Ab ovo pentru…..

Ab ovo pentru….. Ab ovo, pentru Sigismund, este ceva neclar, Cu Ghedeon și Rodion serbează un pătrar, Îi pare că un ou e roș, iar altul verzuliu, Ei, Sigismund, ce pot să zic, tu nu știi, eu nu știu. Ador și-acum stejarii vechi, sălbateci stei, pustii Podișuri de necucerit, admir eroii vii. Dar laurul cel sterp și trist, alături vița grea mi-aduc în amintire, vai, copilăria mea. Fui freamăt, gând și rază-râs, neîntrecut la joc, Acum în liniște m-afund, ferindu-mă de foc. Pitici în jurul meu roiesc, sunt duhuri sau copii? Ab ovo, da, nemărginit e timpul de a fi. ********************************* Încep să cred că sunt un sfânt, Crede , îmi spune un hârciog din pământ, mi-au pius pe cap o aură galbenă, sub tălpi o perină reavănă-reavănă, pășesc pe un cer de iasomie, mântui fecioarele de abulie, să ne iubească și ele, și ele, ne-mpreunăm în sfere-inele. BMM

Cum sapă râul

Cum sapă râul Cum sapă râul Terek, cum sapă Cernomor, Astfel privesc eu lumea, dar o iubesc de mor, Un turn mai sus privește și el , e plin de ciori, Cum sapă râul Terek, eu îl iubesc de mor. Duhul Tamarei , doamnă peste Caucazul nalt, Ne domină visarea, ea are pieptul cald, Ea are ochi –luceferi și degete subțiri, Ai fost cu ea o noapte și nu știi și te miri. Ea avut și drame și căte mari iubiri, Nebuni păstori și principi, monahi din mănăstiri, Mai trec și-acum pe-acolo, nu mai există turn, Dar râul curge iute, poți fi și mort, te miri. BMM

Libro

Libro Libro vine de la libertate, Cu ea mă împac cel mai bine, Cancion primaveral, ce frumos sună, Ca un sărut sub urechea ta, iubito, Aud copiii ieșind din ureche, Ca din curtea școlii primare, știați că argintul știe să râdă? Știați că ciulinii pot să danseze? Chiparoșii cunosc o mulțime de povești cu cavaleri, Picuri de rouă și lacrimi adună privighetoarea, Marmora fântânii sunt mi-amintește de pieptul tău tânăr, Mi se spune, nu știu de ce, bun rămas, Iar nu am murit, sau mi se pare? BMM

La gardul mileniului, se adună geniile, care pe hârtie, care pe simbrie, dar pe Internet, omul e discret. Actul iniţiatic nu mai este practic, actul sexual nu mai e actual. Supravieţuire, şekspiri şi şekspire, ah, tremeduos, totul e pe dos, dosul e în faţă, sub braţ cu o raţă, iar monotonia nu e România, multiplicitatea a-mbătat cetatea. Boris Marian

Împărat slăbit

Împărat slăbit Împărat slăbit se duse,a venit un șambelan, A adus cu el progresul mai rotund ca un borcan, Lună, soare și luceferi le-a împrăștiat în zări, Crainici, iepurii aleargă și împart ziare, țigări, Armii grele de insecte se abat pe câmpuri verzi, De nu mai găsești nici roșii, iar la bursă pierzi și pierzi. Jucării suntem ai sorții, nici Mesia nu-i și nu-i, Hai, păpușă, să ne punem pe făcut copii din pui. Adormi-vom lângă secții de poliție, hingheri, Mai aproape, mai departe,om pleca în Cordilieri. Caii mării ne așteaptă, bourii sunt tot mai mici, Cerbii seamănă cu melcii, iar rachetele-s arici. O, priviți-i cum visează generații de apoi, Împărat slăbit se duse, du-ne , Doamne, înapoi. BMM

De la șaptezeci

De la șaptezeci . Fericiți cei săraci cu duhul, dar bogați în subconștient, acesta este talentul Lecție de modestie – ce importanță are dacă Homer sau Shakespeare au existat sau nu ? Dacă mieii, vițeii, purceii nu trezesc mila, de unde mila pentru om? Ați privit ochii unui copil bătut? Cuvântul poate fi pumnal, glonț, otravă, dar și panaceu. Nu lăudați soarele, el există și fără noi. Pe cel rău, binele îl înrăiește mai mult. O știu din experiență. Cruzimea din texte face bine, dar nu acesta este adevărul căutat. Adevărul este iubire. Iubirile nu mor, se transformă. Poți cunoaște un om în câteva minute sau niciodată. Ura se hrănește din orice, chiar din ea însăși. Femeia și bărbatul au aceleași drepturi, dar fiecare le înțelege altfel. Nu există un labirint mai greu de străbătut decât sufletul femei, dar merită. 70. Cavalerii, cu legile de acum, ar fi fost toți la închisoare, pentru omor calificat. Adevărul nu este urât, urâți putem fi noi, uneori. E bine să ascultăm femeile, dar apoi să judecăm la rece. Laudele pot fi letale pentru artiști. Trăncăneala este salvare pentru cei ce nu gândesc. Fii circumspect față de anii ce vin. A fi sau a nu fi nu este o întrebare, ci două, iar răspunsurile sunt nenumărate. Să fii cinstit și să te cheme Brutus? Ca să rupi un trandafir îți trebuie fie curaj, fie pasiune. În timpul vieții, poeții nu sunt luați în serios, iar după moarte sunt uitați. Unii. A greși este omenește, a nu regreta este iar omenește, a repeta, tot omenește este, dar ce nu este omenește? Minciuna nu are picioare lungi, dar poate alerga în patru labe. Șantajul este puterea celui slab Un fost prieten nu ți-a fost prieten niciodată Întotdeauna va fi nevoie de cozi de topor, altfel nu ar exista topoare ( din fabule) Când adevărul poate fi văzut și de un orb, tot se găsesc unii să-l nege Lașitatea și lingușirea sunt surori gemene. Urmează nedreptatea și crima. Mare semn de generozitate – să-i dai dreptate protivnicului Când lupul mănâncă o oaie este o chestiune economică, dar când atacă și păstorul, chestiunea devine politică Cum de se înțeleg ticăloșii mai bine decât oamenii normali? 71. Oamenii inteligenți nu scriu Dușmanul nu există decât în închipuirea noastră Atracția sexuală ne urmărește toată viața, de ce nu am crede că și istoria omenirii este un capitol de sexologie? Cel mai inexplicabil este motivul atracției dintre doi iubiți Ușurința de a insulta un om este aceeași cu aceea de a-l ucide, adică , fără regrete. Singura șansă a suferinței este dispariția. Nu este niciodată târziu să mori pe malul mării Nici o povară nu este repetabilă, ca și clipa. Dacă timpul ar avea zone , aș alege sudul. Durerea nu are norme, moartea nu cunoaște opreliști. Natura nu are nici o datorie față de noi. Printr-o lacrimă totul se vede mărit. Gândirea oamenilor este ca și zborul păsărilor, fiecare cât poate. Aflați pe același Titanic și tot nu erau solidari. Amatorii oferă cele mai mari surprize O poezie nu se scrie, se desenează, se cântă, dar nu se scrie Cei care nu citesc poezie sau citesc în exces ( da!) nu pot fi cititorii mei Cel mai rău sfetnic este ambiția, dar mai rău, orgoliul A nu ierta este prima etapă spre omucidere Cine fură de nevoie este un sfânt, cine fură din lăcomie merită o ghilotină Iubește la bătrânețe ca și cum ar fi prima oară Nu orice dragoste se transformă în ură, dar ura se naște și singură Păcatul originar nu a fost cel al cunoașterii, ci al duplicității O femeie poate fi frumoasă prin caracter, un bărbat este sigur urât 72. prin caracter Cei care știu totul, nu știu nimic, dar nici cei care nu știu nimic, nu sunt nevinovați Mi-a fost milă numai de omul ridicol, de handicapați nu mi-e milă, eu nu-i jignesc cu mila mea, încerc să-i iubesc Un câine poate fi generos, dar oamenii generoși pot fi suspecți, uneori Cine nu mă iubește nu este dușmanul meu, ci al său. Pedeapsa pentru furt este invers proporțională cu suma furată Oamenii inteligenți nu scriu Dușmanul nu există decât în închipuirea noastră Atracția sexuală ne urmărește toată viața, de ce nu am crede că și istoria omenirii este un capitol de sexologie? Cel mai inexplicabil este motivul atracției dintre doi iubiți Ușurința de a insulta un om este aceeași cu aceea de a-l ucide, adică , fără regrete. Singura șansă a suferinței este dispariția. Nu este niciodată târziu să mori pe malul mării Nici o povară nu este repetabilă, ca și clipa. Dacă timpul ar avea zone , aș alege sudul. Durerea nu are norme, moartea nu cunoaște opreliști. Natura nu are nici o datorie față de noi. Printr-o lacrimă totul se vede mărit. Gândirea oamenilor este ca și zborul păsărilor, fiecare cât poate. Aflați pe același Titanic și tot nu erau solidari. În junglă este mai mult disciplină decât ne închipuim noi. Legătura dintre iarbă și o stea este omul. 73. Sapi grădina, apoi sapi mormântul. Nu poți urca mai sus decât muntele visat. Petalele cad fără zgomot, ca unele morți neobservate. Când zidurile plâng, omenirea este în pericol. Nu există popor de solitari, este invenția lui Cioran, care era un solitar. Pe cât este de puțin cunoscută, istoria evreilor este cea mai comentată, adeseori fals. Am avut mitologie, apoi teologie, acum – tehnologie. Ce urmează? Energie, analiză, sete și sarcasm – calități sau defecte? Dulceața deznădejdii – o ultimă salvare. Pe unii îi apasă o oboseală milenară. Curios cum un artist, poet, eseist, iubitor de oameni, plante și animale poate ucide în serie, prin cuvinte, înjură birjărește, sparge dinții trecătorilor, urăște de moarte și mai este și fericit. Tăcerea are nevoie de ascultători. Orice om se poate contrazice fie din interes, fie din lipsă de memorie. Ca să demonstrezi un neadevăr îți trebuie talent. Nu există poeți mici. Nu există otravă nefolositoare. Politețea exagerată este suspectă. Nu orice bâzâie , face miere. Ruinele au și ele valoarea lor. Să fii la fel de calm ca munții în amurg și-n zorii zilei. Nimic mai nedrept decât un leu în cușcă, nimic mai josnic să-l batjocorești. Floarea de cartof, rădăcina, cartoful fiert – o viață. Dacă am ști ce viață duc vulturii, am prefera soarta porumbelului. 74. Descoperirea vieții de apoi ar fi cea mai valoroasă realizare științifică, restul nu contează. Soarele nu știe că emite raze. Visez o lume fără pronume posesive. Nimeni nu-și pierde drumul în viață, doar și-l schimbă. Cineva m-a comparat cu Dumnezeu, altul , cu Satana, se pare că există o confuzie. Pentru animalele din curte, sărbătoririle sunt cele mai tragice evenimente. Urechile și ochii tulbură mintea. Nu-mi puneți o piatră pe mormânt, voi ieși în curând. Unele idei nu le mai scoți decât cu creier cu tot. Minciuna rodește în creierele cele mai reavăne. Mincinoșii „se prind” imediat. Ambiția și fragilitatea te pot duce la sinucidere. Cea mai banală idee este premoniția morții. Iubim mierea și nu iubim albinele, numai pentru că înțeapă? Animalele mari sunt mai puțin periculoase decât virușii. Pistolul prietenului nu este prietenul meu. Gardul cimitirelor nu este pentru morți, nici florile. Pietrele de pe caldarâm au fost cândva mândri munți. Este foarte ușor să fii dur, ba să te și lauzi cu asta, citește în ochii celorlalți.

Butuluga riterarală

Butuluga riterarală Năpădiră kmehrii balbeni, Câte nalbe, reci banane, I se spune kapucin, Însă bietu-i asasin, Hai să fim serioși, tataie, Că te tai ca pe-o păstaie, Vrei , fumezi cartoane dulci, Ziare vechi, pravili, porunci, Stăm întinși pe pat, colaci, Drac cu drac, grăguț cu fragi, Simți fiorul, simți fuiorul? Ah, iubirea cea omorul. Copii mari după lumină Tind în beznă sibilină, Trei minciuni și-un adevăr, Cresc ca puricii în păr. Merg cu tlenul roșu-bleu, De îmi sare un blacheu, Guenonismul temperat A pătruns în Ararat, Visele se între-între, De la creier pân-la vintre. Vita nostra e un drum, Nu te-ntoarce, Hamaiun. BMM

Baronul de Keresch

Baronul de Keresch Într-o chicineață însorită de iulie, anul nu pontează, trei iguane s-au întîlnit pe un balansoar.Prima, mare amatoare de fondante, i se adresă celei de a doua cam așa:„”Măi, igoano, ce ar fi să cumpărăm New Yorkul, facem o fermă prozotehnică ca la parte…cu baci, boi, porci pascalieni? A treia creștea petrunii,hortyensii și prăpădii,croiniță, cricin și rubarbă. ”Ba, mai bine am plinta o plivadă cu șmangotieri, zbananieri și piwi, nu crezi? ”. Prima lachiziționă boi și sape de masă, ba chiar cîteva curelușe havaiene,zoile și sapele se dovediră șterse, cîteva fustițe long shai se împerecheară cu viezurii, dihorii și bursucii.Băunătorii naturali care treceau în transgresare necontrolată, bărgărițele, plăcustele , pândacii, flumurii de castă….. Încercă apoi cu cizmă creață pe care vroia să o exporte drept chewing-gum….Aici baronul de Keresch se opri, fiind nevoit să fugă în Crimeea. Acolo fu luat de tătar și gonit în Siberia. Dar asta este o altă poveste. BMM

Plocedeu

Plocedeu Ploce de un eu, urma scapă jurma, Dis-tan-ța față de sine, este în buli-buline, Mu-mu-zeele, dragele zeele, Origininea omumului nu se știe, bromului Noi îi datorăm o dronă, să ne fie cald anconă. Originea umărului, scade aripa turnului, Post-scripțuroaică, leoaică de sanchi, s-avem rezon, pardon, poltron, on va plue. Șuieră , băiete, mai ai puțin, ajungi părinte La trei sutimi. Acum este clar, bar, izobar? Pata albă s-a așezat sub un sfârc, o caută un cocostârc. Nu-mi place, dă-mi pace, dibace. Nervii, Nero și visul, aici intervine caisul Adică un fel de Caiafă purtând o garoafă. Depozitele, impozitele breslei boiangiilor, fustangiilor, din Florenţa, carenţa se aflau, se flatau, prin preajma bisericii Americii, Orsanmichele. Ce aţi înţeles? Nimic. Aşa face calculatorul meu. Se joacă. Nu-i bai. Ninge, este o iarnă bogată, trec fete, una mai drăguţă, mai frumoasă decât alta. Pe tocuri, cu talie subţire, cu năsucul în vânt, cu buze roşii, pofticioase. Nu ştiu de ce, îmi vine în minte imaginea unui cimitir, peste o sută de ani, unde vom zace cu toţii, cu faţa în sus, norii vor trece deaupra ierbii, iar sub iarbă, pământ negru, prin care aleargă furnici, viermi, toţi purtând atomi, molecule din trupurile noastre. Apoi planeta se va dezintegra, vom ajunge în cosmos şi ne vom reîncarna în fete şi băieţi frumoşi …. La capătul călătoriei, unde-i şi lacătul , nu-ţi mai vezi nici pletele încărunţite, nici păcatul, apare Femeia Ideală şi Personală, trupul ei în mantie regală, aveai cândva o mare încredere, dar iluzia începe să cutreiere, pulberi de stele-ntre stele fixe, sinteza poemelor Beatrixe, nu te urmează nici Euridice, „Mergi singur înainte, eu sunt vie”, îţi zice … Poate că există şi o altă viaţă, altă experienţă, fără trup, dureri, fără temeri, pierderi, poate altă faţă, trebuie să fie un alt Nicăieri. Ştim şi poate nu ştim, credem şi nu credem, ne-ndoim, e bine, nu minţim mereu, Dumnezeu e singur, ascultaţi cum geme şi ne cheamă, crede că e Dumnezeu… Boris Marian Mehr,

Prozo-poem de BM

Prozo-poem de BM Depozitele, impozitele breslei boiangiilor, fustangiilor, din Florenţa, carenţa se aflau, se flatau, prin preajma bisericii Americii, Orsanmichele. Ce aţi înţeles? Nimic. Aşa face calculatorul meu. Se joacă. Nu-i bai. Ninge, este o iarnă bogată, trec fete, una mai drăguţă, mai frumoasă decât alta. Pe tocuri, cu talie subţire, cu năsucul în vânt, cu buze roşii, pofticioase. Nu ştiu de ce, îmi vine în minte imaginea unui cimitir, peste o sută de ani, unde vom zace cu toţii, cu faţa în sus, norii vor trece deaupra ierbii, iar sub iarbă, pământ negru, prin care aleargă furnici, viermi, toţi purtând atomi, molecule din trupurile noastre. Apoi planeta se va dezintegra, vom ajunge în cosmos şi ne vom reîncarna în fete şi băieţi frumoşi …. La capătul călătoriei, unde-i şi lacătul , nu-ţi mai vezi nici pletele încărunţite, nici păcatul, apare Femeia Ideală şi Personală, trupul ei în mantie regală, aveai cândva o mare încredere, dar iluzia începe să cutreiere, pulberi de stele-ntre stele fixe, sinteza poemelor Beatrixe, nu te urmează nici Euridice, „Mergi singur înainte, eu sunt vie”, îţi zice … Poate că există şi o altă viaţă, altă experienţă, fără trup, dureri, fără temeri, pierderi, poate altă faţă, trebuie să fie un alt Nicăieri. Ştim şi poate nu ştim, credem şi nu credem, ne-ndoim, e bine, nu minţim mereu, Dumnezeu e singur, ascultaţi cum geme şi ne cheamă, crede că e Dumnezeu… Boris Marian Mehr,

Inletigență

Inletigență O șansă pe șine de măsline, Ecită rație, nemo contra deum, Ananaloghie fără simbrie, Consolatio mediocritatis, șeptimi, optimi, copchii divini, paxadoral, luluitoriu, redo, quia habsurdum sest, moli-tare, m-am talipsit, vaino, la mine vino cu tot ce ai, acum putem vorbi la un ce ai? Dar ce ai? BMM

Aforisme neortodoxe

Aforisme neortodoxe Din aforism în aforism am ajuns la terorism, Tot filosofând pe scară, vine unul și te-omoară, Marea veste este –este că nimic nu-i o poveste, Locul spiritului,vai, nu mai poate fi-n tramvai, Te cunoști pe tine însuți, ia o sută fugi în crânguri, Roua nici nu fecundează, nici pe noi nu ne clamează, Rădăcina, bat-o vina, mi-a crescut în cap ca știma, Repetitio –oglindă a gălbezei de sub tindă, Ai o grație, primare, parcă vii din terțiare, Consolează mediocrii o culoare ca și ochii, Credo, spiro, nu mă-ntoarce din plimbarea printre Parce. Noi și spațiul nu suntem nici prea lați și nici mehlemi. Barbu și cu Barbă se culcară-n iarbă și deasupra lor trecu stol de antilope gnu, când zburau păreau mai gri, I love you and you love me. Crezi, vei fi blagoslovit, de nu crezi, umblă cotit, Paradoxu-i paradox, cum nici dogul nu e mops. BMM

Fresh

Fresh Fresh de portocale pentru Puerto Rico, Honey citronade își ofer, bibico, Ia un apple juice, bunule Horațio, Vom porni degrabă către alte spații, Bucovina plată, Mountain Dew și alte Beuturi neutre bune sunt și calde, Tonic water Evervess ca și San Bernardo Ne păzesc de hoții din strada Orlando, Vine și un Red Bull iute, cu amicul Rockstar, deh, Captaine Morgan are, bre, gripă și mai ce? Ia Mojito, ce mai stai, scrie și o carte, Dacă nu te-a cucerit marele Duarte. BMM

Galactice

Galactice Laptele galactic pare-n sens socratic Un fel de cucută pentru o lume mută Cale pentru Robi Lapte pentru orbi Stele mii, micele, Lacrimile mele… Galileu, o, Galileu, Nu ţi-a fost uşor, nici greu, Să găseşti departe-n cer Lunile lui Jupiter Una-i Io, vită-n spume, Fugărită-n altă lume, Alta-i Europa noastră, Nici deşteaptă, nici prea proastă, Iar Callisto cea frumoasă, Ca ursoaică e cam grasă, Numai Ganimed vicleanul, Rotunjel e băietanul, Il serveşte sus, în cer, Cu vin bun pe Jupiter, Galileu ar bea un strop, Dar nu-l vede-n telescop. Nu este vorba de forţe oculte De care nu mai stă nimeni s-asculte, E vorba că şi Luna uneori Poate ascunde-n spate doi-trei sori. Te aud murmurând De ani patru sute Eppur si muove Dar cine te-aude? Nici astăzi stupizii Nu simt mişcarea Se crede prostia Nemuritoare In centrul stelar Care nici nu există Mereu se iţeşte Obscură şi tristă Mediocritatea, Mereu ca o cobe, Iar eu te citez, Eppur si muove. autor Boris Marian Mehr

Rușinea rușinilor

Rușinea rușinilor Vindem roșii, gălbenele la cucoane maturele, Celor fără de rușine ne-nchinăm să avem bine. Cine nu ascunde, zău, ceva greu în sânul său? O licoare cam dulceagă este viața fără șagă, Sub vulcan un cavaler a ascuns un colier, Colierul azi străluce sus , pe sânii doamnei Luce. Un teren de bârfe, șoapte, dai un ban pentru o noapte, Dimineața umbli gol, undeva în Limasol. Numai dragostea flămândă, fără teamă stă la pândă. BMM

Ridicare la pătrat

Ridicare la pătrat Bună ziua, domnule profesor, strigară elevii în cor. Eulenspiegel sări pe fereastră. Domnul Zus nu spuse nimic. O liniște fără hotar înconjura orășelul. Un străin s-a recomandat a fi unchiul vecinului. Făcea exerciții de yoga. Repeta mereu – nu-ți fie frică, repetiție ce augmenta sentimentul de nesiguranță al cititorului onest. Există mulți oameni pe lumea asta, dar mai mulți sunt dincolo. Nu avem încă vești de la ei. Misterul poate fi atins cu mâna. Dar cine îl simte? Degetele diferă de la mână la mână. Are și Luna un efect asupra evoluției degetelor. Marte o concurează. Pe aici au fost cândva fiii lui Saturn. De atunci există și moartea. Astăzi mașinile își fac treaba – calcă zilnic mii de oameni. Astfel lucrurile se mai simplifică. Ironia a fost al doilea flagel, după ce aurul a devenit stăpân pe piață. Puține iubiri au rezistat atacului. Prima a fost cea alui Don Quijote. A urmat baronul Muenchhausen. Apoi Don Juan, Casanova, Sade, ș.a.Unii se slavau prin demisie. Alții și-au cumpărat costume noi. Într-un landou de culoare neagră apăru șeful statului. Cine e? Asta întrebau cetățenii. Țaplea, zise unul. Țap-lea, Țap-lea, se auzi în toată țara. În urmă veneau supuși leii din Africa. Au intrat cu toții în Biblioteca Academiei de Științe Vii. Peste toată adunarea pluteau note din compozițiile wagneriene. Nimeni nu mai adăugă - Țaplea. Între evlavie și ipocrizie nu este decât un pas, dar ce pas? Cineva a luat cuvântul și a fugit cu el. Era Volghemut. A fost citit un decret care interzicea vânzarea calmantelor pentru nebuni. Din această cauză nu a mai venit toamna. Soliștii au fost deportați pe Insula Paștelui. A urmat Purgatoriul, dar povestea va fi continuată de Eulenspiegel, revenit din neant. BMM

Robespierre

Robespierre Mâinile lui translucide taie-n penumbră şlefuind cristale, seara moare în jur, serile serilor sunt egale. Mâinile lui şi spaţiul de hiacint pălind ( hiatus?) sunt o părere pentru senina, calma lui tăcere care-şi visează clarul labirint? Nu-l tulbură nici gloria, oglinda visată de oglinzi, nici o iubire suferindă, abandonând metafora şi mitul, taie cristale, unul – infinitul- hartă ca Celui Risipit în Stele. Borges despre Spinoza, uşor prescurtat. Am amuţit scriind şi-mi vin lacrimile. Apoi, îmi amintesc de dragostele mele, de sentimente rătăcite-n bezna timpului – cât am iubit-o, Doamne, i-am dăruit priviri, şi am iubit-o , Doamne, ca-n drama lui Shakespeare, cât am visat-o, Doamne, i.am dăruit cuvinte, şi azi ea vine, iat-o, aţa era –nainte? Ea mă priveşte rece, antarctică, trufaţă, cât se preface, Doamne şi cât este de laşă? Reiau, mici aforisme, pentru că esenţele tari reduc percepţia – Voi mă plătiţi, pentru ca eu să vă ordon, să vă conduc, am făcut din voi o naţiune de eroi (Ha-ha)…Nefericirea omului vine de la iluzoia că Universul este făcut pentru om, ei, bine, omul este făcut pentru Univers, dacă nu ştiaţi, aflaţi acum …Cei care fac şi nu cei care ştiu ce să facă, rămân în istorie … Copiii mei, iubiţi-vă, iar dacă nu puteţi, cel puţin respectaţi-vă( Goethe)… ceea ce omul numeşte soartă este suma greşelilor sale (Schopenhauer)… De vreme ce nu poţi sluji omul, cum poţi să-L slujeşti pe Domnul, cum poţi sădi pomul, cum să-ţi păstrezi somnul? Mă întreabă profesorul, şterge praful de pe armele de vânătoare şi de pe vraful de reviste, apare o balerină care ne ţin în carantină, profesorul face un semn pe tăbliţa de lemn, de faţă sunt personaje famate, Confucius, Alexandru şi comandanţi de armate, „M-a întristat întotdeauna să recidivez”, spune unul din ei, cu un pechinez în braţe, balerina-l asprobă, Robespierre stă într-un colţ, bate la tobă. ******************************************** Se făcea că eram în mijlocul mării. În jur pluteau laureați, onorați, toți înecați, dar frumoși. M-am apropiat de o stâncă foarte cenușie, care m-a scuipat cu un val. Vorbea stânca vrute și nevrute. Se baza pe bunăvoința zeilor, niște ramoliți analfabeți. Era pe acolo și o frumoasă din Troia, pe care mulți o visau în pat, dar ea avea uniformă și nu o putea scoate. De departe Calypso Doy Nimic, făcea semne disperate să fie băgată în seamă. Ea voia să-mi smulgă ficatul, d...BMM

Opusul iubirii

Opusul iubirii Opossum, opusul iubirii nu este ura, Indiferența – genială cură, Cât mai lucidă, acidă, ucide Inima oricărui prinț, Baiazide. Visul cu trenul pierdut între gări, Jupoaie-te de întrebări, Ce călător urcă, dispare? Opusul iubirii nu-i disperare. Noapte de noapte dispar călătorii, Auzi și tu vocea? Plânsetul morii. Dar Purgatoriul îl știi? Auzit-ai? Mila-i mai rea decât mita și mita-i. Nu au putere cei ce se laudă. La eșafod cine aplaudă? Câtă orbire, atâta nemilă, Tu răsfoiește filă de filă, Ia dicționarul khazar, mai învață Ce se mai poate-n această viață. BMM

Pelicanul pălicar

Pelicanul pălicar Licărea în zare un pălicar, Bătea din zaruri un pelican, Un homme pitoyable a scris ceva, Nu citi, nu-l iubi, nu-l uita. Versiune și aversiune, averse, the collector adună verze, Resturile, rosturile orașului-turn, Am spus , destul, de prisos, fiind taciturn. O convocare de la morga orașului? Prezent, strigă fratrele sașiu al făptașului. Cresc zburătoarele-n cer, sapi fântâni, pe boltă cresc creierași și plămâni, Fructele cad dintre stele, iar grâul Vine din soare, pe unde-i și brâul. Caut luminișul – clipă, doar nori, Un adăpost pentru Iona din flori, Scorburi ascund fecioare, iar cântul Devine mări, oceanu-i cuvântul, În întuneric – explozii, săruturi Mult prea sărate, de ele te scuturi, Copii singuratici pe stradă, un Bach? Revin la tine, Osip Mandelmach, În anul (dar care? ) fost-a ucis Poetul, iar trupa striga mereu –bis. Avea mustăți tiranul,o, yes, Era unchiul Joe fără progres, Mor și poeții, cui i-a păsat Pentru un blid de linte păsat? Oameni, de azi vom pune diguri. Să se oprească planeta din friguri. ************************* Zăpada de-atunci s-a topit,mi-aminteam Moartea lui Labiș, șaizeci de ani, Hoelderlin sta în turn de nebun, Primesc o scrisoare din Landeskrum, Picuri de sânge, hârtia virgină, E ceasul trei înspre lumină, O lină, funebră ceață, orașul Tot mai așteaptă mireasa și nașul, Am să mă culc și eu, s-o trezi Un exilat pe insula Psi. Parfumul scrisorii furate, atent Tu să fii pumnal și patent, Crinul și moartea, executanți De obicei sunt ambulanți, Contesa cea sângeroasă - nimic, După o noapte de dragoste-n dric. M-ai întrebat ce-mi place din trup, Eram obosit, ca tunul lui Krupp. Plecând, ai lăsat o treaptă, o treaptă spre nicăieri, ca o șapcă, o șoaptă, Voce-n pustiu, viața cu scări, Unde dansezi spre nicăieri? Treapta se-apropie iară de Lună, Te-am strâns în brațe, sânii se-adună, What a man, ai șoptit, m-am trezit lac de sudoare, cât te-am iubit. Boris M. Marian .

Sinceritate absolută

Sinceritate absolută E trist când spui că orice om Este înclocuibil, Nici despre stele să nu vorbești astfel, E trist când refuzi mâna unui prieten, Mai bine îl pui la zid și-l execuți, E trist când te afli în război cu lumea, Nici câinii comunitari nu cunosc acest război, Eu scriu aici fără floricele de stil, Doar desenez o inimă și nu aștept nici un transplant. Înțelepciunea și lașitatea nu sunt rude, Diavole, îți propun un pact, sufletul meu pentru încă o viață, știu, Faust dorea și el așa ceva, dar eu sunt frate cu Prometeu, cred că am să caut o altă cale. BORIS MARIAN

Adânca mea dezamăgire

Adânca mea dezamăgire Să nu cauți adevărul. Nici dreptatea. Ai să găsești cadavrele copiilor uciși. Bunicii împușcați pe malul apei, Prea sângeros e adevăru-n ochi cruciși. De aceea, mai molcuț s-o luăm, ca melcii, Să fim mai blânzi ca mieii sub cuțit, Cu lacrimi se inundă Universul, Când mor oameni, adevărul e mințit. E cineva care m-amenință cu moartea, dar eu, înconjurat de nimfe, fără păs nu am armate, scriu câte o carte și nu dau patrupezilor ovăz. Mi-e dor de cântece și voia bună dintre oameni, De erotismul doamnelor de vis, De ochii verzi, căprui, albaștri, îți cer, Doamne, Să fiu de multă dragoste ucis. BORIS MARIAN

Aveam un mesaj ca un masaj, Adică un gaj ca un garaj, Acel zid, acea mimoză, O găină și o proză, Niște meandre, niște ceară, Cine cere n-o să piară. Cel ce nu văzuse- oceanul Are-acum cecul și banul, Iguane vede-n vis, Precum medicu-a prescris. Acrobatul e frumos, Trei costume și un os, Ultimii la coadă-s corbul, șalul andaluz și sorbul, în hotel cineva moare, dar la cinema e soare, la război nu-i loc de vis, o , Sesame, ai închis, trei tăblițe cântă-n strană, nu te-ascunde după blană, un balaur, opt carate, mama broaștelor curate, animale sferoide, șerpii nu mai fac partide, nici himere, nici sirene, ia-mă Bebe, ia-mă nene, nimfele se duc la bal, Phoenix trage un chintal, Monstrul Aheron e plat, Faust este apostat, Calul alb devine negru, Se lipește de un cedru, Ochi de câine tare-albaștri Ne privesc, din pod cad aștri. Zilele sunt număr prim, Mane, Tekel, Ufarsim. Zilele, numai în versuri, De la mers, pluralul mersuri, Moare cu fiecare vers, Ca o lacrimă de pers. Zic și eu ex nihilo nihil, ceea ce înseamnă Bill, Se îngăduie și forma Torna, fratre, torna, torna. Cred în Soare și Oțel, Dar mai mult eu cred în El. Mâine va fi un adaos Fericit? Who knows? Who knows? BMM

Acel zid, acea mimoză

Acel zid, acea mimoză Acel zid, acea mimoză, O găină și o poză, Nește meandre, nește ceară, Cine cere n-o să piară. Cel ce nu văzuse- oceanul Are-acum cecul și banul, Iguane vede-n vis, Precum medicu-a prescris. Acrobatul e frumos, Trei costume și un os, ultimii la coadă-s corbul, șalul andaluz și sorbul, în hotel cineva moare, dar la cinema e soare, la război nu-i loc de vis, o , Sesame, ai închis, trei tăblițe cântă-n strană, nu te-ascunde după blană, un balaur, opt carate, mama broaștelor curate, animale sferoide, șerpii nu mai fac partide, nici himere, nici sirene, ia-mă Bebe, ia-mă nene, nimfele se duc la bal, Phoenix trage un chintal, Monstrul Aheron e plat, Faust este apostat, Calul alb devine negru, Se lipește de un cedru, Ochi de câine tare-albaștri Ne privesc, din pod cad aștri. BMM

Tratat despre ce a fost

Tratat despre ce a fost Cretanii și laponii au fost cele mai civilizate popoare ale lumii. Cretinismul( N.B.a nu se citi altcum) a apărut mult mai târziu. Valery nu spune altceva. Pherodai și Multucide au scris cărți serioase despre acele lumi. Pluton, sufiștii, demizeii dispăruseră. Senilatul a fost introdus în secolul II, înainte secolului I, pentru cei ce uitaseră adresa de acasă. Picero a criticat această nestare de lucruri. Între cetățeni se aflau unii centripeți, alții centrifugi, ei nu se întâlneau decât la alegerile generate de haos. Împuratorul a fost urcat pe un tron pe tri picere și aruncat la fiecare zece ani la groapa cu șobolani. Răcorica nu era la mare trecere. Sucrazitul corupea tineretul de la doi de viață. Stoiciuccii nu erau de acord. Artrizii și artrozii păzeau porțile orașelor, dormind îmbrăcați pe pragul lor înalt. Cel care a făcut-o de oaie a fost bietul Oedipiente, că nu știa fente. Au apăru sporturile de tot felul, precum apoloul, dioniboxul și kukareku, un sport adus de pe muntele Venus. Pe mulți îi atrăgea tragetarea, dar și comixurile erau prețuite. Moise, prezentat cu coarne, din prostia unui corijent, a ferit oamenii să dea cu oiștea-n gard. Islamul cel blând a început să se ocupe de Afructa, Săpunia, luară Ștofmanbulul, apoi veni Nea Bulione de lămuri cum stau lucrurile. Nu înainte ca un rege cam henritic să decapiteze într-o noapte paișpce neveste durdulii. Asta fuse. Nu mai punem la socoteală cele două burdușeli mondiale, din veacul trecut, care îngropară cam peste o sută de milioane de oameni fără nicio vină. Așa vru Scaraoțki, mama lui de idiotolog. Acum trăim în lebărtate, cine nu o suportă să meargă pe Marte. Am zis. BORIS MARIAN

Un adevăr

Un adevăr Un adevăr nu este frumos și nici urât, El poate fi un uger, dar poate fi un rât, Îmi explica în taină profesorul, șoptea, Dar auzeam cireada pe uliți cum trecea, mirosul cald de baligi și lapte și lapte nebăut și turme mohorâte în aerul stătut. Dar nu asculți, el strigă, îmi pare c-ai visat, și ca să mă trezească urechea mi-a mușcat. Apoi, încet, încet pe Cale a pornit, Dând Nume fiecărui asinus priponit, ATOT- PREZENT se pare că este un mister, Individual și totuși simțit aici și-n cer, se vede strălumina desprinsă chiar din Trup, El tulbură și joacă în aer un tulup, De nepătruns temeiul, e Poarta către Rai, Niciunde nu sfârșește, nicicând primind nu-l ai. BORIS MARIAN

Pirul- poem în proză pe o roză

Pirul- poem în proză pe o roză Înșelată de soțul ei, Bob, cu medicinista-batista Gaby-Baby, Lola-Corola caută o compensație- rație în brațele- rațele vărului Titu- Pilitu, care însă și el, mișel, captat –ratat de aceeași prietenă a casei din Scropoasei nu admite mite, nici ca soția să-l trădeze cu coafeze, acest drept- inept avându-l numai el- voinicel. Lola- Corola se sinucide cu un caporal pe post de pumnal. În acest timp, Ana- Borcana, iubita lui Mircea-Elicea și mai târziu fratele soției acestuia, care acestuia, întreabă un drumeț. Ei bine, se sinucide și el, la fine, spre confirmarea blestemului bunicei din Ohio, mama fiind întoarsă acasă după o lungă absență de la subiectul-esență, logodnicul nu spune nimic atunci când este răpit cu aprobarea sa la vila Luminița. Se reține din text faptul că gura cuiva burează dor, deși râsul altuia pe suflet îi șivoaie, trupul șopotă plâns, carnea se bătătorește țol, o zăpădire nemaivăzută se lasă din cer, undoiarea nu are suflare, meu, seu , greu , Mardoheu, sfârcuri doldorate zboară prin aer, pleoapele mâinilor nu se mai văd, zăbrelele degetelor opresc năvala, mâini înghiocate înalță rugi și fugi, casa chihlimbară începe a vorbi pe limba castravetelui, aur obrintit nu se mai caută, amploarea de rai terestru nu se mai poate, cetluirea cu aromă specifică, naivă îngerire, etc. No more, spuse yankeul din liceul Sf. Sava. Brava. BMM

Că-mi trec zilele

Că-mi trec zilele Că-mi trec zilele ca fumul, Oasele-mi sunt reci ca scrumul, Precum iarba de-i tăiată, mi-este inima secată, zice Dosoftei superb, înțeleaptă vorbă, verb. Iha, prihihu, aleanul Adăugă Budai-Deleanu, Cu armata lor vitează, Parpangheli smintesc necazul, De tulpină și-o fetiță Ne șoptește Ienăchiță, Văcăreștii plâng de frig, ca piloții într-un MIG, de iubire-i vorba, rază ce străpunge și scanează, moare jindios sărmanul, iubărețul Mumuleanu, geme greu de jos poporul, jugu-i greu, adânc fiorul, frumusețe din ruinuri, caldă-i inima în imnuri, fata-i gigătă la stat ca nuiaua dintr-un gard, zburătorul știe bine cum iubești Cantacuzine, Nastratin are-o zicală De te fierbe ca-ntr-o oală, Domnitori demni și domnițe, Săbii aprige, cosițe, Apoi Dan e căpitanul, Stă de strajă moldoveanul, Cad redutele și turcii Risipiți în umbra crucii, Vrea țăranul să-și ia glia, Lupta-i grea, birocrația, Dar adânc, din altă viață un Luceafăr se înalță. BORIS MARIAN

Te naști și mori dormind

Te naști și mori dormind Te naști și mori dormind, O singură viață de trezie, De dragoste, de sete și de foame, Numai cuvintele ne pot trezi, Sunt hrana treziei noastre, Ca și privirea, ce mult grăiește privirea, Dar nu dormi. Pot fi un om, un pom sau o pădure, De-am fi ca norii iuți lunecători, Nici graiul n-ar mai fi povară, Dar am putea atunci iubi? Și pietre de am fi, la ce folos? Când eu sunt viu și tu ești vie, E seară, cineva ne cheamă, Nu vom pleca, mai sunt flori de cules, Tu, singură n-ai să alergi în noapte, știm drumul, noi ne sărutăm și iar ne sărutăm o veșnicie. BORI S MARIAN

Am să încep

Am să încep Am să încep cu un popă Care avea un câine, El pe câine l-a iubit, ș.a.m.d., prost este că iubitul câine a murit, copitele cailor bat nemulțumite, vântul răspândește acest zvon trist, ochii trecătorilor nu spun nimic. Or fi și ei cai? Erau blocuri în centru pentru cai. Câinele a rămas un animal de provincie. Ați văzut câine în parlament ? Dar ce-mi pasă, ce tineri mai eram, Ce-nfiorați, acele biete vorbe, fericire, etc., Acum domnim între o zi și-o noapte, Nu te-am zărit în țara vieții, erai? Tu plângi? De ce? Visările – Coloane moarte. Ferește-te de vorbe. De s-ar lăsa tăcerea. Nu am fost niciodată suficient de singur. Paznic al depărtărilor, asta voi fi. Mormântul unei fete tinere, Un idiot cântă alături, în surdină. Eu cred că numai orbii au șansa să zboare. BORIS MARIAN

Urcăm un deal de nisip

Urcăm un deal de nisip Urcăm un deal de nisip, Picioarele nu le mai simt, Alături o umbră era, Femeia zărită cândva, Credeam că sortită mi-a fost, Îndrăgostitul e-un prost, Rece să fii și lucid, Mândru și foarte placid, Nisipul se-opune din greu, Dealul tot crește mereu, Simt răsuflarea femeii, Amețitoare ca teii De pe Copou, e un vis, Scuzați-mă că nu v-am zis. BORIS MARIAN