Dar nu mi-ați răspuns la întrebare, Ce este arta? Ați adormit. Somn ușor. Beți în liniște. Amintiți-vă de noaptea walpurgică. Un craniu se profila pe pânză. Diavolul era la el acasă, Ca și porcul. Desenați-l. Clasa tăcea. Entuziasmul autobatjocurii. Cerșetorii nu mai au gloanțe. Moartea și prostia se luau la trântă. Atomi argintii plutesc în ochii tăi. Poezia este tot ce uită Dumnezeu. Nepăsător, voios, ștrengarul Se legăna de creanga unui stejar afumat. Un pluton de bețivi s-a prezentat la execuție. Condamnatul era lucid, calm, cald. Își recitea viața cu voce tare. Plutonul adormise. Zadarnic cocoșul striga în zori. Câțiva șobolani plecau la serviciu. Drepți, strigă un grad superior. Cu cântec înainte, marș, harș, tovarăși. Cazarma o luase la vale, pe Copou. Nu mai ai ce să-mi propui, spune gorila Căutând un colac de salvare. Se scufunda în smârcul ei , Sunt master, sunt doctor, sunt castor, Sufăr de gastro, sforăi când vreau, Un gândac de piatră se strecura printre ferigi, Din buric lătra o divă, Nu avea aripi, doar un piept imens Plin cu polistiren, viscerala greață Se vindea la chioșc, curgeau sudori, Unsori și nămol sulfuros, bun, sănătos, Pune mâna pe stent, bolundu-le, Dar ceva mai lent. Filmul se rupse, finita la comedia. Dumnezeu nu mi-a dat lovitura de grație, El nici nu știe, El vede, dar nu știe, Așa , nici vrăbiuța Guța nu suportă abuzurile, Văd niște dinți albi, regulați, sunt ai lui Chrisostomos, Trei șuierături puternice, ascuțite îi răspunseră Din calmul dimineții, mulțimea cobora scările de la Odesa, Tarbuck strigau unii, facebook , răspundeau alții, Dar Dumnezeu vede tot. Să fim expliciți, dragii mei. Cea mai grea meserie, dragii mei, este să stai în fața unui public și să-l faci să râdă, dar ce importanță are? Doamne, ferește, face unul infarct sau fură de la altul. ,

Dar nu mi-ați răspuns  la întrebare,

 Ce este arta?  Ați adormit. Somn ușor.

Beți în liniște.  Amintiți-vă de noaptea walpurgică.

Un craniu se profila pe pânză.

Diavolul era la el acasă,  Ca și porcul.

Desenați-l. Clasa tăcea.

Entuziasmul autobatjocurii.

Cerșetorii nu mai au gloanțe.

Moartea și prostia se luau la trântă.

Atomi argintii plutesc în ochii tăi.

Poezia este tot ce uită  Dumnezeu.

Nepăsător, voios, ștrengarul

Se legăna  de creanga unui stejar afumat.

Un pluton de bețivi s-a prezentat la execuție.

Condamnatul era lucid, calm, cald.

Își recitea viața cu voce tare.

Plutonul adormise. Zadarnic cocoșul striga în zori.

Câțiva  șobolani plecau la serviciu.

Drepți, strigă un grad  superior.

Cu cântec înainte, marș, harș, tovarăși.

Cazarma o luase la vale, pe Copou.

Nu mai ai ce să-mi propui, spune gorila

Căutând un colac de salvare.

Se scufunda în smârcul ei ,

Sunt master, sunt doctor, sunt  castor,

Sufăr de gastro, sforăi când vreau,

Un gândac de piatră se strecura printre ferigi,

Din buric lătra o divă,

Nu avea aripi, doar  un piept imens

Plin cu polistiren,   viscerala  greață

Se vindea la chioșc, curgeau sudori,

Unsori și nămol   sulfuros, bun, sănătos,

Pune mâna pe stent,  bolundu-le,

Dar ceva mai lent.  Filmul se rupse, finita la comedia.

Dumnezeu nu mi-a dat lovitura de grație,

El nici nu știe, El vede, dar nu știe,

Așa , nici vrăbiuța Guța nu suportă abuzurile,

Văd niște dinți albi, regulați, sunt ai lui Chrisostomos,

Trei șuierături puternice, ascuțite îi răspunseră

Din calmul dimineții, mulțimea cobora scările de la Odesa,

Tarbuck strigau unii, facebook , răspundeau alții,

Dar  Dumnezeu vede tot.   Să fim expliciți, dragii mei.  

Cea mai grea meserie, dragii mei,

este să stai în fața unui public

și să-l faci să râdă, dar ce importanță are?

Doamne, ferește, face unul infarct sau fură de la altul.

  

, 

Osip Mandelştam -  rebelul   ”pedepsit”

Postumitatea  poetului Osip Mandelștam a fost  tulburată mai mulți ani de zvonuri diverse despre  supraviețuirea sa în GULAG.  Soția sa , Nadejda a încercat zadarnic să afle împrejurările și data în care a murit marele poet. Calvarul său a început în 1933, cțnd a citit unor prieteni  o poezie satirică despre dictatorul Stalin „ Noi trăim, nu simțim nici pământul… dar  nicio o jumătate de frază  nu poate să se lipsească  de o laudă adusă  munteanului de la Kremlin… are degete ca viermii apucători…are mustăți  precum  gândacii….are pieptul larg  să ne cuprindă…câte capete n-au căzut în jurul său ” (  trad. aproximativă).  A fost arestat în mai multe rânduri, Pasternak a reușit un timp să-l salveze, fiind în grațiile dictatorului, Gorki se pare că nu a intervenit, oamenii erau speriați de mașinile negre ale NKVD-ului. Mandelștam a încercat să sinucidă, Buharin l-a mai salvat o dată, înainte de a cădea și el sub gloanțele  vigilentei poliții. Mandelștam a fost trei ani exilat la Voronej, scria în continuare, primea vizite, Anna Ahmatova era o admiratoare, ambii poeții fiind fondatori ai cercului akmeist din 1918. Nimeni nu se aștepta ca  delicatul Osip Mandelștam, cu versurile sale diafane și totodată cizelate, amintind și de Pasternak, în stilul  primelor versuri, va izbucni scriind o satiră atât de mușcătoare.  Atmosfera semăna cu aceea din Roma  imperială, în anii decadenței. Intrigi, denunțuri la care s-au pretat și fruntași ai breslei scriitoricești  din URSS, Alexei Tolstoi, Pavlenko, ș.a. au dus la condamnarea poetului ca dușman  de clasă și deportarea la Vladivostok, în Extremul Orient.  Acolo , citea celor din baraca în care era  închis versuri de rară frumusețe. A murit de tifos exantematic, care era tratabil, dar deținuții politici  nu beneficiau  de asemenea favoare. Data găsită în arhive, despre decesul lui a fost 26 decembrie 1938. Nu se știe cțt de sigură este. Familiile celor deținuți primeau anunțul  morții  acestora fie mult după, fie, cu tot cinismul, chiar mai devreme. Undeva poetul s ria „ Ce stradă e asta? Strada Mandelștam? Ce nume ciudat, cum îl întorci tot strâmb iese”. … ” M-am născut în noaptea dintre doi și trei ianuarie / într-un an de mari speranțe/ iar în jurul meu secolele mă înconjurau cu focul lor”. Nu a apucat Holocaustul, dar l-a ucis GULAG-ul.  În română a apărut  cu mai multe volume, inclusiv în colecția Cele mai frumoase poezii, traducerea lor fiind semnată de Puiu Brăileanu și  Valeriu Bucuroiu. În Europa și în SUA au fost traduse mai multe  poeme. În poemul „ Versuri pentru soldatul necunoscut”, el scrie despre oceanul fără ferestre în care se simte îngropat. A mai scris și un excelent Eseu despre Dante. Era un stilist  și un critic literar de mare clasă. Revoluția din octombrie l-a îndurerat ,dar  nu s-a exprimat direct, invita cititorii să se reculeagă în lumea melosului. În 1972 au appărut în Franța trei volume de memorii ale Nadejdei Mandelștam despre soțul ei și despre creația sa.  La noi au fost traduse parțial. Opera  poetului martir merită  cercetată  cu atenție și iubire.

BMM

Marele  solist, scriitor    Leonard Norman Cohen

Cine ar putea să-l uite pe  Leonard Cohen, vocea sa răgușită, inconfundabilă, tandră, scrierile sale romantice? S-a născut în septemmrie 21, anul 1934, la Montreal, a murit la 7 noiembrie 2016, la Los Angeles.  A fost  un consacrat al soft-rock-ului, a scris texte poetice, romane, a cântat la chitară, a condus orchestre, a fost în turnee în mai toată lumea.  D-a preocupat de religii diferite, de politică, a combătut izolaționismul, a comentat moravurile, exacerbarea sexualității A fost onorat cu Ordinul Canadei, Premiul Asturiei, Glenn Gould, ș.a.Se spune că ar fi fost propus și la Premiul Nobel. În 1967 i-

Reiau acum în nota sol ce mi-a șoptit la Limasol Un limax înțelept și drag umbra temută, Miodrag. Era un văr al lui Andrici, de care voi nu știți nimici, mister X ne strigă – help, mister Y spune – yes, cel puțin nu-i plângăreț, la-nchisoare nu dă ghes, unde mergi pari un intrus, dintr-o lacrimă dedus, varietățile-s deajuns, iar delictul presupus, Goldfish merge pe uscat, sorry mister Rosenblatt, Roosevelt știa ce-a dat, Max Jacob a fost soldat, Malta , Yalta, Rhodos, salta, ne lovi cu bățul balta. Final, final, dar ce gingaș e îngerul ce vine, pal, Surâde galben, triumfal,final final, filial, Prin cafenele ne plimbam pe o foiță de opal, Din Mecca pân-la Liverpool este un drum, este și cool, Noi alergăm din naștere până la moartea mașteră Și dă-i și fugi și fugi și dă-i, castelul are mii și mii de-odăi. Doar Kafka plânge într-un colț de gât cu lieber Herr Helmholz . BMM

Reiau acum în nota sol ce mi-a șoptit la Limasol

Un limax înțelept și drag umbra  temută, Miodrag.

Era un văr al lui Andrici,  de care voi nu știți nimici,

mister X ne strigă – help, mister Y spune – yes,

cel puțin nu-i plângăreț, la-nchisoare nu dă ghes,

unde mergi pari un intrus, dintr-o lacrimă dedus,

varietățile-s deajuns,  iar delictul presupus,

Goldfish merge pe uscat, sorry mister Rosenblatt,

Roosevelt știa ce-a dat, Max Jacob a fost soldat,

Malta , Yalta, Rhodos, salta, ne lovi cu bățul balta.

Final, final, dar ce gingaș e îngerul ce vine, pal,

Surâde galben, triumfal,final final, filial,

Prin cafenele ne plimbam pe o foiță de opal,

Din Mecca pân-la Liverpool  este un drum, este și cool,

Noi alergăm din naștere până la moartea mașteră

Și dă-i și fugi și fugi și dă-i, castelul are mii și mii de-odăi.

Doar Kafka plânge într-un colț de gât cu  lieber  Herr Helmholz .

BMM

Final, final, dar ce gingaș e îngerul ce vine, pal, Surâde galben, triumfal,final final, filial, Prin cafenele ne plimbam pe o foiță de opal, Din Mecca pân-la Liverpool este un drum, este și cool, Noi alergăm din naștere până la moartea mașteră Și dă-i și fugi și fugi și dă-i, castelul are mii și mii de-odăi. Doar Kafka plânge într-un colț de gât cu lieber Herr Helmholz .

Final, final, dar ce gingaș e îngerul ce vine, pal,

Surâde galben, triumfal,final final, filial,

Prin cafenele ne plimbam pe o foiță de opal,

Din Mecca pân-la Liverpool  este un drum, este și cool,

Noi alergăm din naștere până la moartea mașteră

Și dă-i și fugi și fugi și dă-i, castelul are mii și mii de-odăi.

Doar Kafka plânge într-un colț de gât cu  lieber  Herr Helmholz .

Mountolive, Mountolive,

Ce distracție-n Olimp,

Clea este azi Venera,

La Justine se simte fierea,

Balthazar joacă la zaruri

Trei amante și un maur.

Sufletul mafiei –șpaga,

Asta nu-ntâlnești la Praga,

teatrul  vieții cu escrocii,

ce mai spun vampirologii?

Cine nu sfâșie nu are dinți,

Dar la minciună are trei minți,

Haitele au mereu mult curaj,

Poți fi și rege, poți să fii paj,

Șarpe de ești, poți iubi viața,

Nu ți se vede coada, nici fața,

 Cine nu are parte, nici carte,

Știe cum moartea  în lume se-mparte.

Iar eu îmi strâng hârtiile,

Vechi cronici de război,

Ajungă poeziile,

Să ne gândim la noi.

BMM

Eroare din naștere? Capul   plecat,

Urechea  astupată,  facem modificări,

Dovlecel, adu o speranță în spirt,

Un spermanțet, o mie de trompete,

Copii bătuți, violați, unde ești , Doamne?

Unii vând cenușa morților, martori?

Poeții mor în duel cu acefalii.

Am văzut un izvor, curgea fără apă.

Marele Măcelar  este etern.

Am fruntea zdrobită, nu văd nimic,

Spune prizonierul. Apoi tace.

Mușcătura  vampirului real pe buza  fecioarei.

Spectacolele sunt suspendate,

Trăiască tropăitul cizmelor.

Oasele se topesc în crematoriu.

Unde e sediul morții, la dreapta, la stânga?

Poemele nu se vând , nu se prostituează.

Solemni  părem, dar ce râdem în noi, ce râdem,

În vise întuneric nu există.    

BMM

Să suferi de singurătate,

Apoi s-o cauți, ah, nepoate,

Bondarul Gică showbiz face,

Diana te sărută, drace,

Apoi sărută șefi  de gară,

O gară pentru doi, pe scară,

Diana vrea despăgubiri,

Governul vine cu scumpiri,

La lumânări, la gropi, lopete,

De unde, frate-meu, Mopete?

Pardon, s-avem mersi, don Draknea,

Te-așteaptă Alimoș și Manea,

Că deveniși baladă-n strană

Cu preafrumoasa deliormană.

Prietenul meu scrie o istorie a vinului, Eu m-aș ocupe de vinele noastre, de vinetele altora, De plecatul nostru, altul, mai grăsuț, mai înalt, Mai bătrâior se plimbă cu Magul printre stele verzi, Ca orice gospodar, vezi bine,am câine de treabă, Oarecum filosof, nu e bun la poliție, Nu este scris nimănui să meargă în Paradis, Mai bine gândiți la altceva,mai bine scrieți chiar poeme, De nu puteți romane grele, ați aflat de Kant, E un post vacant în Academia lui Vasilică din Vaslui, Unii cresc antum, într-un an și patru luni, Pace noului venit, dacă n-a plecat pilit, Egoismul e un har pentru cei cu obrăzar, Pe mustăți curge miere de albine, câmpia dulce precum ghimbirul , De aceea eu bat câmpii, bat și munții la nevoie, Un ghinărar privește prin gaura cheii, da, este titlul unui poem, Wow, ce nu se vede prin gaura cheii, publicați fraților, Că și hârtia tipărită este răbdătoare, ca și Netul, Trec granița dintre văzut și nevăzut, precum poetul din Iași, O mai fi garnizoana unde mi-am făcut armata, o bucurie, Aveți salutări din piața reconcilierii, e bine, e bine, E al dracului de bine, don”t cry Giuletta… BMM

Prietenul meu scrie o istorie a vinului,

Eu m-aș ocupe de vinele noastre, de vinetele altora,

 De plecatul nostru, altul, mai grăsuț, mai înalt,

Mai bătrâior se plimbă cu Magul printre stele verzi,

Ca orice gospodar, vezi bine,am câine de treabă,

Oarecum filosof, nu e bun la poliție,

Nu este scris nimănui să meargă în Paradis,

Mai bine gândiți la altceva,mai bine scrieți chiar poeme,

De nu puteți romane grele, ați aflat de Kant,

E un post vacant   în Academia lui Vasilică din Vaslui,

Unii cresc antum, într-un an și patru luni,

Pace  noului venit, dacă n-a plecat pilit,

Egoismul e un har pentru cei cu obrăzar,

Pe mustăți curge miere de albine, câmpia   dulce precum ghimbirul ,

 De aceea eu bat câmpii, bat și munții la nevoie,

Un ghinărar privește prin gaura cheii, da, este titlul unui poem,

Wow, ce nu se vede prin gaura cheii,  publicați fraților,

Că  și hârtia tipărită este răbdătoare, ca și Netul,

Trec granița dintre văzut și nevăzut, precum poetul din Iași,

O mai fi garnizoana unde mi-am făcut armata, o bucurie,

Aveți salutări din piața reconcilierii, e bine, e bine,

E al dracului de bine, don”t cry Giuletta…

BMM

Există idiotism în stare pură, 
ca aurul ascuns în zgură,
am întâlnit un lup savant, 
voirbea trei limbi pe alt versant, 
cânta la gât de porumbei, 
plutim ca frunza pe alei,
să fii un criminal idiot
eu nu-nțeleg, nu vreau să pot,
nici criminal inteligent,
pare lipsit de argument,
vă rog scuzați-mă, confuz,
ascult, citesc în troleibuz.
Iar autorul dispăru
în țara antilopei gnu.
BMM

Pirul- poem în proză pe o roză Înșelată de soțul ei, Bob, cu medicinista-batista Gaby-Baby, Lola-Corola caută o compensație- rație în brațele- rațele vărului Titu- Pilitu, care însă și el, mișel, captat –ratat de aceeași prietenă a casei din Scropoasei nu admite mite, nici ca soția să-l trădeze cu coafeze, acest drept- inept avându-l numai el- voinicel. Lola- Corola se sinucide cu un caporal pe post de pumnal. În acest timp, Ana- Borcana, iubita lui Mircea-Elicea și mai târziu fratele soției acestuia, care acestuia, întreabă un drumeț. Ei bine, se sinucide și el, la fine, spre confirmarea blestemului bunicei din Ohio, mama fiind întoarsă acasă după o lungă absență de la subiectul-esență, logodnicul nu spune nimic atunci când este răpit cu aprobarea sa la vila Luminița. Se reține din text faptul că gura cuiva burează dor, deși râsul altuia pe suflet îi șivoaie, trupul șopotă plâns, carnea se bătătorește țol, o zăpădire nemaivăzută se lasă din cer, undoiarea nu are suflare, meu, seu , greu , Mardoheu, sfârcuri doldorate zboară prin aer, pleoapele mâinilor nu se mai văd, zăbrelele degetelor opresc năvala, mâini înghiocate înalță rugi și fugi, casa chihlimbară începe a vorbi pe limba castravetelui, aur obrintit nu se mai caută, amploarea de rai terestru nu se mai poate, cetluirea cu aromă specifică, naivă îngerire, etc. No more, spuse yankeul din liceul Sf. Sava. Brava. BMM Această postare nu va apărea în secţiunea Noutăţi a altor persoane decât dacă o distribui Vezi mai multe amintiriDistribu

Pirul- poem în proză pe o roză

Înșelată de soțul ei, Bob, cu medicinista-batista Gaby-Baby, Lola-Corola caută o compensație- rație în brațele- rațele vărului Titu- Pilitu, care însă și el, mișel, captat –ratat de aceeași prietenă a casei din Scropoasei nu admite mite, nici ca soția să-l trădeze cu coafeze, acest drept- inept avându-l numai el- voinicel. Lola- Corola se sinucide cu un caporal pe post de pumnal. În acest timp, Ana- Borcana, iubita lui Mircea-Elicea și mai târziu fratele soției acestuia, care acestuia, întreabă un drumeț. Ei bine, se sinucide și el, la fine, spre confirmarea blestemului bunicei din Ohio, mama fiind întoarsă acasă după o lungă absență de la subiectul-esență, logodnicul nu spune nimic atunci când este răpit cu aprobarea sa la vila Luminița. Se reține din text faptul că gura cuiva burează dor, deși râsul altuia pe suflet îi șivoaie, trupul șopotă plâns, carnea se bătătorește țol, o zăpădire nemaivăzută se lasă din cer, undoiarea nu are suflare, meu, seu , greu , Mardoheu, sfârcuri doldorate zboară prin aer, pleoapele mâinilor nu se mai văd, zăbrelele degetelor opresc năvala, mâini înghiocate înalță rugi și fugi, casa chihlimbară începe a vorbi pe limba castravetelui, aur obrintit nu se mai caută, amploarea de rai terestru nu se mai poate, cetluirea cu aromă specifică, naivă îngerire, etc. No more, spuse yankeul din liceul Sf. Sava. Brava.
BMM

Această postare nu va apărea în secţiunea Noutăţi a altor persoane decât dacă o distribui

Vezi mai multe amintiri

Mi se desface trupul de durere, dar resist, Asta este viața noastră, nu ne-am născut Că am vrut, alegerea noastră este numai iubirea, Mai este și muzica, mai este și speranța gratuită, Mai este efortul de a mă elimina din centrul atenției, Mai este și saltul mortal, dar nu sfătuiesc pe nimeni, Mai este și Dumnezeu, dar să nu exagerăm, El nu este pentru noi, poate noi suntem pentru El, Mai sunt anotimpurile, castanii, norii, amintirile, Toate pot fi șterse cu buretele, dar ce mai rămâne?

Mi se desface trupul de durere, dar  rezist,

Asta este viața noastră, nu ne-am născut

Că am vrut, alegerea noastră este numai iubirea,

Mai este și muzica, mai este și speranța gratuită,

Mai este efortul de a mă elimina din centrul  atenției,

Mai este și saltul mortal, dar nu sfătuiesc pe nimeni,

Mai este și Dumnezeu, dar să nu exagerăm,

El nu este pentru noi, poate noi suntem pentru El,

Mai sunt anotimpurile, castanii, norii, amintirile,

Toate pot fi șterse cu buretele, dar ce mai rămâne?

Accelerația este primul semn al nebuniei,

De aici la poezie este doar un pas,

Declar avangardismul veșnic,

Mersul de melc al clasicilor în viață   

Este o boală grea,  cățelul Coxy știe mai multe,

A dat să muște din coada umbrelei,

Cuiva i s-a desfăcut umbrela și astfel

Am început să semăn cu Victor Brauner,

Dintele nenorocului s-a spart în două,

Valoarea timbrului literar este de cinci bani,

Vampirul pasiv a trecut la acțiune,

Desfăcute, multe cadavre seamănă cu operele clasice,

Punct, p…ă, alte chestii nu prea îmi plac,

Dar sunt titluri, tu ce ești?

Negru de fum, ce este el și la ce folosește? Câte vieți s-a transformat în negru de fum? Anvelopele beneficiază de el. El este trecutul și viitorul. Nerro di fumo. Ca și împăratul Nero. Anonimul venețian nu are cunoștință de negrul de fum. O fi o zeitate africană? Iar Blaga zice – La cerul întâiu străjeri de tuci, Plopii fac câte cincizecide pași/// Cinci luni de viață, lacrimi morților, Fratele meu iese din pământ, Un gând suflat ca o umbră, Giulgiu de praf, amurg de plumb, Păianjen ce coase veșnicia, Pământul simte apele și sicriele, Zgomot de clopote lovite cu ură, Pe ziduri se prăbușesc sfinții, Imense lumânări, ritm parfumat, Din remușcarea ei incestuoasă Se prăbușeau pe piatră rugi, Un zgomot de mitraliere, de ură izbăvitoare. Apoi Adriasn Maniu, Cerul îngroapă, Stele ce scapă, clpotul bate ruga dre seară, Iată și iar, luna o gheară, ultimul vis, Calea coboară dreaptă, ușoară Până-n abis. În târg miroase a moarte, a tomană și a fând, Vântul negru aduce, fiebinte în plămân. Un croncănit răzleț, răsună crunt Și-mprăștie neliniște pe drum. Iar seara-n vâmp se deapănă mărunt, Țesândcu fulgii negru de scrum și doart de scrum. BMM &Co.

Negru de fum, ce este el și la ce folosește?

Câte vieți s-a transformat în negru de fum?

Anvelopele beneficiază de el.

El este trecutul și viitorul.

Nerro di fumo.

Ca și împăratul Nero.

Anonimul venețian nu are cunoștință de negrul de fum.

O fi o zeitate africană?

Iar Blaga zice – La cerul întâiu străjeri de tuci,

Plopii fac  câte cincizecide pași///

Cinci luni de viață, lacrimi morților,

Fratele meu iese din pământ,

Un gând suflat ca o umbră,

Giulgiu de praf, amurg de plumb,

Păianjen ce coase veșnicia,

Pământul simte apele și sicriele,

Zgomot de clopote lovite cu ură,

Pe ziduri se prăbușesc sfinții,

Imense lumânări, ritm parfumat,

Din remușcarea ei incestuoasă

Se prăbușeau pe piatră rugi,

Un zgomot de mitraliere, de ură izbăvitoare.

Apoi Adriasn Maniu,

Cerul îngroapă,

Stele ce scapă, clpotul bate ruga dre seară,

Iată și iar, luna o gheară, ultimul vis,

Calea coboară dreaptă, ușoară

Până-n abis.  În târg miroase a moarte, a tomană și a fând,

Vântul negru aduce, fiebinte în plămân.

Un croncănit răzleț, răsună crunt

Și-mprăștie neliniște pe drum.

Iar seara-n vâmp se deapănă mărunt,

Țesândcu fulgii negru de scrum și doart de scrum.   

BMM &Co.

Nero di carbone cantati

 disambigua

Polvere di carbon black

Il nero di carbone (o, più correttamente, nero di carbonio, o nerofumo o carbon black) è un pigmento, prodotto dalla combustione incompleta di prodotti petroliferi pesanti quali, catrame di carbon fossile, catrame ottenuto dal cracking dell'etilene, o da grassi ed oli vegetali.

Veneția   se scufundă în giulgiul negru,

Vise ce plutesc precum câinii morți pe ape,

Oameni și fum, un holocaust  în timp de pace?

Și ce-am făcut?  Puteam pluti în azur, dar noi, nu,

Dar noi, nu, Domnul a refuzat maimuța,  omul   iubește negrul de fum,

Rimează,  cadouri de Crpciun din albe devenite negre,

Mirese în lungi rochii negre,

Nu vă lăudați, noi am trădat  Divinitatea,

Zac în ruine  mari cuptoare, zic unii, nu a fost nimic,

O, yes, nimicul are doar culoarea neagră,

Negi negri ca orbirea,  poate,

Să fie , oare, un nou început?

BMM