Fiica lui Reichstag
Hans, pe nume Ileana Blevescu, a avut o tinerețe nefericită, fiind violată de
ramolitul ei tată, apoi oferită în grabă
contelui Levantini, care muri curând din cauză de ciuperci. Adesea, neconsolata
văduvă discuta cu fostul soț, care era încă membru al unui club de defuncți
celebri, buni cunoscători ai tuturor caselor regale din Europa. Scopul tinerei văduve, care nu avea un fizic foarte atrăgător , era dezrobirea muncitorilor din minele de uraniu şi aducerea
lor la conducerea unor noi state. A fost împuşcată de două ori, o dată de un
honved îndrăgostit, a doua oară de un
urmaş al Habsburgilor. Ţarul Alexandru II al Rusiei a plâns mult, apoi a murit
şi el. Doamna Ileana Levantini şi+a continuat activitatea, cunoştea multe
limbi, a vizitat India, în Tibet a fost oprită a ajunge, a petrecut un an în
Siberia cu decembriştii, dar nimeni nu
ştia ce este cu uraniul şi minele secrete de unde se extrăgea. Această ciudată
personalitate a trăit una sută cinci ani, murind pe insula Mauriciu, căsătorită fiind cu un
băştinaş care i-a dăruit opt copii. Unul
dintre ei a condus revoluţia din Peru. Byron a cunoscut câte ceva din istoria acestei familii, dar textele s-au pierdut. Se
spune că Oscar Wilde a fost amantul uneia dintre fiicele doamnei Levantini. De
aici începe teatrul , un personaj necunoscut se revoltă că fusese apucat de
mână, chiar pe scenă , replica fiind ,, Spre-a nu-ţi părea ciudat cu totul ce-i
acolo-n fundul scenei, am să dezvălui
taina turnurilor de oţel în care fi-vei des întemniţat şi nu fără pricină….Publicul
tăcea, nimeni nu respira, ambulanţele nu făceau faţă. Cum se vedea pe malul celălalt al lacului de smoală, ne apăreau
giganţi furioşi pe Joe, zeul mare. E altă operă, striga sufleurul disperat. Atunci zărirăm alte stele,
o altă galaxie ne-adopta. Vom fi tot oameni? Oare? Ne linişti bătrânul arlechin –
În mine se petrec transformări
majore,
Ce era mic,
devine horore,
Nu-mi pasă
de trupul meu, ducă-se,
Dar ce fac
cu sufletul, unde-l duc?
Piscul s-a
sfârșit, nici oile nu mai urcă,
Un verb a
căzut dincolo, marea
Mugește ca o
fiară, departe, acolo
Voi ajunge
printre scoicile sparte.
Doamne, mă
chinuiesc, nemurind,
Hai să facem
ceva, o casă, o messă,
De fapt, îmi
lipsește o metresă ca la carte,
Frumoasă,
grasă, sânoasă, iubitoare,
Să scriu
uneori un studiu despre ulcioare
De lut, din
vremea celților, dar nu am cenți
Să public o
asemenea chestie, mai bine
Mă fac eu
ulcior pentru însetații
De bine.
BMM
