Visul lui
La Vaslui e visul lui, visul e un fel de virus,
Trenu-oftează ca un tigrus, frânele chiue-n voie,
Uhle Spiegel din Feroe vine-n vizită, visează
Un palat pe o pârlează.
Pedagogi, bone, amante are-n spate, sunt vagante,
Visul lui e-o
piersică răsărită, vestică,
Ierburi cresc jur-împrejur, n-are treabă
Bialoncourt,
Trenul ca o râmă pleacă prin prăpăstii, cade-o
leacă,
Uhle vine și la circ, ne prezintă un brac-bric.
Vocea din cupolă strigă – Uhle încă nu ești rigă,
Vine Lydia c-un tată, cu intenția să-i bată,
Să-l împuște pe nemernic, c-a născut Lydia anemic
Un bebe cu trei picioare. Fără cap, în gură-o
floare.
Ba mai este și Martina cea cu cercul și bulina,
i-au și dat piramidon de la farao Memnon.
Arestați cu toți, fac nazuri, are Uhle „mult”
necazuri,
Însă Judele Siprem le oferă a la creme
și trei bice pe spinare să le crească bubișoare.
*****************************************************
Aventura s-ar putea
să te termine, așa, dar monotonia cum?
Lulu spuse, dragi prieteni, un atac armat în
jnepeni,
Nu-s caricaturi, sunt morți, despicați pân-la
chiloți,
Iar găsirea va fi grea, ieși afară dumneata,
O poziție oficială a luat domnul Portocală,
La Salerno o lanternă ne sărută cam paternă,
Până la utrenie dispărură pernele,
Erai foarte, cum să spun, cam întoarsă înspre turn,
Swithin , pare-se, făcuse crime multe-n Siracuze,
Acțiunea este cheia ce descuie și Pompeia,
Un notar veni din groapă și ne-aduse o lopată,
El , la vremea lui era soțul lu” Lucreția.
Ei și ce-i cu asta? Nem. Eu nici nu voiam să chem
Cititorii la
lansare, dar fu peștele cel mare
Care-n două-trei plesneli a-mpărțit doar temeneli.
Eu, adio, n-am cuvinte, mormăiam niște morminte.
BMM
Antismochinismul a apărut la șezut,
În picioare și pe ogoare, un fel de anusimi
Cu apocrife și limuzini, ce fac aici apostații?
Aposmamele, aravele, chitrele, lulavul, hadasul,
Cadastrul, arba parșiot, cot, pișcot, arei miklat,
Iehiel din Roma, Gheulat, ascetismul creează marxismul,
Asara harughei malkhut, asefa mekhonenet.
Am construit cu tine palatul de cleștar,
s-a sfărâmat la primul cutremur din Quatar,
mi-ai spus că e nevoie de secoli, zile, neant,
a doua zi neantul devine enervant.
Că ne-am iubit, se știe, ne urmăreau șnapanii,
Era să-mi dau și viața și haina cu galoane,
Dar ai fugit în sânul familiei, umbrar,
s-a năruit poemul, palatul de cleștar,
m-ai șters de prin jurnale și cântece cu text,
iubirea este legea, deci dura lex sed lex.
era speranță, numai certitudini,
noaptea străluceau stele, lumânări,
scuarul se umplea de guvizi-fantome,
nu erau chiar morți, fluierau pe nări.
Spune -God have mercy on my soul, deci spune,
un buchet de crabi vei primi în dar,
ce curaj, ce lauri, valurile-n spume
alergau amanții zgribuliți spre far.
Strada ca o venă propulsa viață,
vitriolul sfarmă și topește tot,
n-am venit să-ți spun bunădimineața,
te anunț că mâine va-nvia un mort.
*************************************
O, Doamna mea, unde te afli?
În care parte-a lumii străvezii?
Eu sunt într-un abis și poate de aceea
nici nu te văd aevea, nici nu pot auzi.
Dar ce e dragostea? Un sunet, o lumină?
Este prezență oare, este doar absolut?
Nesiguranță, teamă, tunet în surdină
sau poate mult mai mult, neîmpăcat sărut.
Nu e-n puterea noastră să desfidem
tumultul ce ne prinde în vâltori,
înalte porți cu răsuflarea le deschidem,
eu urc spre tine, tu, cedând, cobori.
Am construit cu greu această macara,
ea mă va duce-n ceruri între celebrii K.,
de când cu Kafka nimeni nu mai se roagă-n van,
există nedreptate, pe adevăr-doi bani,
există jocul artei, biluțe de mărgean,
ai cap? Mai dă-l de-a dura, să vadă cine-i Stan.
Nu Stanley și nici Jerry, un munte, om mintos,
ne-a învățat că scară e tot ce duce-n jos,
mai jos, tot mai aproape de dulci , des-amăgiri,
precum Socrate , soarbe otrava din potir.
Tu ai avut păcate, de-acum să nu le ai,
ai peste tot un frate ce-ți spune - stai, te tai.
Că numai cel din urmă va înjgheba un rai.
*****************************************
În țărână ne-ntoarcem, dar altfel suntem,
Lovit de neliniști, dureri, eu te chem,
Mamă, ce-mi ești alături mereu,
În tine eu cred ca-n Dumnezeu.
Grădina – Edenul, un vis precurat,
Stau la o masă supuși, împărat,
Precum copiii se joacă, de veci,
Treaz tu vei fi , fără vorbe și legi.
De unde venim? Încotro ne-ndreptăm?
Mirarea e singura cale sptre vămi,
Răul cu Binele stau în balans,
Suntem perechi în Marele Dans,
șii minte basmul cu Graetchen și Hans?
********************************************
Câți morți, atâția noi născuți, e bine, poate fi mai bine,
Piciorul drept, soldat, lovește steaua alfa,
Că beta s-a rostogolit în hău, îmi spune unul
Ce fac porumbeii, vai, ce rușine,
Gândește fiecare precum Napoleaon,
Avocatul Syla, să nu te pui cu el,
Compară mila cu buruienile ce cresc în mic noroi,
Te temi de moarte, hei, nu știi ce-i aia,
Unii ne spun că este parțială,
Iar ce e parțial nici nu contează,
Am auzit o mierlă ce avea contract cu Dumnezeu.
Metafora nu este ea o mierlă, dar a mierli, oho,
E metafizic, un singur lucru eu te rog,
Să nu pui flori acolo unde eu mai am de gând să mor,
Mă răzgândesc mereu. Mai am de scris.
BMM
Antismochinismul a apărut la șezut,
În picioare și pe ogoare, un fel de anusimi
Cu apocrife și limuzini, ce fac aici apostații?
Aposmamele, aravele, chitrele, lulavul, hadasul,
Cadastrul, arba parșiot, cot, pișcot, arei miklat,
Iehiel din Roma, Gheulat, ascetismul creează marxismul,
Asara harughei malkhut, asefa mekhonenet.
Am construit cu tine palatul de cleștar,
s-a sfărâmat la primul cutremur din Quatar,
mi-ai spus că e nevoie de secoli, zile, neant,
a doua zi neantul devine enervant.
Că ne-am iubit, se știe, ne urmăreau șnapanii,
Era să-mi dau și viața și haina cu galoane,
Dar ai fugit în sânul familiei, umbrar,
s-a năruit poemul, palatul de cleștar,
m-ai șters de prin jurnale și cântece cu text,
iubirea este legea, deci dura lex sed lex.
era speranță, numai certitudini,
noaptea străluceau stele, lumânări,
scuarul se umplea de guvizi-fantome,
nu erau chiar morți, fluierau pe nări.
Spune -God have mercy on my soul, deci spune,
un buchet de crabi vei primi în dar,
ce curaj, ce lauri, valurile-n spume
alergau amanții zgribuliți spre far.
Strada ca o venă propulsa viață,
vitriolul sfarmă și topește tot,
n-am venit să-ți spun bunădimineața,
te anunț că mâine va-nvia un mort.
*************************************
O, Doamna mea, unde te afli?
În care parte-a lumii străvezii?
Eu sunt într-un abis și poate de aceea
nici nu te văd aevea, nici nu pot auzi.
Dar ce e dragostea? Un sunet, o lumină?
Este prezență oare, este doar absolut?
Nesiguranță, teamă, tunet în surdină
sau poate mult mai mult, neîmpăcat sărut.
Nu e-n puterea noastră să desfidem
tumultul ce ne prinde în vâltori,
înalte porți cu răsuflarea le deschidem,
eu urc spre tine, tu, cedând, cobori.
Am construit cu greu această macara,
ea mă va duce-n ceruri între celebrii K.,
de când cu Kafka nimeni nu mai se roagă-n van,
există nedreptate, pe adevăr-doi bani,
există jocul artei, biluțe de mărgean,
ai cap? Mai dă-l de-a dura, să vadă cine-i Stan.
Nu Stanley și nici Jerry, un munte, om mintos,
ne-a învățat că scară e tot ce duce-n jos,
mai jos, tot mai aproape de dulci , des-amăgiri,
precum Socrate , soarbe otrava din potir.
Tu ai avut păcate, de-acum să nu le ai,
ai peste tot un frate ce-ți spune - stai, te tai.
Că numai cel din urmă va înjgheba un rai.
*****************************************
În țărână ne-ntoarcem, dar altfel suntem,
Lovit de neliniști, dureri, eu te chem,
Mamă, ce-mi ești alături mereu,
În tine eu cred ca-n Dumnezeu.
Grădina – Edenul, un vis precurat,
Stau la o masă supuși, împărat,
Precum copiii se joacă, de veci,
Treaz tu vei fi , fără vorbe și legi.
De unde venim? Încotro ne-ndreptăm?
Mirarea e singura cale sptre vămi,
Răul cu Binele stau în balans,
Suntem perechi în Marele Dans,
șii minte basmul cu Graetchen și Hans?
********************************************
Câți morți, atâția noi născuți, e bine, poate fi mai bine,
Piciorul drept, soldat, lovește steaua alfa,
Că beta s-a rostogolit în hău, îmi spune unul
Ce fac porumbeii, vai, ce rușine,
Gândește fiecare precum Napoleaon,
Avocatul Syla, să nu te pui cu el,
Compară mila cu buruienile ce cresc în mic noroi,
Te temi de moarte, hei, nu știi ce-i aia,
Unii ne spun că este parțială,
Iar ce e parțial nici nu contează,
Am auzit o mierlă ce avea contract cu Dumnezeu.
Metafora nu este ea o mierlă, dar a mierli, oho,
E metafizic, un singur lucru eu te rog,
Să nu pui flori acolo unde eu mai am de gând să mor,
Mă răzgândesc mereu. Mai am de scris.
BMM
