Vernisajul expoziției va avea loc joi, 13 februarie 2020, ora 18:00, în prezența reprezentanților Uniunii Arhitecților din România, prof. univ. dr. Augustin Ioan, arh. Iuliana Mircea și arh. Silvia Pintea, la sediul ICR Tel Aviv (Blvd. Shaul Hamelech nr. 8).
„Arhitectura Modernă din România este, încă, o necunoscută a începutului Modernismului.”
Expoziția își propune să dezvăluie contribuția de importanță majoră a unor arhitecți evrei, precum Marcel lancu, Rudolf Frankel, Marcel Mailer, Isak Mahler, Jean Monda, Boris Zilberman și Herman Clejan. Activitatea lor arhitecturală este reliefată în clădiri și edificii emblematice pe care aceștia le-au proiectat în România și, în special, în București – de la o mică parte a ceea ce a fost odată Cartierul Evreiesc, care a scăpat, parțial, de demolările anilor ’80, la puncte arhitecturale de interes public pentru societatea românească, precum Clădirea Scala sau Sanatoriul „Bucegi” din Predeal. Multe dintre construcțiile prezentate se află pe Lista Monumentelor Istorice sau sunt situate în zone construite protejate, iar altele, din păcate, nu mai există astăzi. În iureșul dezvoltării industriale rapide și al creșterii populației, unele dintre aceste clădiri sunt abandonate și necesită lucrări majore de reabilitare și consolidare. Unul dintre scopurile acestui proiect este și acela de a atrage atenția publicului privind situația acestor structuri, în încercarea de a găsi o modalitate de prezervare a acestei părți a patrimoniului cultural și istoric al României.
Expoziția este deschisă la sediul ICR Tel Aviv, B-dul Shaul Hamelech 8, etaj 6, Beit Amot Mishpat, de luni până joi între orele 09:00 - 17:00, vineri între orele 09:00 - 14:00, precum și în timpul evenimentelor la sediu organizate în această perioadă.
Transportul expoziției în Israel se realizează cu sprijinul companiei TAROM.

Citatepedia.org
Citatepedia.net
Citatepedia.com
Citatepedia.ro
Datepedia.ro
ImagoZone.ro
MetaMagazin.ro
Start
Enciclopedie
Citate
Aforisme
Proverbe
Versuri
Umor
Replici
Filme
Media
Subiecte
Autori
Blog
Forum
Altele
Citatepedia®.ro

din 2005, cel mai mare site cultural-literar românesc


Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general



Tablouri/coşmar
Eram în război nu ştiu cu cine,
Eu, un soldat, că aşa îmi stă bine,
Căpităneasa ne-mparte pe paturi,
Mie îmi dă o sută de sfaturi.
Iar colonelul serbează o zi,
Poate de naştere sau de-a muri,
Aveam fiecare puşcă, pistol,
mie-mi lipsea un creion şi un rol,
omul şi patul, sforăie toţi,
simt cum se-apropie duşmani de opt coţi,
sunt o mulţime, ne-or împuşca,
oamenii nu ştiu să tragă o saltea,
iată ne duc în lagăre mici,
toată povestea e cu pitici.
********************
Marmura tace, Venus fără braţe,
Iubirile mor încet şi în pace,
Ce a fost? Fluture - noaptea,
Eu în fluture intru în şoaptă,
Schimb de vorbe, vorbele-s iarbă,
Nu se scriu poeme cu barbă,
Am murit, n-am murit, cui ce-i pasă?
Dar poetul e cel de mătasă.
El doreşte s-ajungă la vise,
Unde trădarea nici nu mai ninse,
Vina e parte din vieţi făr-de legi,
Doamne, de visul acesta-mi dezlegi
Sufletul, lasă-l să zboare-n Nirvana,
Revenim la Copacabana.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Votează! | Copiază!


Distribuie
 în alte limbiTextul original este scris în limba română.


Vezi şi următoarele:

poezii despre visare
poezii despre poezie
poezii despre moarte
poezii despre armată
poezii despre vinovăţie
poezii despre viaţă
poezii despre tăcere
poezii despre trădare
poezii despre suflet
Ne poţi propune o poezie de dragoste?


Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.



Comentariu


Numele (obligatoriu)


Adresa de e-mail (nu e publicată, este important să fie scrisă corect)


Dacă ai cont în Forum, este valabil şi pentru comentarii sau alte facilităţi. Autentificare »


Comentariul trebuie să aibă un ton civilizat şi să se refere la subiectul citatului, altfel va fi şters. Pentru mai multe informaţii despre criteriile pe care trebuie să le respecte comentariile, citiţi Regulamentul.

Pentru a discuta despre alte lucruri decât cele care respectă tematica acestei pagini, se poate deschide un subiect în Forum.



Creez cont | Mă autentific | Am uitat parola
Cum pot ajuta?
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Există o poezie despre Suceava? Fii primul care răspunde!
Căutare



Căutări recente | Top căutări | Info
Dicţionar explicativ
Dicţionar englez-român
Dicţionar român-englez


Discuţii similare în Forum
[Versuri] Răspuns: Joc
[Religie şi spiritualitate] Răspuns: Evanghelia dupa Matei
[Filozofie] Răspuns: Sensul vieţii
[Versuri] Răspuns: Joc
[Versuri] Poezie uitata
Mai multe în Forum »
Votează pagina
Dacă îţi place această pagină, o poţi vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alţii să o găsească mai uşor.


Fani pe Facebook



Cărţi
Carte / Audiobooks:
clic pentru detalii
... de dragoste de razboi de moarte de unul singur (Grigore Lese)
Contact | Publicitate | Termeni de utilizare | Cookies | Pentru alte site-uri

Citatepedia este un proiect cultural cu acces gratuit. Materialele de pe acest site fie au fost puse la dispoziţie de autorii lor sau de reprezentanţi ai acestora, fie nu sunt protejate de drepturi de autor (pentru că au caracter de citate sau au drepturi de autor expirate), fie sunt puse în circulaţie pentru a promova creaţii şi artişti. Orice chestiune de natură legală se rezolvă pe cale amiabilă.

Citatepedia este marcă înregistrată Nr. 133996.



Ştiai că la căutare este disponibilă o opţiune pentru texte care încap într-un SMS? Caută acum despre Crăciun!

Tunet final, un sunet carnal, E timpul ca rasa să se-nmulțească, Zilele trec însângerate, E joacă, e broască, e numai o iască? Soarele calm se topește în mare, Ca înghețata de albă cicoare, Crească bureții, tunetul tace, Nu face musca, timpul dejoace. Mor și auzul, văzul, simțirea, Dragostea singură-și caută privirea. BMM


Tunet final, un sunet carnal,
E timpul ca rasa să se-nmulțească,
Zilele trec însângerate,
E joacă, e broască, e numai o iască?
Soarele calm se topește în mare,
Ca înghețata de albă cicoare,
Crească bureții, tunetul tace,
Nu face musca, timpul dejoace.
Mor  și auzul, văzul,  simțirea,
Dragostea singură-și caută privirea.
BMM

Sfinții se îndrăgostesc, păcătoșii Golănesc, nu treci pragul transtibrean, Că se leagă un golan, e Aglaia, nu-i Aglaia, Îi pusese gând rău gaia, rânjet mare Pe tot plaiul, Heriocles ia tramvaiul, Faci comerț cu oameni, loază? Te-au surprins gardienii-n rază. Hazu-i mic, norocul slab, Faci doi ani, poate că scapi, În Palatul Adventin nu se bea decât un vin, Dar Secundus cel isteț bea rachiu și stă-n coteț, Că-i Maxentius e-mpărat de când gloata l-a votat, Papagalul , om și el se ferea de-un porumbel, Bofacius construi columbariul pentru vii, Sfinte Iosif Visarionâci, ai murit, ești supersonâci? Aglaida te iubește și de ziduri te lipește, Azi e ziua ta, uitași? Visarionâci, face pași. Ce vreți,azi e ziua cânelui, doi morți azi, restul ai mâinelui. Sanatoriul este plin, cad copacii cu morți plin, Trubadurii vin din Franța, din Siberia vacanța. Colloredo, un gîndac numele și l-a schimbat, Să rimeze cu allegro, allegretto și cu CEDO. Împreună noi clădim o vecie-n țintirim. BMM


Sfinții se îndrăgostesc, păcătoșii
Golănesc, nu treci pragul transtibrean,
Că se leagă un golan, e Aglaia, nu-i Aglaia,
Îi pusese gând rău gaia, rânjet mare
 Pe tot plaiul, Heriocles ia tramvaiul,
Faci comerț cu oameni, loază?
Te-au surprins gardienii-n rază.
Hazu-i mic, norocul slab,
Faci doi ani, poate că scapi,
În Palatul Adventin nu se bea decât un vin,
Dar Secundus cel isteț bea rachiu și stă-n coteț,
Că-i Maxentius e-mpărat de când gloata l-a votat,
Papagalul , om și el se ferea de-un porumbel,
Bofacius construi columbariul pentru vii,
Sfinte Iosif Visarionâci, ai murit, ești supersonâci?   
Aglaida te iubește și de ziduri te lipește,
Azi e ziua ta, uitași? Visarionâci, face pași.
Ce vreți,azi e ziua cânelui, doi morți azi, restul ai mâinelui.
Sanatoriul este plin, cad copacii cu morți plin,
Trubadurii vin din Franța, din Siberia vacanța.
Colloredo, un gîndac numele și l-a schimbat,
Să rimeze cu allegro, allegretto și cu CEDO.
Împreună noi clădim o vecie-n țintirim.
BMM

Sunt veșnic într-o închisoare iluzorie, Într-un spital ciudat, fără bolnavi, Veți spune, poezia-i provizorie salvare, Doamne, unde este Celălalt? De sus cad bivoli mari de gheață, Trăim o moarte, mai trăim o viață? Iar lacrima aduce și lumină? De unde , oare, din ființa mea infimă? BMM


Sunt veșnic într-o închisoare iluzorie,
Într-un spital ciudat, fără bolnavi,
Veți spune, poezia-i provizorie salvare,
Doamne, unde este Celălalt?
De sus cad bivoli mari de gheață,
Trăim o moarte, mai trăim o viață?
Iar lacrima aduce și lumină?
De unde , oare, din ființa mea infimă?
BMM



Conversație deschisă. Treci la conținut, strigă procurorul, e fiul meu, Nu aștepta să repet, dar fiul trăda, ce trăda el? O rugăminte avea bătrânul Ieremia. Dragostea e crudă, te faci paparudă, Un prizonierat mult neterminat, Dar nici vers hai-hui, prin Dej , Covurlui, Trenuri și hoteluri, sex de multe feluri, Doamne, fă-ne sfinți, nu suntem părinți, Ba chiar deseori nici bunici, ne dor Oasele, iar cordul bate mult recordul, Vine Aghiuță, seamănă-a maimuță, el ne ia ușor dincolo de nori, alei, Aghiuță, Guță fără p-ță, de eram eu homeless, iară pomii verzi, verzi, codrul , văr de-antâia, inhalam tămâia, mă uitam la Domnul, mă gândeam ce-i omul, când aveam cravată de pionier, o fată pe numele Țumpi mi-a luat toți câmpii, dispărea statuia, ce scria o tuia, capra și vecinul îmi beură vinul, virușii aleargă pe șoseaua largă, manifeste, money, cer cu toți „golanii”, bovine se urcă la govern, se spurcă, vulturii n-au teamă, blamul nu se blamă, șarpele te mușcă, moare bietul țușcă. BMM


Conversație deschisă.
Treci la conținut, strigă procurorul, e fiul meu,
 Nu aștepta să repet, dar fiul trăda, ce trăda el?
O rugăminte avea bătrânul Ieremia.
Dragostea e crudă, te faci paparudă,
Un prizonierat mult neterminat,
Dar nici vers hai-hui, prin Dej , Covurlui,
Trenuri și hoteluri, sex de multe feluri,
Doamne, fă-ne sfinți, nu suntem părinți,
Ba chiar deseori nici bunici, ne dor
Oasele, iar cordul bate mult recordul,
Vine Aghiuță, seamănă-a maimuță,
el ne ia ușor dincolo de nori,
alei, Aghiuță, Guță fără p-ță,
de eram eu homeless, iară pomii verzi, verzi,
codrul , văr de-antâia, inhalam tămâia,
mă uitam la Domnul, mă gândeam ce-i omul,
când aveam cravată de pionier, o fată
 pe numele Țumpi mi-a luat  toți câmpii,
dispărea statuia, ce scria o tuia,
capra și vecinul îmi beură vinul,
virușii aleargă pe șoseaua largă,
manifeste, money, cer cu toți „golanii”,
bovine se urcă la govern, se spurcă,
vulturii  n-au teamă, blamul nu se blamă,
șarpele te mușcă, moare bietul țușcă.
BMM


Înmormântat în propria-mi casă,


Înmormântat  în propria-mi casă,

Priveam la buha Nevermore,

Se duse astfel buhăi buhul,

O socotesc semn protector,

Că nu mai e fecioara blândă

Să-mi poată mângâia un dor,

Rămase verbul, rima sfântă,

Fugind de scenele horror.

Astfel se duce  traiul vesel,

Ascult cum latră din adânc

Cățel Pământului Horst Wessel,

Apără, Doamne, nu sunt sfânt.

BMM

,  

Veni un corb din alte țărmuri  

 

M-am întrebat, așa, ca pe un străin,


M-am întrebat, așa, ca pe un străin,

De ce scrii tu, măi , boule, nu de ce scrii versuri,

De ce scrii? Păi ce să fac altceva? Să mă spânzur?

Să sar în Dâmbovița? Nu sunt lămurit

 de ce s-a aruncat Celan în Sena, lumea

a pierdut mult prin acest gest absurd.

Eu scriu pentru că arta și cultura sunt mediul meu,

Nu mă laud, dacă nu pot scrie ca Faulkner, Kafka,

Dostoievski, ș.a., deci nu pot fi prozator,

Cel puțin în poezie înot ca peștele,

Văd totul , mă bucur de orice cuvânt nou,

Iar amintirile, ca și  întâmplările  mă fac

Să mă simt viu. După moarte voi scrie mai bine,

Asta e sigur. Am încheiat autoreflecția.

BMM
Reload ca la nebuni buni.
Cetatea fusese cucerită de pești, niște bibani banali, cu miros cunoscut, dar oamenii s-au speriat, s-au retras în case. Peștii culegeau fecioare, le violau, fără teamă, apoi mergeau în Parlament, dădeau o lege de grațiere și continuau să fure și să violeze bunul simț, noaptea dormeau în canale, mirosul lor se amplifica, ne făcea greață, dar suportam să nu fim expulzați din propria țară.
Apoi se făcea că toți ne călugărisem, umblam mânjiți cu năm...ol, huliganilor , ne sgriga un copil de cinci ani, plângeam de rușine,
poezia nu este și ea un stat paralel în oglindă? O cinderella. Ea nici nu există, dar este sublimă. Un gât și un gând. Niște anticorpi. Devii puternic ca un liliputan . Trebă să muncești mult ca să nu poți fi înțeles. Casa noastră înflorea și luneca, din scorburi cânta o vioară, La oispiciu se serveau baclavale. Pardon, la oficiu. Fără femei nu există poezie. Fără temei, adică. Cauți motivul, găsești adjectivul gata prăjit. Doctorul pe ambulanță este și el poet. Din miciună în minciună o minune tot mai iasă. O fântână din care sar ochii focilor. O doamnă purta franjuri sub piele. Cine nu mă iubește mă adoră. Cel mai ușor apare nimicul. Old dance, old dance, mă vedeam murind en France. Iar pătruns de sine însuși odihnea cel nepătruns. În curând toți vom fi poeți nebuni. Cum dorm câinii înghețați? În aer e miros de dragoste viu. Un fel de a cere iertare e poezia. Fiind poet pă duri cutreieram, adică trei eram. Noaptea se reazămă de stele. Chiriași ai vieții suntem. Tu ești ochiu-ntors. Pleznește bezna-n cer. Ieșim din tranșee, nu a mai rămas nimeni. Izgoniți din istorie, ce ne oferă viitorul? Ne respirăm unii pe alții. Bănuiesc undeva o fântână. Dansul liniștii pornește ezitând. Mi-e noaptea agășată de ochi pentru vecie. Scuze, Eran Sela.
BMM.

Vezi mai mult

Oh, I should give thanks unto thee, I am not to breathe, my forehead, extinct volcano, yellow Palm slaps, desk, an array with a cannibal mulch by a bear. Flower time together. Wives collect flowers and boiled them. Lornionul smoking lornionul is a character. Prytkin names. Egor does not vomits, vomitează.  Vomează. Pish, Sissi says. Entering a daughter, invite us to dance. Grieg Concerto. Gosh, Grieg.  Now I understand everything. It's Icelandic.  After the legs can be seen. Have access.  Placed alongside, one is more îănalt than the other. That Is SQUARING The Circle. When you hurt something, you're desperate, but you hope when you don't hurt anything, and you're desperate, hopeless ... What is saving? Faith ... in what? OK, God, but without icons, prayers, something abstract ... and? Write, read, write, remember, leaving to ride in the Balearic is well .... Time heals everything, this is the great truth ... it is the river that carries us towards nothingness ... Crisis, Yes, I'm running out of netimp, I don't feel t. ..
O,am  de ce să te laud, eu nu am chef să respir, fruntea mea, vulcan stins, palme galbene, palmier, vară, masă de scris, un tablou cu un canibal sfârtecat de un urs. Mestecă flori împreună. Nevestele culeg flori și le fierb. Lornionul fumează, lornionul este un personaj. Prytkin, nume de mobilă.Egor nu vomită, vomitează.  Vomează. Pfui, spune Sissi. Intră o fetiță, ne invită la dans. Concertul de Grieg. Doamne, Grieg.  Acum înțeleg totul.E vorba de islandezi.  După picioare se vede. Au accent.  Puși alături, unul este mai îănalt decât altul. AstA ESTE CVADRATURA CERCULUI. când te doare ceva  ceva, ești disperat, dar speri …când nu te doare nimic , iar ești disperat, fără speranță… care este salvarea? Credința…  în ce? Ok, Dumnezeu, dar fără icoane, rugăciuni, ceva abstract…ei și? Scrie, citește, scrie, amintește-ți, ieși la plimbare în Baleare, este bine….Timpul vindecă orice, acesta este marele adevăr…  este fluviul care ne duce spre neant…Criză, da, sunt în criză de netimp, nu simt timpul Tu nu ai concurentă,  fii atentă, Nu ești  terestră,  nu îmi trebă zestră,
Lumina lunii  te îmbracă-n   aur,
Plutești ca o naiadă pe un plaur,
Nici cântecul   nomazilor  nu spune
Despre iubita mea  ce mă răpune,
De voi muri  ea nu va spune – stai.
Iubita mea e însăși Lorelei.
Ajunse cuțitul până la os,
Iubita nu mai privește focos,
Râde cu gura pân-la urechi,
Happy birthday to you, Jackie-Jack.
Ah, mii de purici, râzi tu cât poți,
Eu în Alaska schimb mii de zloți,
Din Marmara  în Satu Mare
Nimeni nu are mai multă căutare.
****************************
Adesea, printre ore solitare,
 Când Soledad plutea în văi stelare,
Tăcerea-și scutura hermina,
 Iar Herr Professor ne preda latina.
 Mă pomeneam vorbind fără cuvinte,
 Cum nu mi se-ntâmpla-nainte,
 Mă întrebam ce este nebunia,
Pe care continent e România.
 Si ascultam balada lui Manole,
 Departe de sofisme și de mode,
 Miorița, Alimoș și Gruia
 și Porumbescu, |Minunescu, Traian Vuia,
 iar continentul căpăta contur,
Pământ diform sub cerul de azur .
**********************************
Vipera neagră cu ochi rubinii
secoli străbate , păduri și câmpii,
suflete multe trimise în iad
vipera roșie cu ochi de jad.
Ne poluăm mințind mai mereu,
orice fățarnic e corifeu,
se rușinează de noi cimpanzeii,
uită CUVÂNTUL IUBIRE ateii.
Uită de toate omul de lut,



cum de e om, cin-l-a făcut?
*****************************
Seara ne vedem pe noi înșine,
înstelăm apele întunecate,
ca umbră maternă - copilăria.
Vom fi cândva cocori?
Sau numai nori?
Acum îți zăresc ochii, iubito,
atât de larg deschiși,
încât mă cuprinde amețeala.
Aud pe lângă mine trecătorii
strigând, fluierând,
nu mai știu, sunt om sau copac,
ce secol este acesta?
OOOOOOOOOOO
am trăit atâția morți
că n-am cimitir cu porți,
am tăcut tăceri,iubiri,
câte-a scris William Shakespeare,
am trăit poeme,ode,
le cântau gasteropode,
din dureri adun nectar,
nu mă crezi? E foarte rar.
:::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::
Centrul vechi, cântece false, miros de bere și cârnat,
Odecolon, spermă, copaci nu se văd, de ce cade tristețea
Pe neașteptate, trec trei chinezi, doi africani, un eschimos.
Lumea este la fel peste tot, aparate identice de luat poze-video,
Unde sunt Cantacuzinii, Brâncovenii , capele lor e rostogolesc
 și acum pe asfalt,  fetele fumează fără rost, spre sănătatea
viitoarei generații, am auzit că au săpat prea adând
în centrul istoric și a ieșit un gigant, mai ceva ca în filme,
s-a dus la govern, le-a mâncat târtițele, a dispărut
governul, vom fi conduși de computere, giganții știu
despre ce vorbesc, poate că președintele ar mai fi necesar pentru
strânsul mâinii și medalii  ci diferite ocazii.
:::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::

Monologul polifonic continuă. Why not?
Cădeau pe fluviul nopții stele, spunea zeița Shanti Nilaya,
Zăresc Lupul Alb, marele zeu al singuraticilor,
Absolutul se face iarnă, zicea Mariana Gardner,
Guguștiuci, știuci plutesc dincolo de retină,
Observa Maria Oprea, iar Gogyohnka dădea din cap,
Emanuel Pope era de acord, o haită de lupi
Cât o mie de săbii îmi aleargă prin sânge,
Încă mai scrie Cassian Spiridon îmbrăcat în haina zădărniciei,
Se consumă în singurătate și tăcere Stoiciu,
Te-aș acoperi cu pleoape a pe-un ochi etern,
Ne spunea Velea, iar ceea ce nu înțelegem
Este mai de preț decât tot ceea ce știm.
BMM
Oh, I should give thanks unto thee, I am not to breathe, my forehead, extinct volcano, yellow Palm slaps, desk, an array with a cannibal mulch by a bear. Flower time together. Wives collect flowers and boiled them. Lornionul smoking lornionul is a character. Prytkin names. Egor does not vomits, vomitează.  Vomează. Pish, Sissi says. Entering a daughter, invite us to dance. Grieg Concerto. Gosh, Grieg.  Now I understand everything. It's Icelandic.  After the legs can be seen. Have access.  Placed alongside, one is more îănalt than the other. That Is SQUARING The Circle. When you hurt something, you're desperate, but you hope when you don't hurt anything, and you're desperate, hopeless ... What is saving? Faith ... in what? OK, God, but without icons, prayers, something abstract ... and? Write, read, write, remember, leaving to ride in the Balearic is well .... Time heals everything, this is the great truth ... it is the river that carries us towards nothingness ... Crisis, Yes, I'm running out of netimp, I don't feel t. ..





Iubirea mea, că trufaş sunt, Că mă răzbun, am suflet crunt, Deşi am arme din cuvinte. Alb mă privea idolul, vântul Venea să-mi mângâie obrazul, Ca o fecioară fără nazuri, Dar muntele-ascundea Cuvântul. De multe ori caut alinare, Iar oamenii par munţi de piatră, Ei niciodată nu te iartă, Deşi sunt fraţi cu mândrul Soare. Deşi au stele-n jur, sunt duhuri Care şoptesc vechi basme, cânturi, Atunci eu mi-am ales Cuvântul Şi lui mă-mpărtăşesc, mă bucur Că El este mereu cu mine, Cum să-l numesc? În Carte scrie Că Dumnezeu cunoaşte mila, Ajunge să mai uiţi de tine. Iar muntele rămâne-n urmă, Cu tot ce am iubit zadarnic, Strălucitor, prezent şi harnic, Mă scoate Dumnezeu din junglă. Imi este inima o aripă frântă, În frunte port o rană adâncă, Sapă suflarea în aerul dur, Trăiesc cu durerea în plin huzur, În sfera de sticlă e sufletul-jar, Doar întunericul n-are hotar, Pe roata norocului sunt schingiuit, De ce aştepţi, Doamne, să fii iubit? Sau nu mai aştepţi. Intreb Timpul, pentru ce trăim? Simplu, îmi răspunde Timpul, să suferim, Simplu, îmi răspunzi, tu, iubită de mult, Nu mai vreau să te văd, nu mai vreau să te ascult, Nu ţi-e teamă , iubita mea, nu ţi-e teamă defel Că vom fi pradă Viermelui mişel? Nu mi-e teamă, iubitule, Cu tine voi fi, Nu te-am iubit şi nici nu te-oi iubi. Atunci pentru ce, oare, ne-am născut? Timpu-mi răspunde- Eu sunt cel care am

Iubirea mea, că trufaş sunt,
Că mă răzbun, am suflet crunt,
Deşi am arme din cuvinte.
Alb mă privea idolul, vântul
Venea să-mi mângâie obrazul,
Ca o fecioară fără nazuri,
Dar muntele-ascundea Cuvântul.
De multe ori caut alinare,
Iar oamenii par munţi de piatră,
Ei niciodată nu te iartă,
Deşi sunt fraţi cu mândrul Soare.
Deşi au stele-n jur, sunt duhuri
Care şoptesc vechi basme, cânturi,
Atunci eu mi-am ales Cuvântul
Şi lui mă-mpărtăşesc, mă bucur
Că El este mereu cu mine,
Cum să-l numesc? În Carte scrie
Că Dumnezeu cunoaşte mila,
Ajunge să mai uiţi de tine.
Iar muntele rămâne-n urmă,
Cu tot ce am iubit zadarnic,
Strălucitor, prezent şi harnic,
Mă scoate Dumnezeu din junglă.
Imi este inima o aripă frântă,
În frunte port o rană adâncă,
Sapă suflarea în aerul dur,
Trăiesc cu durerea în plin huzur,
În sfera de sticlă e sufletul-jar,
Doar întunericul n-are hotar,
Pe roata norocului sunt schingiuit,
De ce aştepţi, Doamne, să fii iubit?
Sau nu mai aştepţi.
Intreb Timpul, pentru ce trăim?
Simplu, îmi răspunde Timpul, să suferim,
Simplu, îmi răspunzi, tu, iubită de mult,
Nu mai vreau să te văd, nu mai vreau să te ascult,
Nu ţi-e teamă , iubita mea, nu ţi-e teamă defel
Că vom fi pradă
Viermelui mişel?
Nu mi-e teamă, iubitule,
Cu tine voi fi,
Nu te-am iubit şi nici nu te-oi iubi.
Atunci pentru ce, oare, ne-am născut?
Timpu-mi răspunde- Eu sunt cel care am