Uite că m-am depărtat, malul mării s-a surpat,


Uite că m-am depărtat, malul mării s-a surpat,

Mama nu a mai suflat,  m-am pulverizat.

M-am trezit în lumea mea și pustie și cam rea,

Am nevastă, doi nepoți, Doamne, nu mă plâng deloc,

Neamul meu e cu noroc, dar noi unde merem, Doamne?

Ierni  dușmane, slabe toamne, cât dai kilul? Ne întreabă

Crocodilul prins în ramă. Iar de mine ce să spun?

Tot pe moarte mă răzbun? Profil divin, un biet hoinar,

Cu taina lui, un neant de jar, Cuvântul piere din senin,

Eu mîna-ntind, primesc primesc un blin, poemul heter-

Hormonal este ce-nseamnă abisal. Iahuuuu!

BMM

Doi tipi s-au întrecut care stă mai mult sub apă.


Doi tipi s-au întrecut care stă mai mult sub apă.

Cadavrele nu au fost găsite.

Pentru falsificatori toată lumea pare falsă.

Orice reclamație are nevoie de un martor mincinos.

Șpaga dată de bolnav este și boala societății.

 Suntem amprente-n absolut,

Așa mă simt, așa-s născut,

Unii au suflet de cristal,

Alții au creierul opal,

Printre tăceri mai transparente,

Zăresc noi chipuri, noi amprente,

Iar boala nu este pedeapsă,

Greșim, iar plânsul nu ne-apasă,

De Shambala voi auzirăți?

Ei bine, moartea nu mă miră.

BMM

Pe masă ochii strălucind verzi,


Pe masă ochii strălucind verzi,

Au plecat ochelarii singuri,

A rămas logica absenței,

Nici nu ați observat când am plecat definitiv,

Am văzut oameni devenind nori,

Am văzut femei devenind mori,

Ne clănțănesc dinții de vanadiu aurit,

Florile carnivore ne doresc ceva mai moi,  

Unghiile tale s-au încurcat în barba mea,

Capetele noastre au fost duse la muzeu,

Între amicii suspecți, mereu suspecți și rude chiar,

Simt că oamenii vor fi altfel , ceva trebuie schimbat.

Oamenii răi sunt asemănători, întoarcem masca.

BMM

 

 

 

 

Ceașcă n-a murit nicicând,


Ceașcă n-a murit nicicând,

Soața lui își ia avânt,

Să trăiască ignoranții,

Au puterea și talanții,

Iară noi votăm sau nu,

Ne conduce o mu-mu,

Au venit barbarii? Yes.

Imnul  fredonăm prea des,

Că dormim cum spune-n imn,

Mai urlăm, apoi dormim.

BMM

Să iertăm, să nu iertăm?


Să iertăm, să nu iertăm?

Să uităm, să nu uităm?

Dumnezeul  meu e drept,

În chilie îl aștept.

Mântuire?  Cum, de ce?

Fost-am tânăr, tinere,

Schubert și spânzurători,

Wagner, camere, orori,

Prescriptibil poate fi

Un seism de ură? Zi.

Morții tac, călăii zic

Ce și cum, nu știu nemic.

Un popor de solitari?

Doamne, credem în zadar?

Babel, scriitorul –turn,

Urnele mai poartă scrum.

BMM

 

  

Îmi cunosc trupul, dar nu-mi cunosc sufletul,


Îmi cunosc trupul, dar nu-mi cunosc sufletul,

Cum să fac? Revin fără să vreau la antici,

Dar ce folos? Anaxagoras, ce spui?

Condiția noastră bio-somatică este mărginită.

Ei și ? Asta spune George Steiner. Mare, dom”le, mare.

În umbra umedă, gri, tot ocolind șopârlind,

De nimeni să nu depind, m-a întristat șoapta ei,

Spunea ceva cu temei, ceva nebunesc oarecum,

Apoi mi-am văzut iar de drum , cancion primaveral,

Ce frumos sună, ca un sărut sub urechea ta, iubito,

Aud copiii ieșind din ureche, ca din curtea școlii primare,

Știați că argintul știe să râdă? Știați că numai ciulinii pot să danseze

Fără a se mișca? Marmura fântânii  mi-amintește de pieptul tău tânăr,

Mi se spune , nu știu de ce, bun rămas, iar eu nu a murit,

Așa mi se pare.

BMM   

Bate vântul dintr-o parte,


Bate vântul dintr-o parte,

Viața-i ici, moartea-i departe,

Take it, take it or leave it,

Eu pe voi vă reînvit,

Tarantula, boleroul,

completează doar tabloul,

cartea șoimului citim,

nu știm să ne regăsim,

cenzorul într-un camion,

din camion făcuși avion,

o femeie cu sirop

s-o iubești din hop în hop.

Avocatul duce-n lesă

Porcul cu a lui metresă.

Paranoia cu noroc,

Senatorul cu cojoc,

Lasă, frate, jos bazooka,

Nu te-amenință Lizuca,

Bun samaritean, nebun

Face praștie din tun,

Nu-i povară să  scrii versul,

Greu e să-l traduci pi persul

Ce veni la noi  prin veac,

Noapte bună și-un nădrag.

BMM

 

 

Nori negri, azi dimineață, unde mă vor duce?


Nori negri, azi dimineață, unde mă vor duce?

Cirotici verzi-gălbui îmi înconjoară visele,

Din Pomul Vieții cad mere mute,

Lujerii nopții nu s-au culcat, trenul zilei

Circulă, circulă, virgulă, virgulă,

Ce tot repeți, prietene, mă îngâni cu intenție?

M-am trezit pentru viață sau somn?

Iubita doarme, ce mult o admir că poate dormi

Liniștită, afară furtuna-și ascute ghearele,

Deja rupe garduri și zăgazuri,

Ciupercile nopții au fugărit luna,

Cucul a luat locul orologiului,

În grădină umblă omuleți precum iarba,

Un bondar îmi vorbește în cap,

Îl înregistrez, poate iese o melodie.

BMM

Tristețea s-a refugiat în poezie,


Tristețea s-a refugiat în poezie,

Oameni sunt foarte veseli și râd,

Ce mult râd, se supără când nu râzi cu ei,

Se aude departe armonica lui Celan,

Vântul de gheață atârnă  pe stepă

Spânzurători din fire de păianjen,

Genele iubitei  se lasă  purtate de somn,

Noi mergem pe tălpile roșii, genunchii

Cântă în tact, vai ce memorie, macii

 Ne invadează memoria, zăpezile s-au albăstrit,

Ca în desenele copiilor ce nu mai sunt,

Părul iubitei se risipește în valuri de frig,

Vezi promontoriul arzând? Nu-l văd, îi spun.

Fulgii cad negri, nu e funingine, este zăpadă, nu crezi.

BMM

Vin de la un cabinet cu multe specialități,


Vin de la un cabinet cu multe specialități,

Printre pacienți sunt și Roza, Scleroza, Mimoza,

Au dinți de iepure, au reumatism de lei, au pantofi grei,

Îmi este teamă că pianele  se vor prăbuși,  

Mai vine un unchiaș cu o mânecă goală, de gît cu o mandolină,

Nimeni nu-i face loc, majoritatea studiază telefoane mobile,

Un cap uriaș se strecoară prin ușă,  

Un capac se rostogolește prin  cameră, de la ce este capacul?

Se tot studiază modul în care au dispărut dictatorii,

Nimeni nu a dispărut, mizeria   politică este eternă,

 Ca și digestia, în zadar spitale, aparatură,

Nu mai avem bani, afară cu bolnavii,

A fi sănătos și idiot este totuna,

Sculați , voi bolnavii noștri dragi,

Florile sunt pregătite, unele au început să se usuce.

Puțin parfum nu strică. Victorie, asta vă zic.

BMM  

E noapte, e noapte și trag în zadar,


E noapte, e noapte și trag în zadar,

Ramele-s rupte, pasul e rar,

Mai sorb din licoarea nopții un pic,

Înfrâng orice temeri, îmi pare nimic

Viața ce-alunecă peste spinări

De behemoți înainte de zori,

Apoi  se va duce și noaptea în neant,

Tabloul îmi pare cu totul vivant.

E noapte, îmi pare totul trecut,

Și mult aș dori să fi renăscut.

BMM

Să iei timpul, să-l împarți ca pe plăcintă în zece felii,


Să iei timpul, să-l împarți ca pe plăcintă în zece felii,

Apoi într-o sută, până când nu vei mai recunoaște plăcinta,

Acest mod mi se pare rezonabil, la fel este și cu moartea,

Cu cât o privești mai mult în față,  cu atît ea devine mai puțin cunoscută,

Ea se îndepărtează, cum spune Ginsberg, Adonoi Echad nu este unul,

Ci Doi,  nu doar doi, ci infiniți, universul se naște și moare

Într-o fără de sfîrșit progresie a minții.

La ce bun să eviți ororile? Cineva a inventat un Auschwitz.

Nu vă speriați, eu vorbesc de veșnicul Auschwiz   al Răului,

Nu vom scăpa, noi, oamenii, poate că Dumnezeu se va trezi cândva,

Oricum noi vom exista, noi , supraviețuitorii. Amin.

BMM   

Parabelum

Parabelum, Bellu, chelu,
Ce-i absurd e surd la surle,
Că beleaua nu e steaua,
Ce durează, dură , trează,
Eu cobor într-un adânc, ...(tharr be more)
Caut raiul drept sau stâng,
Că mi-e viața scurtă, vai,
Aoleu și alevai.
Un liliac întârziat a fost scos și degradat,
Pânzele freatice poartă duhuri sadice,
Mă feresc să mai forez, nu m-auzi și nu mă vezi,
Hai, adu și un lămpaș, priculice, vechi luntraș,
Să găsim o colosală, o comoară epocală.
Când pornești înspre Europa
Te înveți cu hupa-țopa,
De o iei înspre Caucaz
Poți să dai de mult necaz,
Nici Sorescu n-avea treabă
Cu sibila din dumbravă,
Nervi, nervuri, spitale, club,
Unde poți să pierzi la cub,
Lacul lebedelor nu e,
Am rămas doar cu cucuie,
n-aștepta idei că vin,
fata mea cu chip de crin,
nu mi-e teamă , Polul Nord
s-o muta în Homorod,
el cu frigul, eu cu ceaiul,
ne lovi soarta cu maiul,
tot ce scriu e românesc,
azi abia de mai gândesc,
vadurile-s tot mai largi,
Doamne, unde ne descarci?
Că eu văd, smoala fierbinte
Cum se-ntinde, ne cuprinde.
BMM

Peer into the depths

Un foc în inimă, o gaură-n stomac,

O ciumă neagră se urcă-n copac,

În stupină  mierea așteaptă tâlhari,

Buha ne fluieră ca la bazar,

Caro, Vital, Cordovero, Luria,

Astea sunt nume de nu mă uita,

Numai  c-apare  pe boltă un nor,

Poartă grijă un muritor,

El va rosti adevărul – minune,

Pune , poete, Cabala pe strune.

BMM

Suflet pereche , într-o ureche,


Suflet pereche , într-o ureche,

În cealaltă  cântă o mioară  blândă,

Alchimie dragă, cin-să te-nțeleagă?

Tora și Cabala, arătați-mi calea,

Ce e după moarte? Unde mergem, frate?

Că eu nu pricep, moartea-i ca un cep?

Cred în nemurire, deși nu am știre,

De ce mă-ntristez? Repet – am un crez.

BMM

Rasism imaginar? Ce-i aia? Sfârșit de surghiun.


Rasism imaginar? Ce-i aia? Sfârșit de surghiun.

Inamici celulari și extra. M-au invitat la Gala Poeziei,

Nu m-am dus. Au venit buteliile, lumea a zbughit-o afară,

Poezia îngheța în sală. Vremuri de destrucție.

Mass media mediocră și mincinoasă.

Lupta pentru supraviețuire continuă.

Umanismul în prag de faliment.

Râsete în Parlament. Uneori behăituri.

Ne îndatorăm utopiilor despre dreptate.

Parabola degradării morale și refacerea cui?

Binele are dinți ascuțiți.

Ți-amintești ce n-ai trăit?

Cine sunt bolovanii împinși de Sisif?

Lasă în pace spațiul și timpul, ești un punct  pe hartă.

Nu diseca oamenii vii.

Focul interior nu poate arde cărțile.

Spread your wings and fly away.

Metalugiștii nu beau cafea.

În noi s-a prăbușit un labirint.

BMM

 

 

Copaci spânzurați, cu frunzele scoase,

Ab însemna moarte,

Ab însemna moarte,
Kinderblock - moarte,
Alle heraus -moarte,
lăsați orice speranță,
Waldsee, Wannsee, dansul nebunilor, ...(tharr be more)
Todeskandidaten, e clar,
Cenușa era ultimul stadiu,
ea tace mai mult ca mormântul.
Die Asche, die Asche, die Asche,
Am privit pe ecrane, am citit cărți,
n-am înțeles, n-am înțeles,
unde-i dreptatea divină?
Birkenau, păruri de mesteceni.
BMM

Deși te-am iubit, nu m-ai iubit,

Deși te-am iubit, nu m-ai iubit,
În mine ești un infinit,
*****************************
În artă nu există clasamente,
Numai momente, nu monumente,
Nici că-s de aur sau de lut   ,
În artă nimic nu este stătut.
Prin excelență, ghăsim esență,
Lauri, coroane, discursuri vane
Despre bun simț și dinți și zimți,
Arta nu este pentru calici
cu  datorie de furnici,
la fel și-n dragoste, Lucia mea,
 îmi aparții ca orice stea.
BMM

Omul de stâncă

Omul de stâncă

de (6-12-2016)
15 ecouri

Un om visa să fie iubit, a așteptat trei secole,
s-a transformat într-o stâncă, la el veneau păstorii
să-și cânte aleanul, oile erau vrăjite, cândva
erau doamne de curte, iubiți cu duiumul se adunau în jurul lor,
dar vraja a căzut, ciulini, copăcei timizi se cățărau pe blocul de granit,
un enorm diapazon este timpul, îi răspunde orchestra morților timpurii,
în jurul lor a crescu o colivie verde, păsările o ignorau, știau ceva,
astfel este și inima ta, Krimhilda, puțini cunosc povestea,
din ceruri plâng femei despletite, armăsari cu sunet de vioară
trec la intervale precise, precum fugile lui Bach,
I trust, I make myself obscure, dar tu, inginerule,
Nu te speria, totul merge ca pe roate, până la prăbușire,
Jetzt machen wir Verse, sagte die Katze im Ofen,
În închisoare versul e liber, în libertate versul este o închisoare,
Așa trăiește poetul, din moarte în moarte, din viață în viață,
Ca astrul solar. Doar atât.
Boris M. Marian
Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos

Dimineața, un pitic mi-a înfipt un cuțit în stomac,


Dimineața, un pitic mi-a înfipt un cuțit în stomac,

La fel spunea și mama, am fost cu ea, copil fiind,

La Govora, Călimănești, Vatra Dornei, Olănești,

Mă plictiseam, citeam Turgheniev, de atunci nu-l iubesc,

Dar pădurea, râul, cetina, supa de cartofi,

O călugăriță frumoasă venită la băi,

l-am citit pe Lombroso, un câine și-a mâncat

stăpânul care-l bătea și-l înfometa,

câine lombrosian, don Simone îl ucise

pe don Simone pentru o țigară,

alt câine șuiera disperat când  stăpânul

sforăia ca un avion monomotor,

o pisică mușcă un copil care i-a aruncat

perna preferată, iedera, iedera, cânta Zua,

negrul falnic, Domnul nu te ia când vrei,

iar don Simone nu este Domnul,

închisoarea pe viață nu este o dulceață,

cine mi-a zis mie chestia asta?

Ne credem orbi și nu suntem,

Doar pleoapele au devenit mai grele,

În față e un zid roșu, chinezesc,

Dogoarea ne arde trupul,

Din camera de execuție ies mii de umbre

Întunecate. Mâine Anessa va avea un nume,

Nunta e pregătită.

BMM

 

Soarele din Orient, umbra Lunii–n Occident,


Soarele din Orient, umbra Lunii–n Occident,

Noapte Albă dinspre Nord, melodioasă ca un fiord,

Numai Sudul nostru Sud ne înghite ca un rug,

Ne iubim, ne risipim fiii noştri, oare ştim

Unde-s fiii, generaţii? Risipire şi migraţii,

Fiii noştri unde sunt, ce-i cu bietul meu Pământ?

 

 

 

 

    Niciun comentariu:    

 

 

 

 

 

 

 

  

Sunetul 8

 

 

 

 

O inimă, doi ochi, două urechi,

Un vechi cadril, sunt notele perechi,

Privirea ta se vede-n întuneric,

Iubirea mea, n-ai nume pe generic,

Se derulează filmul, nu e loc

În bezna fără margini eu mă rog

Să nu se rupă filmul, prea frumos

Este abisul, mult prea mătăsos,

Aş vrea să mor aici, să pot privi

Profilul tău şi felul tău de a fi.

 

 

 

 

    Niciun comentariu:    

 

 

 

 

 

 

 

  

Sunetul 10

 

 

 

 

O, Doamne, Doamne, ce ruşine,

Să pot iubi, uitând de Tine,

Ceva neprevăzut, absurd,

Iar pentru mine sorţiul crud,

Căci eu iubesc, mai evident

Nu poate fi, impuls ardent,

O conspiraţie în gol,

Ca Brutus într-un Capitol,

Necunoscute drumuri sunt

Ce duc într-un infern profund,

Dorinţa are zece voci,

Pe diavoli, îngeri, îi provoci

Si totul pare de prisos,

Când sufletul e păcătos.

 

 

 

 

    Niciun comentariu:    

 

 

 

 

 

 

 

  

Sunetul 11

 

 

 

 

Pe cât de iute vremea trece,

Pe atât adună-şi roadele, rodind,

Pentru că nimeni nu e veşnic, iară moartea,

Priveşte lung, priveşte cu mult jind,

Nu te uita la anul care pleacă,

Nici anii care vin nu sunt mai breji,

Doar clipei dăruie-i, doar clipelor le-arată

Că fiecare gând este cu miez.

Mormintele se spulberă, cuvântul

Împodobeşte cerul şi pământul.

 

 

 

 

 

 

 

SAPIENS- scurtă istorie a omenirii

 
La Ed. Polirom a apărut o carte de excepție, cu un succes puțin întâlnit  la Bookfest, anume SAPIENS de Yuval Noah Harari. Publicată în 2011, a fost tradusă în 40 de limbi, inclusiv în română. Spre deosebire de alte sute de istorii pe această temă, stilul acestei scrieri este original și  se adresează  tuturor categoriilor de cititori, fiind  bazată pe date recente și totodată pe intuiția unui om de largă cultură filosofică modernă. Tabelul cronologic  stabilește câteva repere ( în ani)-  apariția materiei și energiei – 13, 5 miliarde , formarea planetei Pământ – 4,5 miliarde, apar organismele vii- 3,8 miliarde, ultimul strămoș al omului și cimpanzeilor – 6 milioane,ș.a.m.d. În viitor oamenii vor fi înlocuiți de supraoameni?  Oamenii au apărut în diverse locuri și au evoluat diferit, începând cu 2,5 milioane de ani. Nu există o descedență liniară cum se credea  înainte. Homo sapiens este doar specia care a supraviețuit, numeroasele sale rude fiind dispărute. Mereu se descoperă rămășițe ale rudelor acestei specii. Dar în ultimii 10.000 de ani singura specie din care facem parte este specia umană. Înainte de această „dată”, oamenii preistorici nu se deosebeau de animale, în privința comportamentului. Autorul se desparte  astfel de orice interpretare teleologică  și teologică. Africa de Sud este leagănul apariției omului, dar în paralel și nu simultan au apărut oameni în alte zone apropiate și depărtate. Clima, alimentația au influen

Un Pelican mi-a zis de ce sunt trist


Un Pelican mi-a zis de ce sunt trist

Și pesimist și comunist, dar eu sunt doar

Avangardist și uneori vând ametist.

Plecă cel critic liniștit,

Pe drum , se spune, a murit,

Vai, Doamne, eu l-m plâns doi ani,

Am scos și-o carte fără bani,

În care nu am pomenit de bietul nostru pelican,

Deși-mi dăduse premiu an de an.

++++++++++++++++++++++++++++

Molia are o viață, iar orice viață are un sfârșit,

A sufocat-o un puf verde, din sud, din  nord o fi venit?

Trecu un fluture, o plânse pe ruda sa , un fel de văr,

Norocul vine dintr-o parte, blestemul e un adevăr.

Pe lume se ivi ființa cu animă de aur greu,

Cu brațe de oțel-vanadiu, și-a ridicat palatul seu.

În ceruri îngeri șchiopi ferice, 

Jucau de mama focului,

Cânta o vulpe din arșice,

Între oglinzi toți rotocol.

Dar totul s-a stricat, găina

s-a asociat tainic cu suina,

o pare bună din oameni

au preferat să fie fameni,

adică ested mai comod

să fii un animal nerod.

Ziua de mâine nu ai grijă,

Primești o lingură și-o tijă,

Înțelepciunea , binișor,

Se duce mediul inferior,

Om-animal, cum vine asta?

Coexistența nu-i năpasta,

Sacru principiu, rarerori

Ajunge animalu-n sfori,

Apoi pe masa de servit,

Unii la meeting au fugit,

În Parlament se vând licențe,

Profesorul Mc Kake dispense

Pune din cele mai ciudate,

Cei buni dispar în Anzi,  Carpați.

Astfel o nouă revolution,

Ne vin și Trampi și Bushi și Putini.

BMM

 

 

 

 

  

 

 

 

 

 

 

Poem


Poem

Moto – azi, noapte  am dormit prost, m-a durut spatele, dar am visat frumos

 

Suntem mateloți în pustiul torid,

Niciodată cuvintele n-ajung în Pind,

Șopârle școlite  ne țin prelegeri,

Nu suntem diavoli, nu suntem îngeri,

Nu ne jucăm cu vorbe tocite,

Dragoste veșnică, inima simte,

Toate se duc spre infinit,

Nimeni de-acolo  n-a mai venit,

Apele urcă, apele scad,

Trecem prin viață ca printr-un vad,

Eu te ascult, eu te sărut,

Dar într-o zi noi vom fi lut.

Cum să nu cred în viața de-apoi?

Doar Dumnezeu este veșnic ca noi.

BMM