Ruşine au numai începătorii.
Iubirile nu mor, se transformă.
Nu există otravă nefolositoare.
...

În fiecare trăieşte un corăbier.
Eu ştiu că voi muri, ei şi?
Moartea nu e o revanşă, ci o răsplată.
Şi raţiunea te poate îmbolnăvi.
Tăcerea are nevoie de ascultători.
Vezi mai multe aforisme despre tăcere
Fericirea nu este o proprietate.

În piața goală – un scaun,

În piața goală – un scaun,

În jur aud voci de bătrâni care strigă,

Paltoanele lor zboară precum cocorii,

De frică nu iese nimeni,

Cine aruncă de la balcon o pereche de pâslari,

Cine se așează pe scaun?

Un orb, un surd, un mut?

Nici vorbă, este Mihai Viteazu

Fugit de la nebuni, nimeni nu are curajul

Să mi-l voteze, el rotește barda

și taie copacii, asta a fost anul trecut,

acum este ancheta care va dura

până la Cuza Vodă.

BMM

Eram fluturi din tablă ruginită,

Eram  fluturi din tablă ruginită,

Se loveau aripile cu sunet de tinichea agonizând,

Piatra era copită, ziua era nicovală,

Tu spuneai, relațiile s-au perimat, cred

Că deveniseși idol peste noapte,

Doar eram iubiți, brusc o palmă,

Abur eram, lipit de Copacul Vieții,

Eram vers, eram râu  în curgere lentă,

Te-am uitat, mergi liniștită, nebunul Falstaff

Este fals și mai cum? Doar eram iubiți.

Ce zeu nebun și fricos te-a făcut atât de mișelnică?

Strălucești ca o bilă, bilă adevărată, fără fisuri,

Nenorocito, tu mă ignori, eu te ignor,

Jumătăți de cocori.

BMM  

Amorul unei marmure

Amorul unei marmure

 

Dacă mângâi prea mult o marmură,

Te trezești cu silicoză sau poți muri chiar,

Adică  te răstrezești, ferește-te de oamenii călduți,

Nu sunt nici sfinți, nici diavoli, mai broscuți,

Ei cred că viața este o băltoacă, iar moartea doar o clipă, doar o joacă.

Iubirea-i doar un schimb, exchange-birou, un ring, alegi, alergi,

Adică un challenge,la mijlocul vieții omul crede

Că o pădure poate arde verde. Iar eu mă sinucid de mii de ori,

Viața mea este din piscuri și orori. Te rog să nu-mi răspunzi,

Așa cum ai promis, tăcerea-ți este mult mai grăitoare,

Ai preferat refugiul  dinadins, într-un refugiu orice viață moare.

Tu uiți că Domnul ne-a dat glas și inimă și minte să cunoaștem,

Să învățăm a ne iubi, că de pripas sunt doar potăile.

Altfel de ce ne naștem?  Sunt om ca orice om, dar om,

Tu ești ca mine, suntem miliarde, de ce să ne considerăm atomi?

Deși-n atomi este o inimă  ce arde.

Miliarde de sălbatici insulari, vorbim tot mai puțin și tot mai rar,

Că are fiecare jobul lui, ce-i pasă  vieții nu știu cui?

Ce-i pasă că se moare neîncetat, e cel mai ieftin faptul c-ai uitat

De-aproapele carele ne este totuși om, mai bine ne nășteam atomi.

BORIS MARIAN

Marguerite, Marguerite, nu mă scoate din sărite,

Vreau să-ți mângâi părul, dragă,

Ea îmi spune, n-ai o doagă,

Eu privesc plopi fără soț,

Am să fiu bandit și hoț,

Am s-o-ncui pe Marguerite

În cutia cu chibrite,

Am să fac din ea brichetă,

Eu voi fi o sigaretă,

Poate voi o pendulă

Că iubita prea-i fudulă,

Ea e pură, eu puriu,

S-a sfârșit, dar cum, nu știu.

B • Unii se nasc bătrâni, alţii mor tineri 

• Unii vorbesc necontenit despre iubire, alţii doar iubesc 

• Unii vorbesc, alţii scriu 

• Unii scriu mult şi prost, alţii scriu mult şi bine 

• Nu toţi care scriu puţin scriu şi bine 

• A nu se confunda nesinceritatea cu fantezia 

• Prietenul se cunoaşte la nevoie, dar şi la durere 

• Prostia şi generalizarea sunt surori 

• Amănuntul poate fi din aur sau din argilă 

• Nu există om să nu fi trădat cel puţin o dată 

• Negându-L pe Dumnezeu, implicit Îl recunoşti 

• Uitarea este cel mai bun prieten 

• Iartă şi nu vei fi iertat 

• Poemul este un sentiment expandat sau o idee expandată, ceea 

• ce este şi mai rău 

• Oraşele sunt necesare progresului şi avioanelor 

• Dansul este culmea expresivităţii 

• La răcoare intri când eşti prea lacom sau prea naiv 

• Fiecare zi este o altă lume, dar tu nu o vezi 

• Adevăratul artist este un violonist orb 

• Arbuzul e bucuria săracului 

• La periferie orice este o dramă 

• Fără Iuda nu ar fi existat Iisus 

• Scamator pios nu am văzut 

• Nimeni nu se urăşte pe sine, ci pe ceilalţi 

• Nicio maimuţă nu va ajunge om, e prea naivă 

• Gând curat nu există, numai sentimente curate 

• În afară de Dumnezeu, nu există Cuvânt mai de seamă 

• Visăm de dragul realităţii 

• Îţi luminezi calea pentru a-i ajuta pe hoţi 

• Singurătatea iubeşte poezia 

---------------------------------------------- 

Boris Marian MEHR 

martie 2015 

Dreptunghiular, stângunghiular,

Alege  punctul, are har,

Îmi vine konku croncănind,

El scuipă ca un laș, îl prind,

ah, kronkule , te-aș  jumuli,

friptură bună îmi vei fi.

În intervalul eu și eu

încape și un Dumnezeu,

ce flacără m-ar mistui?

Iubire , asta Tu o știi,

Aici sau dincolo de soartă,

Rămân poetul   fără doagă,

n-am chip, armura mea e-o coală,

am diplome și nicio școală,

că nu există  pentru noi

nici școala vieții, suntem  goi,

goimi în iadul cu eroi,

de ce-aș fi trist când primesc  har?

Un konku spune never, iar.

Că hotarele se rup,

 Scriu , deși încet mă surp.

BMM

 

Da, Labiș a iubit, o presimțire,

Moartea căprioarei?

Quasimodo îi scria mamei,

La fel și Esenin, dar Leon Felipe?

Cum era  Lohengrin, mai știe cineva?

Mai știți să fi salvat pe un poet preabunul Dumnezeu?

Un zâmbet  pe chipul celui plecat.

Haina era mult șifonată, sânge  uscat de mult.

Prin ritm și rimă vei salva gândirea?

Se poate, dar o fi și altfel.

În artă fiecare arde altfel, de viu,

Fără să știm.

BMM

Suflet de cristal la anticariat,

Suflet de cristal la anticariat,

Aburul muritorilor de la Pol,

Condeiul este o formă a inimii,

Nu puneți pământ peste flori,

Nici peste poeți, nu uitați nimic din ce nu se observă,

Coborau anii din norii veacului,

Veghez un trup prea fragil,

De-a lungul peretelui lambrizat

Se strecoară un vîrcolaciu,

Este vestea cea rea, iertați-o,

Cică vom fi veșnici, dar nu știm.

De ceară paravanul celor plecați,

Blând trece briza morții,

Un tufiș care plânge cu glas de copil,

Spațiul pe care-l străbat condamnații,

Luna căzută-n extaz,

Mai întunecat este acum paravanul,

Se pare că bolnavul a trecut dincolo,

Brrr. Nu vă temeți, am inventat tot,

Noi trăim, trăim, dar trăim?

BMM

Îmi sunt tată și mamă, de mine mi-e dor,

Nemărginirea sparge  și tâmplele febrile,

Unii  doar ca bondarii fac,

Alții pe scenă urlă,  cântă,

Buimaci și doar celebri în casa Budenbrock.

În genunchi le spun eu celor cu ambițuri,

Darul iubirii cine ar ști să-l mai primească?

Deasupra noastră corbii și vulturii fac raiduri,

Noi nu  murim, nu, noi vom fi doar martori.

Dincolo de singurătatea mea sunt sute, mii,

Ei de ce nu-mi scriu și mie?

Siheoa care seamănă, zice Mugur,

Cu fluturele, nici nu există,

Mugur nu mai este, dar are o mie de antene și guri,

Bună dimineața, Mugur,  poet nepedepsit,

Mă bucur că ești încă o amintire proaspătă,

Fără de prihană.

BMM

   

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Tara-ta-ta, tara-ta-ta,

Poeții vin la turnir,

Își ascut penele,

Scriu despre moarte,

Cunosc și medici

Tot despre moarte scriu, vai,

Deparcă viața ar fi un nimic,

Oh, sculați voi oropsiți poeți,

Voi , osândiți la umilinți,

Dar cu poetul nu poți bea orice,

El este rara avis, chiar și în sicriu,

El este veșnic în manuale,

Războiul continuă,

Poeții stau înghesuiți,

Așteaptă judecata, dar jurii au murit,

Atunci?

BMM

 

 

 

 

 

 

Sufletul pereche e într-o ureche,

În cealaltă  cântă o mioară  blândă,

Alchimie dragă, cin-să te-nțeleagă?

Tora și Cabala, arătați-mi calea,

Ce e după moarte? Unde mergem, frate?

Că eu nu pricep, moartea-i ca un cep?

Cred în nemurire, deși nu am știre,

De ce mă-ntristez? Repet – am un crez.

BM

 

Mers în pustiu - ed. ASR-Biblioteca București - 2005-poezie

Abis sau a șaptea poartă - ED. ASR- 2008 - poezie

Exilul cuvintelor -  Ed. Inspirescu -colecția Poeții secolului XXI-2014

Dicționar sentimental- ed. ASR -2006- eseuri

Antologie de vis- ed. Inspirescu - Colecția Poeții secolului XXI -2015

Numele profesorului - ed. Litera - 1986 - DEBUT  EDITORIAL

Ca o rugăciune -Ed. Astralis - 2016 - poezie

Viață de profesor -Ed. Albatros - 2002 - poezie

Bazar oriental - Ed. ASR -2000

Între infern și paradis -OPERA OMNIA -ED. TIPO-MOLDOVA  2013 - 678 pg. –poezie

Vocea profesorului- Ed. Litera - 1993

Bazar oriental (II) - Ed. Granada- 2010 - volum recenzat de criticul Alex Ștefănescu  în Rom. lit cu multă neînțelegere, rog a fi scos citatul din finalul prezentării, criticul m-a elogiat în Flacăra - aprilie 1990 și se contrazice flagrant numindu-mă amator, amator este criticul, opinia meaAntologia aforismului contemporan- Ed. Unicorn - antologie ed. II a Secției de popezie ASR-2017

Ce stradă e asta? - ed. NEUMA-2017 - antologie ASR coord. Horia Gârbea- poezie și proză

Du Congo au Danube - antologie de poezie contemporană - Marilena Lică-Mașala-ed. Dagan - Paris-2011

PS. rog a fi scos citatul din finalul prezentării, criticul m-a elogiat în Flacăra - aprilie 1990 și se contrazice flagrant numindu-mă amator, amator este criticul, opinia mea. Se poate înlocui cu opinia criticului Răzvan Voncu, prof. univ. dr. care în REVISTA REALITATEA EVREIASCĂ  nr. 452-453/iunie 2015   a scris - „Avem în Boris Marian un poet-sinteză...un spirit profund, pentru care poezia este un destin...un poet reprezentativ din perioada post-1989”.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

RăspundeRedirecționează

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

M

Ce este în capul fiecăruia? Mult balast, rutină. Dar și înțelepciune, dar și nebunie. Porniri sălbatice, refulate. Stana și Satana. El trece străin și frumos, Mugur, începe să ningă prea neguros.El este câinele, furia lui seamănă cu o zdreanță. Arici roșcați fug sub piele. Ar pune mâna pe o pasăre, dar ce să facă el cu o pasăre? Milă. Șira spinării, o ceară, fost aur. Mai naive sunt picioarele, mai miloase. Marginea subțire a înțelegerii. Doamne, nu ne îngădui să trecem de marginea nebuniei. Soarta este cîinele meu, îmi ia mâna între dinți, e un sfânt, mă iubește. Un șarpe îi spuse ciocârliei – tu zbori, dar nu poți vedea cotloanele ascunse, acolo seva vieții freamătă în tăcere. Ciocârlia răspunse – o, șarpele meu, tu le știi pe toate, dar nu poți zbura.  Nici să cânți nu poți, ce folos? Șarpele tăcu, plecă oareum trist.

BMM

Spitalul de boli și deficiențe  BOMBI-TOMBI

Prima secție se ocupa de retardați nemintali, adică moral. Șeful era unul dr. Biciul. El aplica un tratament dur, bazat pe apă fiartă. Bolnavii de acolo plăteau impozite, nu ieșeau la manifestații, nu mergeau la vot, doar citeau ziarele și se băteau între ei, când scăpau din mâna dr. Biciu. Marea majoritate a pacienților aici își găseau locul.  A doua secție erau cei cu abuz în serviciu. Adică ei își violau secretarele, femeile de serviciu, vizitatoarele, uneori și pe petiționarii insistenți. Șeful secției era dr. Taur. Omul a făcut eforturi mari de îndreptare a situației, dar a fost lovit de un atac cerebral și a fost trimis legumă acasă. Secția s-a închis. Abuzul în serviciu nu mai era pe rol.  A treia secție erau cei ce furau prin intermediari, aveau miliarde , dar nimeni nu se mira de unde proveneau. De fapt , în scriptele lor nu apăreau miliarde , ci mii de RON. Aveau terenuri arabile, nearabile, blocuri de locuințe,  toate pe numele unor nepoți adoptați  cu acte în regulă. Furtul nu era în detrimentul cetățenilor, ci al UE, care dă și nu e. Șeful secției era dr. Vulpuță. Omul nu bătea, ținea deținuții în întuneric. Totul se realiza cu laternele celor de serviciu. Ultima secție nu avea pacienți, dar era în așteptare. Care pe care. Se descurcă doar cine poate. Șeful era dr. Nimeni. Mare profesor, cu diplome la Westminster, Las Vegas, Insula Paștelui, etc. În general spitalul se descurca, mai fugeau unii în Antile, Moluce, Polinezia, dar Interpolul îi culegea pe rând. Spitalul era celebru, chiar și la ONU s-a discutat despre existența sa. O rezoluție a condamnat vehement regimul din acel spital. Cine a citit-o a și uitat-o, era prea lungă. Norocul a fost cînd  murit portarul. Au fugit și doctorii și pacienții. Unde? În Occident, Doamne, când ai făcut acest Occident, că acum 8000 de ani nu era.

BMM

 

 

Alfred Margul-Sperber -  120 de ani de la naștere

Poetul, traducătorul și publicistul Alfred Margul-Sperber   a  fost  o personalitate  cunoscută la vremea sa, dar numele său este mai rar pomenit astăzi. Poate din cauza schimbării „macazului” politic, deși meritul său era mai mult estetic și cultural. S-a născut la 23 septembrie 1898, Storojineț Bucovina , a murit la 3 ianuarie 1967 (69 de ani). L-am văzut o singură dată, în tinerețea mea, era un bărbat prezentabil și amabil totodată. În mod greșit este trecut în Wikipedia ca german de origine. Era evreu fără a face caz de apartenență. Cred că a adus o contribuție de seamă la traducerile în germană a poemelor lui Eminescu, în special a Luceafărului. Școala a urmat-o la Cernăuți și Viena, unde și-a luat bacalaureatul. În 1918 a revenit la Cernăuți pentru a studia dreptul. A renunțat la studiile de drept și a călătorit, întâi la Paris, apoi la New York, unde a locuit între 1921 și 1924. În 1924 a devenit redactor la Czernowitzer Morgenblatt, ziar liberal evreiesc de limbă germană, care a apărut între 1918 și 1940. În paralel, avea diverse colaborări externe la New Yorker Volkszeitung și la unele periodice din România (Der Nerv din Cernăuți, Das Ziel din Brașov etc.). În timpul celui de-al Doilea Război Mondial a fost ajutat de Ion Pillat, Eugen Lovinescu și Oscar Walter Cisek pentru a nu fi expulzat din România ca evreu bucovinean. Din 1940, după desființarea ziarului Czernowitzer Morgenblatt, a lucrat în București ca profesor de limbi străine. Cunoștea și limba idiș. A tradus în germană balade populare românești, între care Miorița și Toma Alimoș. A tradus din operele unor autori români de prestigiu (Tudor Arghezi, Ion Barbu, Maria Banuș, Vladimir Colin etc.). Multe versuri ale poetului Aron Cotruș, traduse de Alfred Sperber, au fost publicate și în revista săsească Klingsor.

BMM

 

 

 

 

 

Poem

 

 

 

Cei cu priviri complice,  care urmăresc doar femeile fără jartiere,

Viața înflorește în mine, sunt plin de păsări,

Urmează manechinii  de ceară.

 

Aici e o pauză. Continuăm.

Înaintea tuturor veacurilor era poarta,

Noaptea nesfârșită se apropie,

Poarta se deschide, păzitorii și-au trădat menirea,

Suntem liberi, liberi, vineri,

Dar pe o poartă scrie că oricine intră

Va suporta consecințe grave.

Acesta este un moto valabil oriunde și oricând.

Frumoase aripi are vulturul  în zare,

Dar ce picioare, dar ce gheare are,

Să nu ne-nșele  nici orgolii fade,

Și nici beția care crește-n grade,

Orfani vom deveni oricând, oriunde,

Iar veșnicia nu ne va pătrunde,

Poete, scrie, cântă-ne și moartea

Dar și iubirea  care viață poartă,

Ce o să fie dincolo? Te-ntreabă,

Îți vor  răspunde cărțile?  O vrajă.

Până și vulturii și corbii știu că mor

Când ei ne spun în șoaptă, Nevermore.

 

Când iubești un om , ai nevoie de el?

Spune, ai nevoie de el mereu?

O întrebare ca un laț de spânzurătoare.

Noaptea dorințelor are culori de păun,

Regele nopții este un copac care umblă,

Coloane și gropi, lipsește elevul Apollinaire,

O schijă ticăloasă i-a străpuns  geniul,

Morile de vânt ne înalță în văzduh,

Noi urcăm, ele revin, nu, acolo,

În acea cameră miroase a moarte,

Rațiunea stă dezbrăcată și tremură, 

Visele au alte cărări,

 scaunul electric este contraindicat,

un frison străbate maternitățile,

un mort murmură ceva despre pace

la poarta țintirimului.  E pace.

 

Dac-o fi să mor, du-mă la izvor.

Aurul să-l beu,  că  mă dau de zmeu,

Cine m-o citi, pe loc va dormi,

Ori va lua umbrela să nu-i cadă pelea,

Flautul să pângă, de pe jos să-mi strângă

Oscioarele mele, oale și ulcele,

Nu m-a umilit criticul din Krit,

Amurgul e tandru ca un cățelandru,

Vino biet  golan,izgonit de ani,

Se rostogolesc  literele, cresc

La bursa valorilor gândurile  florilor.

 

 

Domnul Pernă , o glumă ternă,

Greoi, cam țeapăn, mai dă-l în sapă,

Cu bumbii ce faci? Colaci în draci.

Confraților, mergem la birou,

Facem o rivoluție de ne pomenește

Mama struților, cel care strânge,

Acela pierde, Herr Sammler, haben ein Hammer?

Helpen, strigă der Gelbe,Tarbuck pe Facebook,

A funny way to be a clei, le cam încurci,

Domnule Curcă de la ministerul Descurcă,

Toți miniștrii știu limbi străine,

Niciunul nu știe limba română, așa e regula.

Măi, să fie, se miră Tămâie.  

 

Vacile din Bretagne  sunt cele mai  mișto,

Dorm  15 ore pe zi și în rest mănâncă,

Au grijă numai de vițelul lor,

Iar cireada este condusă doar de o vacă,

Taurul nu are nici un rol politic,

Femela se scoală și cântă,

Vițelul o încântă,

Pământul e  cucerit,

 Vaca e de iubit,

Aici nu există moarte,

Din Rai vaca este o parte.

Acum înțeleg eu pe Chagall,

Pe prietenii lui din suprareal,

Die Kunst ist tot, Tatlin ne zice,

Are cumva buzunare cu-arșice,

Rodin a fost singur  în viață,

Ce face acum? Pe cine învață?.