PATRUSPREZECE

PATRUSPREZECE

Spleen, spleen, spleen, nu credeam că mai revin,

am prieteni, am iubite, am ogoare, păduri, vite,

dar tristețea - mama-zeița iubește copiii altcuiva,

copii adulți, poate că nu au dinți, doar coarne, frunți

de fauni, ei te iubesc, crezând că ai murit de mult,

din muzică au renăscut fecioarele contemporane,

pe clape degetele lor, nocturne, elegii, nu pot să mor,

din submarine galbene ies noii cavaleri,

din oceanul numit cer, spte nicăieri

pleca-vor ei, la fel ca ieri.

BMM

Ceface Dumnezeu în bezna Lui?



Ce face Dumnezeu în bezna Lui?

Poate că scrie versuri. Desigur. Și proză. Desigur.

Spuse Vasile Spinoză, cartezianul din Olănești.

Am întâlnit două infirmiere, aveau pasul ușor, voci de miere,

m-au condus la morga din vale. Ce cale, ce oale.

Toți grăbiți, neliniștiți, bicisnici, tricisnici, dar cinstiți.

Palatul episcopal a preluat programul Scalei din Milano.

Episcopul era bariton, ăl cânta oe Wilhelm Tell.

Baliverna era o clădire vecină care la primul spectacol s-a prăbușit.

Cineva a dat vina pe antreprenor, acesta fu predat imediat

La grădina zoo, fiind ucis de lipitorile din bazinul cu mozaic chinezesc.

Înttretimp, trenurile din zonă și-au schimbat direcția, un nor magnetic

Le-a deviat traseul spre oraș, acesta fu dărâmat din temelii.

De atunci lumea folosi numai avioane, baloane, trotinete, nimic pe șine.

La alegerile din anul următor fu ales ca șef Copilul Giorgio,

Avea cinci ani, dar arăta de cincizeci. A fost acceptat,

Declarat șef pe viață și ucis peste alți cincizeci de ani.

Armata era poziție, în locul fiecărui soldat dispărut era pus un robot.

Ultimul robot redeveni om. Ca și regretatul episcop dori să cânte la Scala,

Unde cânta aria Clarei. Într-o seară, din strapontine se auzi o voce,

eu sunt Clara și vin la tine. Căzu direct pe un spectator de la parter.

Ce tragedie.  Câinele paznicului lăcrimă o noapte întreagă,

Lacrimile s-au prefăcut în perle. Regele dori și el câteva.

Le încercă cu dinții, pe loc muri. Perlele  erau de fapt cristale de cianură.

Fu chemat doctorul N”Djamena din Alcmena. Povestea nu s-a terminat.

Trenul nu a ajuns deșeu pentru ghiulele. Vechile costume au fost remaiate.

Muia și Haleluia își făceau de cap prin orașul pustiu. Plictisit, Sisif Pornotescu

Declară stare marțială. Sa- pus problema – oare Dumnezeu știe să înoate?

Că la Potop nu era prezent. Dar cum e pumnul și pumnalul.

Aghiotantul era dat dispărut, a fost găsit într-un hol întunescos,

Un stilet scump, cu mâner lucitor se poticnise trecând prin maxilar, limbă, creier.

Numai Lili Marlen știa secretul. Era în travesti, cu barba rasă,

susținea că o cheamă Kwame Nkrumah, nu se poate, să vină liftul.

Nu era nici un lift, clădirea avea un etaj și o platformă mobilă.

Poliția a clarificat toate chestiunile legate de platformă.

BMM

 


Pe o stradă lungă, strungă,


Pe o stradă lungă, strungă,
se ținea a treia rundă,
Topârceanu, Mastroiani
Lenin, Stalin și Maciani,
toți vorbeau, dar nu prea clar,
esoteric și lunar,
teosofic, teologic,
antibiotic și musonic,
Mussolini tot striga,
papagal de Buhara,
pui oglinda, sofianic
se zărește popananic,
casa celui ce-a pitit
furculițe de argint,
de l-au alungat guzganii
cu pistoale de tip Guney.
Doar tarotul marseiez
a fixat  pe zid diez,
cu Raymondo. Iartă-l, bre,
au revoir și Olivier.


Boris Marian
Celula


 

Cândva iubeam , în celula mea, un șoricel. El mă adora, eu îl protejam. Șoricelul s-a făcut mare, adică a îmbătrânit și crede că lumea este a lui. Are o părere despre oricine. Are dreptul să aibă o părere, dar cine îl ascultă? Cam jumătate din omenire se află în această dizgrațioasă poziție. Un om stă cu ochii pe tavan. Discută cu el însușii, spune tavanul, multe dureri au trăit ei , împreună. Avem aici o metaforă la care nu se poate adăuga nimic. Ai hi, ai ho, suntem pitici cașto…de ce scrii, mă întreabă o pisică, mă latră un câine, eu iubesc patrupedele, nu cunosc răutatea. Am văzut un om scriind pe patul de moarte, ca un soldat în tranșee, am văzut un copac aplecându-se pentru a mângâia, cu ramurile sale un pictor. În aer, pe pământ, sub ape există ritmuri și metafore de care noi habar nu avem. Un cântec se poate naște și dintr-o înfrângere. În lumina fulgerului se văd guri care cobesc, ochi lacomi, mâini desfăcute, dar și un copil care încearcă să meargă, se prăbușește printre morții lumii, se ridică. Ați văzut bastonul alb al orbilor? Astfel să vă fie gândul.






*******************************************


Anonimul a trăit cu zeci de mii de ani înainte. El trăiește și astăzi. Homer era femeie, iar Himera -bărbat. Kong Fu-zi este inventatorul confuziei. Eschile doar a stilizat. Calimah a scris Halimaua. Cezarii jucau doar la zaruri. Ovidiu cu Invidiu erau frați. Saule, Saule, de ce te joci cu mine? Nu uitați de Betitia Faltonia proba. Nu aveți ce pierde. Kalidasa nu era nici bărbat, nici femeie, dar știa multe despre sex. Widsio maolade, am spus ceva nepotrivit? Caedmon, Caedmon, ce știi tu despre Amon Ra? Cât timp vom mai danteloga pe aceeași temă? Știați că Villon a inventat biliardul? Dar bilele erau capete de om. Torquato torcea pe sobă și , când am intrat, a sărit pe mine furios. MAI JOS DE FIGUEROS VOM CONTINUA.


******************************************