Un Faust fals se mișcă dintr-o cușcă-n alta,
Acum el are un poligon, dar ascuns se află,
De-a lungul peretelui lambrizat în stejar băițuit
De culoare mohorâtă, un personaj cum nu-l dorești
prieten,
Un fel de clej șa zis internaționalist, mămit cu grijă
De persoane respectabile, în fine, ducă-se,
Pentru că simultan o expediție pleca din Inca Atahualpa,
Direcția fiind Cuzco, apoi spre Camajuarca,
De parcă înaintea veacurilor era poarta,
Cinci păzitori –copii, pe veci copii,
Ei vor deschide spre a slobozi lumina,
Zadarnic pentru dependenții înrăiți de droguri,
Ah, zâmbetul hidos al celui ucis în floarea vârstei
Doar pentru că dorea să poată ajunge la prima secție
de poliție,
Asta este, nu există logică, doar poarta, o deschizi
ori nu,
Nimic nu se mai poate remedia, ne spune și Lombroso,
Delictul e în plante și animale, cum se ucid cu mare
voluptate,
Dar oamenii, din simplă antipatie, apoi accesul la
turbare,
Pasiuni întunecate și nătânge, din teamă și durere,
Dar și din dragoste adulterină, aglomerațiile urbane
sunt propice,
La fel ca pruncuciderile, escrocii mai încurcă și ei
crima cu benevolentia,
Cercopitoecus monas, citiți Visața psihică a
animalelor, nu veți putea să credeți,
Alimentația este și ea de vină, la fel ca aversiunea
pentru nou,
Ce poate fi mai jalnic, un fel de Hamlet mic, redus
la lumea neagră a insectelor primare, Halyctis și Sphoecodes, pedepele sunt inutile,
Alt șir de crime cu statut de acte justițiare, sălbaticii
aveau și ei un cod moral,
Ei și? Iar zeul Libidou se bucură de cinste,
poliandrie și curată prostituție,
Poligamia, rituri noi, recente, dar sacrificiile, ce faci cu ele?
La unii Dumnezeu devine protector al hoților, al
violatorilor în serie,
Canibalism juridic, asta spun, că el există, de la
pedeapsă absolut nedreaptă
La genocid uman, la Holocaust de neuitat, că nici
Lombroso nu a putut să le prevadă, mazzuolatorii, borgognomii, zingarii, armagnachii,
Ehei , cum de-i uitați, cinstiți oameni precum
Brutus, ce să mai spun,
Lipsesc date statistice, altfel am fi? Eu zic că
nicidecum.
BMM