Citatepedia.org

Citatepedia.net

Citatepedia.com

Citatepedia.ro

Datepedia.ro

ImagoZone.ro

MetaMagazin.ro

Start

Enciclopedie

Citate

Aforisme

Proverbe

Versuri

Umor

Replici

Filme

Media

Subiecte

Autori

Blog

Forum

Altele

Citatepedia®.ro

din 2005, cel mai mare site cultural-literar românesc

Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Tablouri/coşmar

Eram în război nu ştiu cu cine,

Eu, un soldat, că aşa îmi stă bine,

Căpităneasa ne-mparte pe paturi,

Mie îmi dă o sută de sfaturi.

Iar colonelul serbează o zi,

Poate de naştere sau de-a muri,

Aveam fiecare puşcă, pistol,

mie-mi lipsea un creion şi un rol,

omul şi patul, sforăie toţi,

simt cum se-apropie duşmani de opt coţi,

sunt o mulţime, ne-or împuşca,

oamenii nu ştiu să tragă o saltea,

iată ne duc în lagăre mici,

toată povestea e cu pitici.

********************

Marmura tace, Venus fără braţe,

Iubirile mor încet şi în pace,

Ce a fost? Fluture - noaptea,

Eu în fluture intru în şoaptă,

Schimb de vorbe, vorbele-s iarbă,

Nu se scriu poeme cu barbă,

Am murit, n-am murit, cui ce-i pasă?

Dar poetul e cel de mătasă.

El doreşte s-ajungă la vise,

Unde trădarea nici nu mai ninse,

Vina e parte din vieţi făr-de legi,

Doamne, de visul acesta-mi dezlegi

Sufletul, lasă-l să zboare-n Nirvana,

Revenim la Copacabana.

poezie de Boris Marian Mehr

Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare

Votează! | Copiază!

Distribuie

 în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Vezi şi următoarele:

poezii despre visare

poezii despre poezie

poezii despre moarte

poezii despre armată

poezii despre vinovăţie

poezii despre viaţă

poezii despre tăcere

poezii despre trădare

poezii despre suflet

Ne poţi propune o poezie de dragoste?

Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.

Comentariu

Numele (obligatoriu)

Adresa de e-mail (nu e publicată, este important să fie scrisă corect)

Dacă ai cont în Forum, este valabil şi pentru comentarii sau alte facilităţi. Autentificare »

Comentariul trebuie să aibă un ton civilizat şi să se refere la subiectul citatului, altfel va fi şters. Pentru mai multe informaţii despre criteriile pe care trebuie să le respecte comentariile, citiţi Regulamentul.

Pentru a discuta despre alte lucruri decât cele care respectă tematica acestei pagini, se poate deschide un subiect în Forum.

Creez cont | Mă autentific | Am uitat parola

Cum pot ajuta?

Cineva are nevoie de răspunsul tău: Există o poezie despre Suceava? Fii primul care răspunde!

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Dicţionar explicativ

Dicţionar englez-român

Dicţionar român-englez

Discuţii similare în Forum

[Versuri] Răspuns: Joc

[Religie şi spiritualitate] Răspuns: Evanghelia dupa Matei

[Filozofie] Răspuns: Sensul vieţii

[Versuri] Răspuns: Joc

[Versuri] Poezie uitata

Mai multe în Forum »

Votează pagina

Dacă îţi place această pagină, o poţi vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alţii să o găsească mai uşor.

Fani pe Facebook

Cărţi

Carte / Audiobooks:

clic pentru detalii

... de dragoste de razboi de moarte de unul singur (Grigore Lese)

Contact | Publicitate | Termeni de utilizare | Cookies | Pentru alte site-uri

Citatepedia este un proiect cultural cu acces gratuit. Materialele de pe acest site fie au fost puse la dispoziţie de autorii lor sau de reprezentanţi ai acestora, fie nu sunt protejate de drepturi de autor (pentru că au caracter de citate sau au drepturi de autor expirate), fie sunt puse în circulaţie pentru a promova creaţii şi artişti. Orice chestiune de natură legală se rezolvă pe cale amiabilă.

Citatepedia este marcă înregistrată Nr. 133996.

Ştiai că la căutare este disponibilă o opţiune pentru texte care încap într-un SMS? Caută acum despre Crăciun!

Tunet final, un sunet carnal, E timpul ca rasa să se-nmulțească, Zilele trec însângerate, E joacă, e broască, e numai o iască? Soarele calm se topește în mare, Ca înghețata de albă cicoare, Crească bureții, tunetul tace, Nu face musca, timpul dejoace. Mor și auzul, văzul, simțirea, Dragostea singură-și caută privirea. BMM

Tunet final, un sunet carnal,

E timpul ca rasa să se-nmulțească,

Zilele trec însângerate,

E joacă, e broască, e numai o iască?

Soarele calm se topește în mare,

Ca înghețata de albă cicoare,

Crească bureții, tunetul tace,

Nu face musca, timpul dejoace.

Mor  și auzul, văzul,  simțirea,

Dragostea singură-și caută privirea.

BMM

Sfinții se îndrăgostesc, păcătoșii Golănesc, nu treci pragul transtibrean, Că se leagă un golan, e Aglaia, nu-i Aglaia, Îi pusese gând rău gaia, rânjet mare Pe tot plaiul, Heriocles ia tramvaiul, Faci comerț cu oameni, loază? Te-au surprins gardienii-n rază. Hazu-i mic, norocul slab, Faci doi ani, poate că scapi, În Palatul Adventin nu se bea decât un vin, Dar Secundus cel isteț bea rachiu și stă-n coteț, Că-i Maxentius e-mpărat de când gloata l-a votat, Papagalul , om și el se ferea de-un porumbel, Bofacius construi columbariul pentru vii, Sfinte Iosif Visarionâci, ai murit, ești supersonâci? Aglaida te iubește și de ziduri te lipește, Azi e ziua ta, uitași? Visarionâci, face pași. Ce vreți,azi e ziua cânelui, doi morți azi, restul ai mâinelui. Sanatoriul este plin, cad copacii cu morți plin, Trubadurii vin din Franța, din Siberia vacanța. Colloredo, un gîndac numele și l-a schimbat, Să rimeze cu allegro, allegretto și cu CEDO. Împreună noi clădim o vecie-n țintirim. BMM

Sfinții se îndrăgostesc, păcătoșii

Golănesc, nu treci pragul transtibrean,

Că se leagă un golan, e Aglaia, nu-i Aglaia,

Îi pusese gând rău gaia, rânjet mare

 Pe tot plaiul, Heriocles ia tramvaiul,

Faci comerț cu oameni, loază?

Te-au surprins gardienii-n rază.

Hazu-i mic, norocul slab,

Faci doi ani, poate că scapi,

În Palatul Adventin nu se bea decât un vin,

Dar Secundus cel isteț bea rachiu și stă-n coteț,

Că-i Maxentius e-mpărat de când gloata l-a votat,

Papagalul , om și el se ferea de-un porumbel,

Bofacius construi columbariul pentru vii,

Sfinte Iosif Visarionâci, ai murit, ești supersonâci?   

Aglaida te iubește și de ziduri te lipește,

Azi e ziua ta, uitași? Visarionâci, face pași.

Ce vreți,azi e ziua cânelui, doi morți azi, restul ai mâinelui.

Sanatoriul este plin, cad copacii cu morți plin,

Trubadurii vin din Franța, din Siberia vacanța.

Colloredo, un gîndac numele și l-a schimbat,

Să rimeze cu allegro, allegretto și cu CEDO.

Împreună noi clădim o vecie-n țintirim.

BMM

Sunt veșnic într-o închisoare iluzorie, Într-un spital ciudat, fără bolnavi, Veți spune, poezia-i provizorie salvare, Doamne, unde este Celălalt? De sus cad bivoli mari de gheață, Trăim o moarte, mai trăim o viață? Iar lacrima aduce și lumină? De unde , oare, din ființa mea infimă? BMM

Sunt veșnic într-o închisoare iluzorie,

Într-un spital ciudat, fără bolnavi,

Veți spune, poezia-i provizorie salvare,

Doamne, unde este Celălalt?

De sus cad bivoli mari de gheață,

Trăim o moarte, mai trăim o viață?

Iar lacrima aduce și lumină?

De unde , oare, din ființa mea infimă?

BMM

Conversație deschisă. Treci la conținut, strigă procurorul, e fiul meu, Nu aștepta să repet, dar fiul trăda, ce trăda el? O rugăminte avea bătrânul Ieremia. Dragostea e crudă, te faci paparudă, Un prizonierat mult neterminat, Dar nici vers hai-hui, prin Dej , Covurlui, Trenuri și hoteluri, sex de multe feluri, Doamne, fă-ne sfinți, nu suntem părinți, Ba chiar deseori nici bunici, ne dor Oasele, iar cordul bate mult recordul, Vine Aghiuță, seamănă-a maimuță, el ne ia ușor dincolo de nori, alei, Aghiuță, Guță fără p-ță, de eram eu homeless, iară pomii verzi, verzi, codrul , văr de-antâia, inhalam tămâia, mă uitam la Domnul, mă gândeam ce-i omul, când aveam cravată de pionier, o fată pe numele Țumpi mi-a luat toți câmpii, dispărea statuia, ce scria o tuia, capra și vecinul îmi beură vinul, virușii aleargă pe șoseaua largă, manifeste, money, cer cu toți „golanii”, bovine se urcă la govern, se spurcă, vulturii n-au teamă, blamul nu se blamă, șarpele te mușcă, moare bietul țușcă. BMM

Conversație deschisă.

Treci la conținut, strigă procurorul, e fiul meu,

 Nu aștepta să repet, dar fiul trăda, ce trăda el?

O rugăminte avea bătrânul Ieremia.

Dragostea e crudă, te faci paparudă,

Un prizonierat mult neterminat,

Dar nici vers hai-hui, prin Dej , Covurlui,

Trenuri și hoteluri, sex de multe feluri,

Doamne, fă-ne sfinți, nu suntem părinți,

Ba chiar deseori nici bunici, ne dor

Oasele, iar cordul bate mult recordul,

Vine Aghiuță, seamănă-a maimuță,

el ne ia ușor dincolo de nori,

alei, Aghiuță, Guță fără p-ță,

de eram eu homeless, iară pomii verzi, verzi,

codrul , văr de-antâia, inhalam tămâia,

mă uitam la Domnul, mă gândeam ce-i omul,

când aveam cravată de pionier, o fată

 pe numele Țumpi mi-a luat  toți câmpii,

dispărea statuia, ce scria o tuia,

capra și vecinul îmi beură vinul,

virușii aleargă pe șoseaua largă,

manifeste, money, cer cu toți „golanii”,

bovine se urcă la govern, se spurcă,

vulturii  n-au teamă, blamul nu se blamă,

șarpele te mușcă, moare bietul țușcă.

BMM

Înmormântat în propria-mi casă,

Înmormântat  în propria-mi casă,

Priveam la buha Nevermore,

Se duse astfel buhăi buhul,

O socotesc semn protector,

Că nu mai e fecioara blândă

Să-mi poată mângâia un dor,

Rămase verbul, rima sfântă,

Fugind de scenele horror.

Astfel se duce  traiul vesel,

Ascult cum latră din adânc

Cățel Pământului Horst Wessel,

Apără, Doamne, nu sunt sfânt.

BMM

,  

Veni un corb din alte țărmuri  

 

M-am întrebat, așa, ca pe un străin,

M-am întrebat, așa, ca pe un străin,

De ce scrii tu, măi , boule, nu de ce scrii versuri,

De ce scrii? Păi ce să fac altceva? Să mă spânzur?

Să sar în Dâmbovița? Nu sunt lămurit

 de ce s-a aruncat Celan în Sena, lumea

a pierdut mult prin acest gest absurd.

Eu scriu pentru că arta și cultura sunt mediul meu,

Nu mă laud, dacă nu pot scrie ca Faulkner, Kafka,

Dostoievski, ș.a., deci nu pot fi prozator,

Cel puțin în poezie înot ca peștele,

Văd totul , mă bucur de orice cuvânt nou,

Iar amintirile, ca și  întâmplările  mă fac

Să mă simt viu. După moarte voi scrie mai bine,

Asta e sigur. Am încheiat autoreflecția.

BMM

Reload ca la nebuni buni.
Cetatea fusese cucerită de pești, niște bibani banali, cu miros cunoscut, dar oamenii s-au speriat, s-au retras în case. Peștii culegeau fecioare, le violau, fără teamă, apoi mergeau în Parlament, dădeau o lege de grațiere și continuau să fure și să violeze bunul simț, noaptea dormeau în canale, mirosul lor se amplifica, ne făcea greață, dar suportam să nu fim expulzați din propria țară.
Apoi se făcea că toți ne călugărisem, umblam mânjiți cu năm...ol, huliganilor , ne sgriga un copil de cinci ani, plângeam de rușine,
poezia nu este și ea un stat paralel în oglindă? O cinderella. Ea nici nu există, dar este sublimă. Un gât și un gând. Niște anticorpi. Devii puternic ca un liliputan . Trebă să muncești mult ca să nu poți fi înțeles. Casa noastră înflorea și luneca, din scorburi cânta o vioară, La oispiciu se serveau baclavale. Pardon, la oficiu. Fără femei nu există poezie. Fără temei, adică. Cauți motivul, găsești adjectivul gata prăjit. Doctorul pe ambulanță este și el poet. Din miciună în minciună o minune tot mai iasă. O fântână din care sar ochii focilor. O doamnă purta franjuri sub piele. Cine nu mă iubește mă adoră. Cel mai ușor apare nimicul. Old dance, old dance, mă vedeam murind en France. Iar pătruns de sine însuși odihnea cel nepătruns. În curând toți vom fi poeți nebuni. Cum dorm câinii înghețați? În aer e miros de dragoste viu. Un fel de a cere iertare e poezia. Fiind poet pă duri cutreieram, adică trei eram. Noaptea se reazămă de stele. Chiriași ai vieții suntem. Tu ești ochiu-ntors. Pleznește bezna-n cer. Ieșim din tranșee, nu a mai rămas nimeni. Izgoniți din istorie, ce ne oferă viitorul? Ne respirăm unii pe alții. Bănuiesc undeva o fântână. Dansul liniștii pornește ezitând. Mi-e noaptea agășată de ochi pentru vecie. Scuze, Eran Sela.
BMM.
Vezi mai mult

Oh, I should give thanks unto thee, I am not to breathe, my forehead, extinct volcano, yellow Palm slaps, desk, an array with a cannibal mulch by a bear. Flower time together. Wives collect flowers and boiled them. Lornionul smoking lornionul is a character. Prytkin names. Egor does not vomits, vomitează.  Vomează. Pish, Sissi says. Entering a daughter, invite us to dance. Grieg Concerto. Gosh, Grieg.  Now I understand everything. It's Icelandic.  After the legs can be seen. Have access.  Placed alongside, one is more îănalt than the other. That Is SQUARING The Circle. When you hurt something, you're desperate, but you hope when you don't hurt anything, and you're desperate, hopeless ... What is saving? Faith ... in what? OK, God, but without icons, prayers, something abstract ... and? Write, read, write, remember, leaving to ride in the Balearic is well .... Time heals everything, this is the great truth ... it is the river that carries us towards nothingness ... Crisis, Yes, I'm running out of netimp, I don't feel t. ..

O,am  de ce să te laud, eu nu am chef să respir, fruntea mea, vulcan stins, palme galbene, palmier, vară, masă de scris, un tablou cu un canibal sfârtecat de un urs. Mestecă flori împreună. Nevestele culeg flori și le fierb. Lornionul fumează, lornionul este un personaj. Prytkin, nume de mobilă.Egor nu vomită, vomitează.  Vomează. Pfui, spune Sissi. Intră o fetiță, ne invită la dans. Concertul de Grieg. Doamne, Grieg.  Acum înțeleg totul.E vorba de islandezi.  După picioare se vede. Au accent.  Puși alături, unul este mai îănalt decât altul. AstA ESTE CVADRATURA CERCULUI. când te doare ceva  ceva, ești disperat, dar speri …când nu te doare nimic , iar ești disperat, fără speranță… care este salvarea? Credința…  în ce? Ok, Dumnezeu, dar fără icoane, rugăciuni, ceva abstract…ei și? Scrie, citește, scrie, amintește-ți, ieși la plimbare în Baleare, este bine….Timpul vindecă orice, acesta este marele adevăr…  este fluviul care ne duce spre neant…Criză, da, sunt în criză de netimp, nu simt timpul Tu nu ai concurentă,  fii atentă, Nu ești  terestră,  nu îmi trebă zestră,

Lumina lunii  te îmbracă-n   aur,

Plutești ca o naiadă pe un plaur,

Nici cântecul   nomazilor  nu spune

Despre iubita mea  ce mă răpune,

De voi muri  ea nu va spune – stai.

Iubita mea e însăși Lorelei.

Ajunse cuțitul până la os,

Iubita nu mai privește focos,

Râde cu gura pân-la urechi,

Happy birthday to you, Jackie-Jack.

Ah, mii de purici, râzi tu cât poți,

Eu în Alaska schimb mii de zloți,

Din Marmara  în Satu Mare

Nimeni nu are mai multă căutare.

****************************

Adesea, printre ore solitare,

 Când Soledad plutea în văi stelare,

Tăcerea-și scutura hermina,

 Iar Herr Professor ne preda latina.

 Mă pomeneam vorbind fără cuvinte,

 Cum nu mi se-ntâmpla-nainte,

 Mă întrebam ce este nebunia,

Pe care continent e România.

 Si ascultam balada lui Manole,

 Departe de sofisme și de mode,

 Miorița, Alimoș și Gruia

 și Porumbescu, |Minunescu, Traian Vuia,

 iar continentul căpăta contur,

Pământ diform sub cerul de azur .

**********************************

Vipera neagră cu ochi rubinii

secoli străbate , păduri și câmpii,

suflete multe trimise în iad

vipera roșie cu ochi de jad.

Ne poluăm mințind mai mereu,

orice fățarnic e corifeu,

se rușinează de noi cimpanzeii,

uită CUVÂNTUL IUBIRE ateii.

Uită de toate omul de lut,

cum de e om, cin-l-a făcut?

*****************************

Seara ne vedem pe noi înșine,

înstelăm apele întunecate,

ca umbră maternă - copilăria.

Vom fi cândva cocori?

Sau numai nori?

Acum îți zăresc ochii, iubito,

atât de larg deschiși,

încât mă cuprinde amețeala.

Aud pe lângă mine trecătorii

strigând, fluierând,

nu mai știu, sunt om sau copac,

ce secol este acesta?

OOOOOOOOOOO

am trăit atâția morți

că n-am cimitir cu porți,

am tăcut tăceri,iubiri,

câte-a scris William Shakespeare,

am trăit poeme,ode,

le cântau gasteropode,

din dureri adun nectar,

nu mă crezi? E foarte rar.

:::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::

Centrul vechi, cântece false, miros de bere și cârnat,

Odecolon, spermă, copaci nu se văd, de ce cade tristețea

Pe neașteptate, trec trei chinezi, doi africani, un eschimos.

Lumea este la fel peste tot, aparate identice de luat poze-video,

Unde sunt Cantacuzinii, Brâncovenii , capele lor e rostogolesc

 și acum pe asfalt,  fetele fumează fără rost, spre sănătatea

viitoarei generații, am auzit că au săpat prea adând

în centrul istoric și a ieșit un gigant, mai ceva ca în filme,

s-a dus la govern, le-a mâncat târtițele, a dispărut

governul, vom fi conduși de computere, giganții știu

despre ce vorbesc, poate că președintele ar mai fi necesar pentru

strânsul mâinii și medalii  ci diferite ocazii.

:::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::

Monologul polifonic continuă. Why not?

Cădeau pe fluviul nopții stele, spunea zeița Shanti Nilaya,

Zăresc Lupul Alb, marele zeu al singuraticilor,

Absolutul se face iarnă, zicea Mariana Gardner,

Guguștiuci, știuci plutesc dincolo de retină,

Observa Maria Oprea, iar Gogyohnka dădea din cap,

Emanuel Pope era de acord, o haită de lupi

Cât o mie de săbii îmi aleargă prin sânge,

Încă mai scrie Cassian Spiridon îmbrăcat în haina zădărniciei,

Se consumă în singurătate și tăcere Stoiciu,

Te-aș acoperi cu pleoape a pe-un ochi etern,

Ne spunea Velea, iar ceea ce nu înțelegem

Este mai de preț decât tot ceea ce știm.

BMM

Oh, I should give thanks unto thee, I am not to breathe, my forehead, extinct volcano, yellow Palm slaps, desk, an array with a cannibal mulch by a bear. Flower time together. Wives collect flowers and boiled them. Lornionul smoking lornionul is a character. Prytkin names. Egor does not vomits, vomitează.  Vomează. Pish, Sissi says. Entering a daughter, invite us to dance. Grieg Concerto. Gosh, Grieg.  Now I understand everything. It's Icelandic.  After the legs can be seen. Have access.  Placed alongside, one is more îănalt than the other. That Is SQUARING The Circle. When you hurt something, you're desperate, but you hope when you don't hurt anything, and you're desperate, hopeless ... What is saving? Faith ... in what? OK, God, but without icons, prayers, something abstract ... and? Write, read, write, remember, leaving to ride in the Balearic is well .... Time heals everything, this is the great truth ... it is the river that carries us towards nothingness ... Crisis, Yes, I'm running out of netimp, I don't feel t. ..

Iubirea mea, că trufaş sunt, Că mă răzbun, am suflet crunt, Deşi am arme din cuvinte. Alb mă privea idolul, vântul Venea să-mi mângâie obrazul, Ca o fecioară fără nazuri, Dar muntele-ascundea Cuvântul. De multe ori caut alinare, Iar oamenii par munţi de piatră, Ei niciodată nu te iartă, Deşi sunt fraţi cu mândrul Soare. Deşi au stele-n jur, sunt duhuri Care şoptesc vechi basme, cânturi, Atunci eu mi-am ales Cuvântul Şi lui mă-mpărtăşesc, mă bucur Că El este mereu cu mine, Cum să-l numesc? În Carte scrie Că Dumnezeu cunoaşte mila, Ajunge să mai uiţi de tine. Iar muntele rămâne-n urmă, Cu tot ce am iubit zadarnic, Strălucitor, prezent şi harnic, Mă scoate Dumnezeu din junglă. Imi este inima o aripă frântă, În frunte port o rană adâncă, Sapă suflarea în aerul dur, Trăiesc cu durerea în plin huzur, În sfera de sticlă e sufletul-jar, Doar întunericul n-are hotar, Pe roata norocului sunt schingiuit, De ce aştepţi, Doamne, să fii iubit? Sau nu mai aştepţi. Intreb Timpul, pentru ce trăim? Simplu, îmi răspunde Timpul, să suferim, Simplu, îmi răspunzi, tu, iubită de mult, Nu mai vreau să te văd, nu mai vreau să te ascult, Nu ţi-e teamă , iubita mea, nu ţi-e teamă defel Că vom fi pradă Viermelui mişel? Nu mi-e teamă, iubitule, Cu tine voi fi, Nu te-am iubit şi nici nu te-oi iubi. Atunci pentru ce, oare, ne-am născut? Timpu-mi răspunde- Eu sunt cel care am

Iubirea mea, că trufaş sunt,

Că mă răzbun, am suflet crunt,

Deşi am arme din cuvinte.

Alb mă privea idolul, vântul

Venea să-mi mângâie obrazul,

Ca o fecioară fără nazuri,

Dar muntele-ascundea Cuvântul.

De multe ori caut alinare,

Iar oamenii par munţi de piatră,

Ei niciodată nu te iartă,

Deşi sunt fraţi cu mândrul Soare.

Deşi au stele-n jur, sunt duhuri

Care şoptesc vechi basme, cânturi,

Atunci eu mi-am ales Cuvântul

Şi lui mă-mpărtăşesc, mă bucur

Că El este mereu cu mine,

Cum să-l numesc? În Carte scrie

Că Dumnezeu cunoaşte mila,

Ajunge să mai uiţi de tine.

Iar muntele rămâne-n urmă,

Cu tot ce am iubit zadarnic,

Strălucitor, prezent şi harnic,

Mă scoate Dumnezeu din junglă.

Imi este inima o aripă frântă,

În frunte port o rană adâncă,

Sapă suflarea în aerul dur,

Trăiesc cu durerea în plin huzur,

În sfera de sticlă e sufletul-jar,

Doar întunericul n-are hotar,

Pe roata norocului sunt schingiuit,

De ce aştepţi, Doamne, să fii iubit?

Sau nu mai aştepţi.

Intreb Timpul, pentru ce trăim?

Simplu, îmi răspunde Timpul, să suferim,

Simplu, îmi răspunzi, tu, iubită de mult,

Nu mai vreau să te văd, nu mai vreau să te ascult,

Nu ţi-e teamă , iubita mea, nu ţi-e teamă defel

Că vom fi pradă

Viermelui mişel?

Nu mi-e teamă, iubitule,

Cu tine voi fi,

Nu te-am iubit şi nici nu te-oi iubi.

Atunci pentru ce, oare, ne-am născut?

Timpu-mi răspunde- Eu sunt cel care am

Iubirea mea, că trufaş sunt,

Că mă răzbun, am suflet crunt,

Deşi am arme din cuvinte.

Alb mă privea idolul, vântul

Venea să-mi mângâie obrazul,

Ca o fecioară fără nazuri,

Dar muntele-ascundea Cuvântul.

De multe ori caut alinare,

Iar oamenii par munţi de piatră,

Ei niciodată nu te iartă,

Deşi sunt fraţi cu mândrul Soare.

Deşi au stele-n jur, sunt duhuri

Care şoptesc vechi basme, cânturi,

Atunci eu mi-am ales Cuvântul

Şi lui mă-mpărtăşesc, mă bucur

Că El este mereu cu mine,

Cum să-l numesc? În Carte scrie

Că Dumnezeu cunoaşte mila,

Ajunge să mai uiţi de tine.

Iar muntele rămâne-n urmă,

Cu tot ce am iubit zadarnic,

Strălucitor, prezent şi harnic,

Mă scoate Dumnezeu din junglă.

Imi este inima o aripă frântă,

În frunte port o rană adâncă,

Sapă suflarea în aerul dur,

Trăiesc cu durerea în plin huzur,

În sfera de sticlă e sufletul-jar,

Doar întunericul n-are hotar,

Pe roata norocului sunt schingiuit,

De ce aştepţi, Doamne, să fii iubit?

Sau nu mai aştepţi.

Intreb Timpul, pentru ce trăim?

Simplu, îmi răspunde Timpul, să suferim,

Simplu, îmi răspunzi, tu, iubită de mult,

Nu mai vreau să te văd, nu mai vreau să te ascult,

Nu ţi-e teamă , iubita mea, nu ţi-e teamă defel

Că vom fi pradă

Viermelui mişel?

Nu mi-e teamă, iubitule,

Cu tine voi fi,

Nu te-am iubit şi nici nu te-oi iubi.

Atunci pentru ce, oare, ne-am născut?

Timpu-mi răspunde- Eu sunt cel care am

The drive to work, eu merg cu tine la New York, Să facem o serbare, clopoței, unu, doi, trei, Cum trece trenul , cărăbuș sub duș, Eu pot șopti orice doresc, kush-kush. Pot spune că sunt chiar all right, Un biet copil, eu sunt ca el, mă vait, crux-crux- crux-crux, vonal, cercuri pătrate face vulpea în aval, ce paranoie fără voie se născu, eu spun de la-nceput, nu-nu, fântâni de sânge, mare carnaval la care va veni un mareșal, el clipocește ca un izvoraș de zor, este stăpânul nopții până-n zori, lăsați voi kalabanda, meargă-n gol, Agorkoli ne-a oferit mereu un rol, The rise of King în jungla țărilor de jos, Vă-ntreb ce rost mai are o istorie pe dos? BMM

The drive to work, eu merg cu tine la New York,

Să facem o serbare, clopoței, unu, doi, trei,

Cum trece trenul , cărăbuș sub duș,

Eu pot șopti orice doresc, kush-kush.

Pot spune că sunt chiar all right,

Un biet copil, eu sunt ca el, mă vait,

crux-crux- crux-crux, vonal,

cercuri pătrate face vulpea în aval,

ce paranoie fără voie se născu,

eu spun de la-nceput, nu-nu,

fântâni de sânge, mare carnaval

la care va veni  un mareșal,

el clipocește ca un izvoraș de zor,

este stăpânul  nopții până-n zori,

lăsați voi kalabanda, meargă-n gol,

Agorkoli ne-a oferit mereu un rol,

The rise of King în jungla țărilor de jos,

Vă-ntreb ce rost mai are  o istorie pe dos?

BMM    

Monumental este verbul a fi, fire, Salvăm biografii, biologii, egografii, Săpăm prăpăstii, vorba Mihăieșului, Mergem pe urmele lui Eminescu, pas cu pas, Eu cred în Iehova, nu am ce face, Câtă apă mai curge pe Argeș în jos? A apărut și Steaua Dunării, nu-i bai, Mergem pe drumul stelei, Recunosc și eu că de cele mai multe ori visez, Nu am nicio vină, în rest scriu și atât, Ermetic însemnă cinstit, cine mai este cinstit? Cum ne oglindim în manele? Nicicum. Kiciul balcanic să trăiască. Lene și poezie, Kagerat și Kategat, Barbă lată, barbă mică, Giafer, Cișmigiu, ehei, Nănescu, Pann, Chiosea, Unghiurliu și poliția, Nu strică o vizită la spitalul amorului, O să mor de ah și vai, cu lacrimi mă îmbrăcai, Așa se cânta în orașul pe valuri, Sus/jos și invers, iar Oltul trecea prin hotel, Hârtiile plâng pe podea, între sticle de votcă, Ne spune Espop sau Esop, singurătatea nu este mereu Suportabilă, chiar și o leprozerie este mai la îndemână, Uneori, după râs urmează un val de sânge eliberator, Șobolanii nu se sinucid niciodată, se luminează sticlele de vin, Pe unii oameni îi îngroapă în cer, direct, fie binecuvântați, Prietenul care cosește de zor scrie anti-damblale, Zice dumnealui, mintea e o boală a omului, Noroc că nu mulți o au, oroarea o fi un interstițiu A unui cotidian liniștit, banal, a la Arendt, Faptul că te cheamă Cain sau Abel nu are nicio impotanță. Boris M. Marian

Monumental este verbul a fi, fire,

Salvăm biografii, biologii, egografii,

Săpăm prăpăstii, vorba Mihăieșului,

Mergem pe urmele lui Eminescu, pas cu pas,

Eu cred în Iehova, nu am ce face,

Câtă apă mai curge pe  Argeș în jos?

A apărut și Steaua Dunării, nu-i bai,

Mergem pe drumul stelei,

Recunosc și eu că de cele mai multe ori visez,

Nu am nicio vină, în rest scriu și atât,

Ermetic însemnă cinstit, cine mai este cinstit?

Cum ne oglindim în manele? Nicicum.

Kiciul balcanic să trăiască.

Lene și poezie, Kagerat și Kategat,

Barbă lată, barbă mică, Giafer, Cișmigiu, ehei,

Nănescu, Pann, Chiosea, Unghiurliu și poliția,

Nu strică o vizită la spitalul amorului,  

O să mor de ah și vai, cu lacrimi mă îmbrăcai,

Așa se cânta în orașul pe valuri,

Sus/jos și invers, iar Oltul trecea prin hotel,

Hârtiile plâng pe podea,  între sticle de votcă,

 Ne spune Espop sau Esop, singurătatea  nu este mereu

Suportabilă, chiar și o leprozerie este mai la îndemână,

Uneori, după râs  urmează un val de sânge  eliberator,

Șobolanii nu se sinucid niciodată, se luminează sticlele de vin,

Pe unii oameni  îi îngroapă în cer, direct, fie binecuvântați,

Prietenul care cosește de zor scrie anti-damblale,

Zice dumnealui, mintea e o boală a omului,

Noroc că nu mulți o au, oroarea o fi un interstițiu

A unui cotidian liniștit, banal, a la Arendt,

Faptul că te cheamă Cain sau Abel nu are nicio impotanță.

Boris M. Marian  

Acceptanță, este un mod de viață, Poate singurul, să ne iubim dușmanii, Adică frica, șobolanii, manevrele mizere, Acceptă, acceptă, acceptă, kleiner Mann, Was tun? Ai intrat în război, acceptă, Ai pierdut războiul , acceptă, Ah, organele sunt sparte și maestrul e nebun, Mai repet și eu o leacă ce-a rămas de la străbun, Sunt bolnav, spune Esenin, omul negru a sosit, Râsul, veselia-s gata, toți suntem ajunși la zid, Roata trage, se învârte, un noroc prea pierzător, Urc o clipă, în adâncuri de coșmaruri tot cobor, O puzderie de îngeri în halate albe –scrob, Mai departe, mai departe, as căzut ultimul drob. Oooooooooooooooooooooooooooo Stărui eu cu palme nalte, Te cuprind jur-împrejur, Simt ființa ta, mă-nvălui Ca un foc fără contur, Îngerii se împreună, se cutremură ceresc Raiul , lacrimi curg șiroaie, Fericire, te doresc? Coapsa ta de căprioară Ba dispare, ba se-alătură de noi, Buzele poartă otravă, Păr molatic, nu clipi. BMM

Acceptanță, este un mod de viață,

Poate singurul, să ne iubim dușmanii,

Adică  frica, șobolanii, manevrele mizere,

Acceptă, acceptă, acceptă, kleiner Mann,

Was tun?  Ai intrat în război, acceptă,

Ai pierdut războiul , acceptă,

Ah, organele sunt sparte și maestrul e nebun,

 Mai repet și eu o leacă ce-a rămas de la străbun,

Sunt bolnav, spune Esenin, omul negru a sosit,

Râsul, veselia-s gata, toți suntem ajunși la zid,

Roata trage, se învârte, un noroc prea pierzător,

Urc o clipă, în adâncuri de coșmaruri tot cobor,  

O puzderie de îngeri în halate albe –scrob,

Mai departe, mai departe, as căzut ultimul  drob.

Oooooooooooooooooooooooooooo

Stărui eu cu palme nalte,

Te cuprind jur-împrejur,

Simt ființa ta, mă-nvălui

Ca un foc fără contur,

Îngerii se împreună, se cutremură ceresc

Raiul , lacrimi  curg șiroaie,

Fericire, te doresc?

Coapsa ta de căprioară

Ba dispare, ba se-alătură  de noi,

Buzele poartă otravă,

Păr molatic, nu clipi.

BMM  

Ruşine au numai începătorii.
Iubirile nu mor, se transformă.
Nu există otravă nefolositoare.
...

În fiecare trăieşte un corăbier.
Eu ştiu că voi muri, ei şi?
Moartea nu e o revanşă, ci o răsplată.
Şi raţiunea te poate îmbolnăvi.
Tăcerea are nevoie de ascultători.
Vezi mai multe aforisme despre tăcere
Fericirea nu este o proprietate.

În piața goală – un scaun,

În piața goală – un scaun,

În jur aud voci de bătrâni care strigă,

Paltoanele lor zboară precum cocorii,

De frică nu iese nimeni,

Cine aruncă de la balcon o pereche de pâslari,

Cine se așează pe scaun?

Un orb, un surd, un mut?

Nici vorbă, este Mihai Viteazu

Fugit de la nebuni, nimeni nu are curajul

Să mi-l voteze, el rotește barda

și taie copacii, asta a fost anul trecut,

acum este ancheta care va dura

până la Cuza Vodă.

BMM

Eram fluturi din tablă ruginită,

Eram  fluturi din tablă ruginită,

Se loveau aripile cu sunet de tinichea agonizând,

Piatra era copită, ziua era nicovală,

Tu spuneai, relațiile s-au perimat, cred

Că deveniseși idol peste noapte,

Doar eram iubiți, brusc o palmă,

Abur eram, lipit de Copacul Vieții,

Eram vers, eram râu  în curgere lentă,

Te-am uitat, mergi liniștită, nebunul Falstaff

Este fals și mai cum? Doar eram iubiți.

Ce zeu nebun și fricos te-a făcut atât de mișelnică?

Strălucești ca o bilă, bilă adevărată, fără fisuri,

Nenorocito, tu mă ignori, eu te ignor,

Jumătăți de cocori.

BMM  

Amorul unei marmure

Amorul unei marmure

 

Dacă mângâi prea mult o marmură,

Te trezești cu silicoză sau poți muri chiar,

Adică  te răstrezești, ferește-te de oamenii călduți,

Nu sunt nici sfinți, nici diavoli, mai broscuți,

Ei cred că viața este o băltoacă, iar moartea doar o clipă, doar o joacă.

Iubirea-i doar un schimb, exchange-birou, un ring, alegi, alergi,

Adică un challenge,la mijlocul vieții omul crede

Că o pădure poate arde verde. Iar eu mă sinucid de mii de ori,

Viața mea este din piscuri și orori. Te rog să nu-mi răspunzi,

Așa cum ai promis, tăcerea-ți este mult mai grăitoare,

Ai preferat refugiul  dinadins, într-un refugiu orice viață moare.

Tu uiți că Domnul ne-a dat glas și inimă și minte să cunoaștem,

Să învățăm a ne iubi, că de pripas sunt doar potăile.

Altfel de ce ne naștem?  Sunt om ca orice om, dar om,

Tu ești ca mine, suntem miliarde, de ce să ne considerăm atomi?

Deși-n atomi este o inimă  ce arde.

Miliarde de sălbatici insulari, vorbim tot mai puțin și tot mai rar,

Că are fiecare jobul lui, ce-i pasă  vieții nu știu cui?

Ce-i pasă că se moare neîncetat, e cel mai ieftin faptul c-ai uitat

De-aproapele carele ne este totuși om, mai bine ne nășteam atomi.

BORIS MARIAN

Marguerite, Marguerite, nu mă scoate din sărite,

Vreau să-ți mângâi părul, dragă,

Ea îmi spune, n-ai o doagă,

Eu privesc plopi fără soț,

Am să fiu bandit și hoț,

Am s-o-ncui pe Marguerite

În cutia cu chibrite,

Am să fac din ea brichetă,

Eu voi fi o sigaretă,

Poate voi o pendulă

Că iubita prea-i fudulă,

Ea e pură, eu puriu,

S-a sfârșit, dar cum, nu știu.

B • Unii se nasc bătrâni, alţii mor tineri 

• Unii vorbesc necontenit despre iubire, alţii doar iubesc 

• Unii vorbesc, alţii scriu 

• Unii scriu mult şi prost, alţii scriu mult şi bine 

• Nu toţi care scriu puţin scriu şi bine 

• A nu se confunda nesinceritatea cu fantezia 

• Prietenul se cunoaşte la nevoie, dar şi la durere 

• Prostia şi generalizarea sunt surori 

• Amănuntul poate fi din aur sau din argilă 

• Nu există om să nu fi trădat cel puţin o dată 

• Negându-L pe Dumnezeu, implicit Îl recunoşti 

• Uitarea este cel mai bun prieten 

• Iartă şi nu vei fi iertat 

• Poemul este un sentiment expandat sau o idee expandată, ceea 

• ce este şi mai rău 

• Oraşele sunt necesare progresului şi avioanelor 

• Dansul este culmea expresivităţii 

• La răcoare intri când eşti prea lacom sau prea naiv 

• Fiecare zi este o altă lume, dar tu nu o vezi 

• Adevăratul artist este un violonist orb 

• Arbuzul e bucuria săracului 

• La periferie orice este o dramă 

• Fără Iuda nu ar fi existat Iisus 

• Scamator pios nu am văzut 

• Nimeni nu se urăşte pe sine, ci pe ceilalţi 

• Nicio maimuţă nu va ajunge om, e prea naivă 

• Gând curat nu există, numai sentimente curate 

• În afară de Dumnezeu, nu există Cuvânt mai de seamă 

• Visăm de dragul realităţii 

• Îţi luminezi calea pentru a-i ajuta pe hoţi 

• Singurătatea iubeşte poezia 

---------------------------------------------- 

Boris Marian MEHR 

martie 2015 

Dreptunghiular, stângunghiular,

Alege  punctul, are har,

Îmi vine konku croncănind,

El scuipă ca un laș, îl prind,

ah, kronkule , te-aș  jumuli,

friptură bună îmi vei fi.

În intervalul eu și eu

încape și un Dumnezeu,

ce flacără m-ar mistui?

Iubire , asta Tu o știi,

Aici sau dincolo de soartă,

Rămân poetul   fără doagă,

n-am chip, armura mea e-o coală,

am diplome și nicio școală,

că nu există  pentru noi

nici școala vieții, suntem  goi,

goimi în iadul cu eroi,

de ce-aș fi trist când primesc  har?

Un konku spune never, iar.

Că hotarele se rup,

 Scriu , deși încet mă surp.

BMM

 

Da, Labiș a iubit, o presimțire,

Moartea căprioarei?

Quasimodo îi scria mamei,

La fel și Esenin, dar Leon Felipe?

Cum era  Lohengrin, mai știe cineva?

Mai știți să fi salvat pe un poet preabunul Dumnezeu?

Un zâmbet  pe chipul celui plecat.

Haina era mult șifonată, sânge  uscat de mult.

Prin ritm și rimă vei salva gândirea?

Se poate, dar o fi și altfel.

În artă fiecare arde altfel, de viu,

Fără să știm.

BMM