho-poetica Râsul nu răsună, ochii strălucesc, Copiii și câinii au un fel special de a privi, Plâng fie cu lacrimi, fie fără, A trecut paracliserul fără o vorbă, Un poet a fost ucis de proprii camarazi de gherilă, Mass media sunt pline de sânge nestors, Adevăratele experiențe se fac în conștiință, În magazie a crescut un palmier pitic, Viața s-a încheiat la cămașă, și-a pus o cravată , s-a dus la locul execuției,… Cine sunt eu? Cine sunt eu? Sunt cel care sunt, nu știu nici eu, dar voi știți? Lucifer assistant? No. Designer de suflete? No. Mă aclimatizez, adică dorm. Oportunitatea mea este să dorm. Mai sunt determniat să scriu, dar sunt deja terminat. Implementez ce mai pot, niscaiva vorbe. Fiecare suntem o speță. Locația noastră este în ceruri. Mai anvizajăm un poem scurt/lung, cât ne țin tentațiile. Achiesezi, stimabile? Pe ce ne focusăm acum? Dă-l… Îngerul meu Îngerul meu Îngerul meu, îngerul meu, Ia-mă și du-mă la Dumnezeu, Lasă-mi trupul în vale, ... Urcă-mă până la Soare, Să mă prefac în cenușă Ușoară și jucăușă. Tu mă întrebi ce mă doare. Trupul, oamenii, zarea, Semenii mei nu sunt răi, Au , însă mulți dumnezei, Cuvinte au – ruginite, Cuvinte – vulpi fugărite, Zâmbete lungi și mieroase, Minciunile sunt prea frumoase, Prea e banal… A doua viață A doua viață Cine nu visează moare o singură dată, Așa cred, nu trebuie să mă aprobați, Necurmat inactiv cine este? Tao? Lucrurile oblăduite se întruchipează de la sine. Înțeleptul netulburat rămâne în simplitatea inimii sale. Apa oglindește totul, tăcerea ei este poezia noastră. Desăvârșirea este numai lăuntrică, nimic dinafară nu o ajută. Dependența de ce spun alții este un drog. Iubito, n-ai vrut să fim copii, te înțeleg, te plâng,… Nu am de gând să mor Nu am de gând să mor Aș muri dacă n-aș scrie, nu vă ameninț, Aș muri dacă nu m-ați citi, deși nici nu mă citiți, Măruntul condiționează măreția, infinitul Nu cunoaște măruntul, slăbiciunea condiționează tăria, Cei slabi vor deveni tari, asta spun cărțile sfinte, Ascunsul și văditul nu sunt frați, de aici se naște ura, Ce viață, să trăiești într-o mare de priviri, Mă uit la o piatră, scrie numele meu pe ea, Se uită la mine piatra, eu… Acum fumez o pipă Acum fumez o pipă Acum fumez o pipă și mint că nu te-am vrut, O liniște pierdută, roman neînceput, Hermafrodit poemul se duce-n lume trist, Succesul îi precede și râde sus, pe pisc. Eu am să-ți scriu la noapte despre pereți și nori, Ai grijă-n suflet dară se regăsesc culori, Cu-nfiorare, cine se-apropie de pat? E umbra mea, vampiric ușor te-am înțepat, Ce facem noi pe-aicea e joc de trei știuleți, A fost cândva iubirea de fete și de… Aratul Aratul Nu am arat niciodată, știu că este Un act sacru, o fecundare a pământului, Buddha se ocupa cu aratul, Semințele cerului, apoi aratul, Apoi iubirea, apoi copiii, Bărbatul e plugul, femeia e brazda, Un festin veșnic sacru. De am păcătuit, voi ara în iad, Orașele se mută în timp, Dar morții? Pământul e brăzdat de prăpăstii, Sufletul de dureri ascunse, Dar ce este liniștea? Oare există liniște? BMM Respirație, ritm, toamnă Respirație, ritm, toamnă Toamnă, Hoelderlin, nebunul din turn Se deșteaptă, Verlain abia se năștea, Cad oameni, frunze, stele, saturnalii sângeroase, Romanțe mute, inima este ochiul orb, Cândva o fată frumoasă, astăzi e marmură rece, Mirosul de naftalină al morții, Mă susține un stâlp de abanos, Abisul freamătă de bufnițe flămânde, Abracadabra rostesc spre resuscitarea simțurilor, Acantele se pleacă și plâng printre spini,… Artistul* Artistul El încerca să între-n ritmul vremii, Viitorul de abia e-ntrezărit, departe-s temerile, multe premii pentru orgolii-fandaxii s-au risipit. Artistul nu e singur niciodată, Alături stau genialii morți de mult, El murmură o Biblie uitată, Pentru Socrate, ce n-a scris, are un cult. Mai plânge pe ascuns, surâde-n față, Amantă este muzice de-un veac, Doar astfel își păstrează propria viață, Iar ochiul interior nu e opac.… Atila Atila Pe-un perete am pus doar poze cu tine, La bază crescu un firav mărăcine, Este semn că exiști și că eu mai exist, Am venit, un cocor rătăcit din Egipt. M-ai primit , radiai ca un mac rupt prea brusc, Cei iviți cam prin mai au ceva înnăscut, Au R magnetique, mă lipesc , zece bani, Moștenire dedic trei poeme pe an, Cu trei ochi te privesc, cu privirea ajung, Unde nimeni nu fu, în altarul burgund.… Continuare Adăugat de BMM ( biv-vel-administrator) la Septembrie 4, 2016 la 7:30am — 2 Comentarii Anotimpuri Anotimpuri Anotimpuri despletite, vârste, vâsle, Ape care nu-și văd peștii aurii, Râuri care nu cunosc marea, Alei care au uitat duelul, Vântul ce aleargă între casa de nașteri și cimitirul vesel, totul e pregătit, totul este iluminat, zorii, ce repede trec, dureros, îngeri de cristal luminând în beznă, ploile negre ce te îngrijorează, rugați-vă pentru cei lacomi, mai agil este timpul, ne fură, ne jefuiește, nici… ----Cavalerii de fier— Eu nu scriu pentru eternitate, Singura eternitate este Dumnezeu, El scrie pentru noi, noi pentru noi, Nu mă dezic de versul meu, Zică oricine orișice, Cavalerii de fier tac mărunt, Au inima de carborund, Cavalerii tăcerii, cavalerii – languste, Bieți cavaleri cu inimi fruste, Cum să dăm vremea înapoi? Peste zidul înalt cazi în noroi. Rămâne gingaș trupul de floare, Cavalerii ce mor atinși de… Continuare Adăugat de BMM ( biv-vel-administrator) la Septembrie 2, 2016 la 9:00am — 3 Comentarii nu-i nicio problemă , se rezolvă*** nu-i nicio problemă,se rezolvă, dialogul e abia la început, cine înțelege, știe o vorbă, că tăcerea e din aur sau din lut, tot insist la porți întredeschise, poate râde cineva mai înfundat, las-să latre, câinele nu mușcă, ce să mai adaugi? Poate UN LĂTRAT. Cu dragoste, Nemo Adăugat de BMM ( biv-vel-administrator) la Septembrie 1, 2016 la 5:30pm — 3 Comentarii Paul Celan și….*** Paul Celan și…. Lapte negru noi bem din zori până-n seară, Îl bem la amiază și noaptea îl bem, Săpăm o groapă-n văzduh, groapa zboară, șerpii din casă șuieră, gem. Aurul părului tău , Margareta, Pare că scrie, scapără precum aștrii, Câinii așteaptă un fluier, foamea, setea, Dansul cu deținuții începe, ochii în jur sunt albaștri…. Moartea este un meșter cam teutonic, Vin Margarete și Sulamithe cu păr auriu, Totul devine cenușă,… Continuare Adăugat de BMM ( biv-vel-administrator) la Septembrie 1, 2016 la 7:00am — 4 Comentarii Fosila Fracto-fusus Fosila Fracto-fusus Umilul fractofusus este la mare preț, Mii semne și poeme se scriu, pereți, repeți, m-am poticnit devreme de fusul fracturat, am înțeles că-i clonă, nimic adevărat, Vintilă Ivănceanu o evoca ,ehei, Prin anul una mie nouă și cincizecitrei , Fanfarele de fluturi se închinau lui Fus, Se-ndrăgostise , spune, de el don”șoara Hus, l-a luat în brațe însuși vestitul Maldoror, Suavul taur vine să-i cânte vârf cu dor,… Continuare Adăugat de BMM ( biv-vel-administrator) la August 31, 2016 la 8:55am — 7 Comentarii Ne trezim vorbind Ne trezim vorbind Ne trezim vorbind și murim vorbind, Toamna lămpile ascund ultimul viol, Din Tartarul fără fund iese Dracul gol, Dă-mi o rimă, țap păros, fii o dată sfânt și zâmbește păcătos Domnului plângând. **************************************** Eu nu mă tem de bătrânețe, de mine însumi nu mă tem Și morții chiar îi dau binețe, știind că pot oricând s-o chem. Dar chipul tău , iubito, singur Rămâne neatins de… Continuare Adăugat de BMM ( biv-vel-administrator) la August 30, 2016 la 11:30am — 12 Comentarii M-aș dărui speranței M-aș dărui speranței M-aș dărui speranței, precum artei, O harfă port în inimă, o știu, Speranțele nu sunt defel deșarte, Cu fiecare an sunt aparent mai viu. Domnesc în fiecare zi pe propria-mi viață, Din Bucovina am venit cu dor de munți, De aș vorbi cu angel Gabriel în față, i-aș spune să mă ducă la noi nunți. Iubirile se prefăcură-n marmuri, Venere și madone ispitesc Sufletul meu precum Othelo maur Gelos este pe rozele… Continuare Adăugat de BMM ( biv-vel-administrator) la August 27, 2016 la 3:55pm — 6 Comentarii Nimic nu s-a spus Nimic nu s-a spus Așa cred unii, nimic nu s-a spus, Alții – s-a spus prea mult, ajunge, Ba venim prea devreme, ba venim prea târziu, Ba plecăm prea devreme, ba plecăm prea târziu, Ceasurile noastre merg după teoria relativității, Prietene Einstein, pe mulți i-ai nenorocit, Omul e urgisit de cei ce gândesc, Unora le place – puf, puf, pe păr, pe mustață, Dacă rânduiala domnește, înseamnă că nu suntem aici, Dușmănia și prietenia se… Continuare Adăugat de BMM ( biv-vel-administrator) la August 27, 2016 la 7:00am — 4 Comentarii Granița dintre bun și nebun Scrie mult, băiete, până când mâna îți va cădea uscată, Computerul va exploda, cititorii te vor ocoli ca pe o umbră suspectă, Mozart a depășit orice limite, dar nu de asta a murit, a scrie puțin este o artă, A nu scrie nimic este un Everest al anonimatului, Că omul se află în om, zice oricare, crinul se regăsește în crin, Autorul lalelelor a murit de tristețe, fiecare filosofăm în căutarea Propriei esențe, îți bei propria supă, nu compara A cu B, eu cu el,… Continuare Adăugat de BMM ( biv-vel-administrator) la August 26, 2016 la 11:23am — 5 Comentarii Maldoror(2) Maldoror(2) Maldoror, oroare miraculoasă, plouă În inima mea cu broaște violete, După insolație totul pare altfel, Umrela este doliu pentru soare, Mă dau deoparte, conte, mă înclin, Ai lăsat o bombă cu ceas, încercăm s-o dezamorsăm, Cât timp prietenii mei nu vor muri, Nu voi vorbi de moarte, Orice nenorocire ne scade din păcate, Iubim ce este vag și vid, acolo poate fi perfecțiunea. Ce-i lipsa de virtute? O cădere în balta cu… / • Țeste moi Țestele noastre devin tot mai rare, La fel conștiințele, tarde, tardare, Unde-s grădinile lui lui Jean Policarp ? Caii-s albaștri, câinii prea slabi. Trebuie, trebuie să explicăm, Astăzi mai știm, mâine uităm, Protocubismul pătrunde-n odăi, Lae cu Nae-s oamenii tăi. Braque are-un crac scurt și sucit, Insă mai are succes neștirbit, Plânge cu lacrimi violent- viorii, Cântă mânia aprinsă în fii. Cârtița, Ciulnița de catifea, Veselă-i moartea ? Noi vom afla. BMM Salutam Salutam din bloc Ca un buldog, salutam, Pălăria scoteam, capul cădea, Cravata scoteam, gâtul rupeam, Zât, nu te zgâi, cămașa scoteam, Cadânele mă sechestrau, ehau, ehei, Pantalonii mei, panta rei, Iubeam, mulți copii făceam, apoi eu muream, Totul vă lăsam, ehau, ehei, cititorii mei Mă citesc plângând, pe rând. Prea multe taine lăsam, spoream misterul Dâmbovițean, morminte pupam, La lumiere que je sens, insondabil păream. BMM Arhitecţi, constructori şi ctitori din Bucureştiul de altădată Bucureştiul, “Micul Paris”, cum i se spunea, în interbelic, capitalei României, păstrează, încă, o mulţime de clădiri remarcabile, opere ale unor arhitecţi de marcă, printre care şi arhitecţi evrei celebri, precum Harry Stern, Leon Strulovici, Jean Monda, Gustav Gusti, Leon Garcia, Horia Maicu, Solon Grunberg, Marcel Iancu. În cea de a doua jumătate a secolului al XlX-lea, comunitatea evreiască din România, formată după imigrația masivă din Imperiul țarist și a ajuns la un grad de prosperitate apreciabil şi, unele familii, dintre cele mai înstărite, şi-au putut permite să le plătească copiilor lor studii în strîinătate, pe diverse domenii, printre care și arhitectură. Şi, cum evreul era firesc au început să se ridice sinagogi şi temple, aşa cum au făcut în toate locurile unde au poposit de-a lungul istoriei. Dintre cele peste 68 de locuri de închinare evreieşti care au existat, la un moment dat în Bucureşti, astăzi, mai supravieţuiesc doar cinci. Cea mai cunoscută este Sinagoga Mare, denumită şi Sinagoga Adamache. Construită între anii 1845-1846, în condiţiile în care comunitatea evreiască devenise stabilă, Sinagoga Adamache, ridicată de evreii aşkenazi, caracterizată de o bogată ornamentaţie rococo, este de tip neolog, la slujbe participând, pe lângă cor şi orgă şi instrumente de coarde, astfel încât, muzica capătă amploarea unui concert, consonant cu rugăciunea şi credinţa. Remarcabilă, din punct de vedere arhitectonic, aceasta sinagogă a fost restaurată de arhitecţi importanţi, precum românul Petre Antonescu, la începutul secolului XX şi, după 1915, de evreul Jean Locar, cu prilejul introducerii apei curente şi a curentului electric. Pictura rococo aparţine unui pictor evreu, celebru în epocă, Gershwin Horovitz.Altă bijuterie arhitectonică de cult mozaic din Bucureşti, în stil maur, este Templul Coral. Aceast edificiu unicat, ridicat între 1864-1866, este comparabil cu marile sinagogi din Viena, Dresda sau Paris, fiind construit după planurile arhitectului austriac Ludwig Forster, ca replică a capodoperei sale vieneze, celebra Sinagogă Tempelgasse din Viena. Cel care a avut iniţiativa construirii Templului Coral a fost un evreu polonez din Bucureşti, Issac Leib Weinberg, unul dintre liderii organizaţiei “Comunitatea Cultului Israel Modern” din Bucureşti. Lucrările de extindere din 1932 le-au fost încredinţate arhitecţilor Iuliu Leoveanu şi Grigore Hirs, alături de care au lucrat inginerii C.I.Flachs şi Maximilian Marcus, toţi profesionişti evrei de elită.O altă sinagogă din Bucureşti, remarcabilă, prin frumuseţea şi bogăţia ornamentaţiei sale interioare, este cea cunoscută ca Sinagoga Credinţa. Spre deosebire de alte sinagogi, construite de comunităti evreieşti, aceasta a fost construită în anul 1933 de o societate privată, intitulată Societatea Credinţa, alcătuită din 10 familii din caritierul Dudeşti, printre care şi familia arhitectului Mihai Moliner care o va ridica în stilul art deco al anilor ‘20-‘23 din secolul trecut. Scopul pentru care a fost ridicată Sinagoga Credinţa a fost acela de a ajuta familiile sărace din zonă să-şi îmbunătăţească nivelul cultural şi de ajutorare a persoanelor nevoiaşe şi a elevilor săraci, pe lângă sinagogă funcţionând un azil şi o cantină. Interiorul acestei sinagogi, care nu mai funcţionează din lipsă de enoriaşi, din 2007, are o pictură interioară încântătoare care atrage vizitatorii, de Ziua Porţilor Deschise.Multe lucrări remarcabile, de care se leagă numele oraşului Bucureşti, li se datorează unor personaliţăti evreieşti, uneori, chiar, unor familii întregi. Un exemplu de notorietate este, printre altele, Centrul Vechi al Capitalei, un punct « hot » pe harta turistică de astăzi, a Bucureştiului. De la începutul secolului XX şi până la cel de al doilea război mondial, binecunoscuta stradă Lipscani abunda de magazine ale elitei negustorilor evrei, şi nu doar Lipscanii. Dintre magazinele renumite, din epocă, aparţinând unor negustori evrei, amintim : « La bunul gust », de pe Lipscani 18, unde proprietarul era dl. Asher ; prăvălia lui Ignat Haberfer din Mahalaua Sf. Nicolae nr. 16 ; Magazinul de postavuri al lui Breier etc. O familie de mare renume era cea a lui Sigmund Prager, unul dintre cei mai mari negustori din Bucureşti, care, la 1887, avea în zonă, un mare magazin de blănuri de lux. În anul 1907, Sigmund Prager, împreună cu Gheorghe Asan, mare industriaş în domeniul morăritului, şi el, cândva negustor de articole de bacănie, de lux, de pe Lipscani, a făcut parte din comisia municipală care a ales proiectul după care s-a construit Palatul Bursei şi al Camerei de Comerţ şi Industrie, clădire monumentală, care, în timpul comuniştilor, a găzduit sediul Bibliotecii Naţionale de Stat. Fiul lui Sigmund Prager, Emil Prager, a fost unul dintre cei mai mari constructori şi arhitecţi din România, ale cărui construcţii au reputaţia că sunt garantate chiar şi la mari cutremure. Printre edificiile de marcă de care se leagă, din punct de vedere constructiv, numele inginerului Emil Prager, se află Palatul Regal, Muzeul Naţional de Artă, Ateneul Român, căruia i-a refăcut cupola, Hotel Union, Muzeul Ţăranului Român, Spitalul Elias etc.Alt edificiu emblematic bucureştean, cum este Hotelul Bulevard, de la intersecţia Căii Victoria cu Bd-ul Elisabeta, este tot o realizare evreiască. Construit între anii 1865-1871 de renumita familie evreiască Herdan, cunoscută în domeniul morăritului, Hotel Bulevard a fost prima clădire din Bucureşti în care s-a amenajat o instalaţie de apă curentă. Librăria Alcalay, de la parterul hotelului, care a funcţionat între anii 1897-1937, aparţinea tot unui evreu, editorul şi librarul Leon Alcalay. Acesta a inaugurat în anul 1899 celebra Colecţie Biblioteca Pentru Toti (BPT), prima carte fiind volumul « Poveşti alese », de scriitorul danez Hans Christian Andersen. Chiar şi iluminatul Capitalei, capitol la care Bucureştiul ocupă locul l în Europa, s-a datorat tot unei familii de evrei, Heler, negustori de obiecte de iluminat. Doi bancheri evrei asociaţi, Iakob Marmorosch şi Mauriciu Blank au finanţat Guvernul României pentru a susţine Războiul de Independenţă, au contribuit, printre altele, la construcţia unor căi ferate din ţară, la canalizarea Bucureştiului şi la modernizarea portului Constanţa, iar în 1920, banca acestora cea mai importantă din România. Clădirea de pe strada Doamnei, unde a funcţionat, este un veritabil palat, construit de celebrul Angel Saligny. Cât priveşte gestul bancherului Jack Elias, (fiul bancherului Menahem Elias, care a înfiinţat Banca Generală a României), de a dona Academiei Române, pentru scopuri caritabile şi pentru încurajarea ştiinţei, un legat considerabil, constând în sume de bani, clădiri şi terenuri, este de notorietate. Boris Marian

Execuția Încolonați, disciplinați, soldații mergeau către viață. Comandantul fără sex strigă – STAI. Soldatul X să iasă din coloană. A făcut bancuri porcoase în timpul marșului. Va fi executat. Cine se oferă? Unii zâmbeau, alții tăceau. Ieși o mogâldeață, ridică arma și trase. Coloana își continuă drumul. Pe zăpadă rămase o pată kaki și o dâră subțire de sânge. Nici un comentariu. Mergeau spre viață. Care? Nimeni nu întreba nimic. Invitație la noblețe? Taci, flețe. Nici un cuvânt nu precede Cuvântului. Iar Cuvântul este la comandant, în buzunarul lui. Rațiuni inefabile. Aristeas tăcea, Philokrates la fel. Cui meniul n-a plăcut, apoi mama lui să-i facă alt meniu care să-i placă. Cita unul dintre camarazi. Apoi gazda mai fudulă puse mâna pe o cupă și sculându-se-n picioare spuse-n gura mare. Ssst! Liniște în front. Frigul era pătrunzător, ca și frica. Paralipomene în slujba balenelor. Cu masoreticele ne sfărâmăm măselele. Nu tot ce-i uriaș este și unic. Sst, taci, măi ceapă. La început Domnul a făcut banca și contul. Duhul era-n altă parte, l-am găsit într-o carte. Învață, băiete, să taci. Te întreabă cineva ceva. Taci. Taci, taci, taci. Drumul spre viață? Care viață? De la A la Zet. Morminte goale, ca buzunarele tale. Pulbere pe câmpie sunt eroii – o mie. Nu-i aritmetică, nici geometrie, o pălărie. Alb flutură drapelul păcii. Pacea care ne place, cu orice mijloace. Denunțul este frate cu struțul. Taci. Mii de draci. Cenușiul dovedește putere. Purpura o mănâncă zgura. Ah, bunii noștri timizi. Omizi. Din ele –efemeridele. Jivinele dorm în scorburi, mai înșfacă din mulțimea de orbi. Pleoapa refuză să cadă, lasă ochiul să vadă. Soldatul împușcat se ridică – nu mi-e frică. Cine-l aude? Coloana-i departe, unde. Spre viață, spre viață. Cumplită dimineață.Mai târziu vom fi cercuri, ne vom rostogoli în jeguri. Vom povesti baliverne, nu le crede nici cel ce le-așterne. BORIS MARIAN Chat Conversation End Type a message... Erata Ploaia este bucuria copiilor, Culori, mirosuri distincte, Ce semne ne aduce vara? Un ghid ilustrat al armoniilor. Fiece zi – o uimire. Posedați suntem de intuiția particularului, Infinitul ne produce greață. A constant Vapour o”er the palase flies, Cum poate o voce umană să arunce o umbră? Un paradox inexorabil, investiție de speranță Fără temei, arta înțelegerii se prezintă sub forme variate, Uneori războiul pare a fi o soluție. Dar prețul? Eu știu – orie înțelegere este limitată. Este , oare, tristețea mea mai mare decât a altora? Tristețea zorilor pentru eroul dus la execuție. A amurgului pentru un om părăsit. A amiezii pentru un om flămând. Din pânza vechiului radio izbucni un violoncel răgușit. Profesorul se lumină ca lampa unui acar în noapte. Vocile nu mai vorbesc de victorie, ci de sfârșitul Tuturor înfrângerilor. BORIS MARIAN.