Antagonice

Antagonice

　
Cioplesc cuvintele în ape curgătoare,

Se pierd tăceri asurzitoare,

Ideile ca iezii mor de sărbători,

O lacrimă să-mi dărui, Mirador.

Virgine trec, în urmă cavaleri,

În pulbere se nasc puberi,

Sunt legendarii noștri străbunici,

Ce-mi pasă mie de călăi pitici?

Au o mustață sus și una jos,

Au creier jos și-n craniu sos,

Sunt holograme, umbre de copaci,

Din cauza lor n-ai timp să taci.

Desfac petala florii fără vini,

Ce-mi pasă dacă-n Rai e și venin?

Un ocean fără rechini

E mort și pentru albastrul cristalin.

Știau și anticii, nu-i bine fără rău,

Fu…l dracii fără Dumnezeu.

Singurătate, tu ești obiectul studiului meu,

Cu tine L-am găsit pe Dumnezeu,

Într-o noapte am visat că am ucis un om,

Dimineața, în curte, murise un pom,

Dar m-am dus la poliție să întreb ce și cum,

În noaptea aceea murise-un nebun,

mi-au spus, tu ești acela, viu sau mort,

nu mai știam, kein einziges Wort.

*****************************************

Mergeam spre locul de execuție,

Brusc, am luat-o pe o stradă laterală,

m-au întâmpinat lilieci înfloriți,

apoi m-am dus după rezultatele analizelor,

lună de lună m-am dus,

mi s-a spus să mai aștept,

am așteptat până m-au îngropat.

Provizoriu.

Am primit o veste proastă,

Am luat bicicleta și am pornit în viteză,

Am simțit cum mă ridic, un nor m-a luat sub aripa lui,

Vestea cea rea s-a luat după alții.

Irina X nu mai e la nici un etaj,

O fi sub scoarța pământului,

Sub aripa vântului?

000000

-meșter cârmaciul

nu ieșiți pe stadă,

stați mai bine în casă,

vă roadeți unghiile,

poate găsiți o idee,

creierul doarme ca o pisică,

marș de pe pat,Bazilio.

De la cenușă la albastru ,

un pas-popas de veacuri,

cerșetorii poeți nu mai loc în Sena,

o fată singură așteaptă,

cine va bate noaptea în geam?

O stea cade din înalt,

alesul a trecut, se întoarce?

bmm

　

Fiica lui Reichstag Hans, pe nume Ileana Blevescu, a avut o tinerețe nefericită, fiind violată de ramolitul ei tată, apoi oferită în grabă contelui Levantini, care muri curând din cauză de ciuperci. Adesea, neconsolata văduvă discuta cu fostul soț, care era încă membru al unui club de defuncți celebri, buni cunoscători ai tuturor caselor regale din Europa. Scopul tinerei văduve, care nu avea un fizic foarte atrăgător , era dezrobirea muncitorilor din minele de uraniu şi aducerea lor la conducerea unor noi state. A fost împuşcată de două ori, o dată de un honved îndrăgostit, a doua oară de un urmaş al Habsburgilor. Ţarul Alexandru II al Rusiei a plâns mult, apoi a murit şi el. Doamna Ileana Levantini şi+a continuat activitatea, cunoştea multe limbi, a vizitat India, în Tibet a fost oprită a ajunge, a petrecut un an în Siberia cu decembriştii, dar nimeni nu ştia ce este cu uraniul şi minele secrete de unde se extrăgea. Această ciudată personalitate a trăit una sută cinci ani, murind pe insula Mauriciu, căsătorită fiind cu un băştinaş care i-a dăruit opt copii. Unul dintre ei a condus revoluţia din Peru. Byron a cunoscut câte ceva din istoria acestei familii, dar textele s-au pierdut. Se spune că Oscar Wilde a fost amantul uneia dintre fiicele doamnei Levantini. De aici începe teatrul , un personaj necunoscut se revoltă că fusese apucat de mână, chiar pe scenă , replica fiind ,, Spre-a nu-ţi părea ciudat cu totul ce-i acolo-n fundul scenei, am să dezvălui taina turnurilor de oţel în care fi-vei des întemniţat şi nu fără pricină….Publicul tăcea, nimeni nu respira, ambulanţele nu făceau faţă. Cum se vedea pe malul celălalt al lacului de smoală, ne apăreau giganţi furioşi pe Joe, zeul mare. E altă operă, striga sufleurul disperat. Atunci zărirăm alte stele, o altă galaxie ne-adopta. Vom fi tot oameni? Oare? Ne linişti bătrânul arlechin –

În mine se petrec transformări majore,

Ce era mic, devine horore,

Nu-mi pasă de trupul meu, ducă-se,

Dar ce fac cu sufletul, unde-l duc?

Piscul s-a sfârșit, nici oile nu mai urcă,

Un verb a căzut dincolo, marea

Mugește ca o fiară, departe, acolo

Voi ajunge printre scoicile sparte.

Doamne, mă chinuiesc, nemurind,

Hai să facem ceva, o casă, o messă,

De fapt, îmi lipsește o metresă ca la carte,

Frumoasă, grasă, sânoasă, iubitoare,

Să scriu uneori un studiu despre ulcioare

De lut, din vremea celților, dar nu am cenți

Să public o asemenea chestie, mai bine

Mă fac eu ulcior pentru însetații

De bine.

BMM

Se făcea că operele numitului bmm ar fi intrat în programa școlară,

Dar elevii au protestat, nu semănau cu Bolintineanu, Eminescu,

Nici cel puțin cu Brumaru, ca naiba?

S-a propus trecerea numitelor opere la zoologie,

Fiind vorba adesea despre animale,

Dar erau prea puținde date,

Proful de sport a propus o nouă disciplină,

Psihopoezia, pornind de la Poe până la Freud,

La care Sigmund, om de treabă, a dat un răspuns pozitiv,

m-am trezit. Kafka era lângă mine și se juca , era încă mic,

cu Samsa, un gândac venit din vecini,

Cyrano mă plictisea cu Statele Lunii, că acolo

Femeile fiind melamncolice, sunt reci la început,

Apoi se dăruie în lacrimi, în timp ce în Statele Soarelui

Iubirea pârjolise jumătate din populație,

Hait, alt vis, apăru Jan de Leyda, frumos, dar monstru la suflet,

Fu pus ca Dozsa pe un scaun de fier și prăjit, brrrr,

Din perete se auzea vocea vecinului, spunea, din toate corpurile se degajă

Caracteristici, aspect, culoare și forme feminine, dar…

Relatarea se oprește aici, să le urăm ce vor ei, celor

Ce nu au renunțat la căutarea finalului pierdut.

Antismochinismul a apărut la șezut,

În picioare și pe ogoare, un fel de anusimi

Cu apocrife și limuzini, ce fac aici apostații?

Aposmamele, aravele, chitrele, lulavul, hadasul,

Cadastrul, arba parșiot, cot, pișcot, arei miklat,

Iehiel din Roma, Gheulat, ascetismul creează marxismul,

Asara harughei malkhut, asefa mekhonenet.

Am construit cu tine palatul de cleștar,

s-a sfărâmat la primul cutremur din Quatar,

mi-ai spus că e nevoie de secoli, zile, neant,

a doua zi neantul devine enervant.

Că ne-am iubit, se știe, ne urmăreau șnapanii,

Era să-mi dau și viața și haina cu galoane,

Dar ai fugit în sânul familiei, umbrar,

s-a năruit poemul, palatul de cleștar,

m-ai șters de prin jurnale și cântece cu text,

iubirea este legea, deci dura lex sed lex.

era speranță, numai certitudini,

noaptea străluceau stele, lumânări,

scuarul se umplea de guvizi-fantome,

nu erau chiar morți, fluierau pe nări.

Spune -God have mercy on my soul, deci spune,

un buchet de crabi vei primi în dar,

ce curaj, ce lauri, valurile-n spume

alergau amanții zgribuliți spre far.

Strada ca o venă propulsa viață,

vitriolul sfarmă și topește tot,

n-am venit să-ți spun bunădimineața,

te anunț că mâine va-nvia un mort.

*************************************

O, Doamna mea, unde te afli?

În care parte-a lumii străvezii?

Eu sunt într-un abis și poate de aceea

nici nu te văd aevea, nici nu pot auzi.

Dar ce e dragostea? Un sunet, o lumină?

Este prezență oare, este doar absolut?

Nesiguranță, teamă, tunet în surdină

sau poate mult mai mult, neîmpăcat sărut.

Nu e-n puterea noastră să desfidem

tumultul ce ne prinde în vâltori,

înalte porți cu răsuflarea le deschidem,

eu urc spre tine, tu, cedând, cobori.

Am construit cu greu această macara,

ea mă va duce-n ceruri între celebrii K.,

de când cu Kafka nimeni nu se mai roagă-n van,

există nedreptate, pe adevăr-doi bani,

există jocul artei, biluțe de mărgean,

ai cap? Mai dă-l de-a dura, să vadă cine-i Stan.

Nu Stanley și nici Jerry, un munte, om mintos,

ne-a învățat că scară e tot ce duce-n jos,

mai jos, tot mai aproape de dulci , des-amăgiri,

precum Socrate , soarbe otrava din potir.

Tu ai avut păcate, de-acum să nu le ai,

ai peste tot un frate ce-ți spune - stai, te tai.

Că numai cel din urmă va înjgheba un rai.

*****************************************

În țărână ne-ntoarcem, dar altfel suntem,

Lovit de neliniști, dureri, eu te chem,

Mamă, ce-mi ești alături mereu,

În tine eu cred ca-n Dumnezeu.

Grădina – Edenul, un vis precurat,

Stau la o masă supuși, împărat,

Precum copiii se joacă, de veci,

Treaz tu vei fi , fără vorbe și legi.

De unde venim? Încotro ne-ndreptăm?

Mirarea e singura cale sptre vămi,

Răul cu Binele stau în balans,

Suntem perechi în Marele Dans,

ții minte basmul cu Graetchen și Hans?

BMM

Un voyage ...un infern

Un voyage ...un inferne

　

Enormă, orbitoare, lampa striga din cer,

du-te acasă, drace, aici nu e infern,

e noapte, vin copiii mâniei, cine-s ei?

Gladiatori de zahăr, părinți și porumbei,

sunt flame subterane, repetă-n vis bătrânii,

zeița răzbunării își aranjează sânii,

senină e demența, ca luna, ca un soare,

așteaptă că la ziuă toții faunii se-nsoară,

fug, mare spaimă este-ntre cele vinovate,

că nenăscuți copiii mâniei nu așteaptă,
au suflete pereche precum ciorapii albi,

rău răsplătiți savanții se lasă de-nvățat,

stai liniștit scholare, nu-i crimă, n-ai citit,

un accident, dar tat-tu pe ochi te-a cam plesnit,

în Biblie mai scrie că ochiu-i păcătos,

azi învățăm chimia să scoți aur pe dos, ,

din glie și salivă se face omul om,

Haim vrea să știe, viața e pasăre sau pom?

Dar moartea, dar durerea, ce fructe acre ai?

Întreabă Domnul aspru pe jalnicul Ianai.

ce vitregă e soarta, de unde și năpasta?

Întreabă-ți concubina, întreabă și nevasta.

Azi a venit la curte mărețul domn Mistral,

are un râs de spaimă și dinții mari, de cal,

doamna Barocchi martor chemată la proces

și-a adunat corsetul, dar a pierdut un dres,

Sir Flamestorm se plânge de insomnii, iubit

el n-a fost niciodată, dar a ucis un chit,

băiatul lui răstoarnă cocoane peste mări,

a cucerit planeta, acum e la jumări.

De Johann Santa Clara voi nici n-ați auzit,

trăim o nouă eră de surzi și necitiți.

BMM

Ar fi caraghios să-mi scrii

Ar fi caraghios să-mi scrii, iubito,

Chiar acum , când m-am obișnuit cu moartea ta civilă,

Ai reușit , fără a fi Veronica Micle

Să mă faci a crede că sunt Marele Poet,

Nu mai e timp să ne-mpăcăm,

La mine, ceasul din gară a bătut unșpe,

Mai este o oră și mă duc în alte zări,

Am biletul în buzunar, dar nu mi-l va cere nimeni,

Tu irosește-ți fericirea și timpul în voie,

Ceasul tău merge încet, abia se aude,

Fericirea există, e cel mai bun moft și soft,

Tu râzi, râsul tău aduce uneori frigul,

Îl simți? Eu de mult nu-l mai pot deosebi

De blânda adierea a unor aripi.

*******************************

Lumina trăiește prin ea însăși, ca soarele,

alergăm după ea , care și carele,

caută cartea, caută și leacul,

primul pe listă este dovleacul,

Casandra, Casandra, te caută banda,

nimeni nu crede, nimeni nu vede,

lasă-l pe Mandea, să-i dărui lavanda,

Casandră smintită și neiubită.

BMM

　

　

Setările contului

Se pare că folosiți un browser vechi sau mai puțin obișnuit, care nu acceptă standarde obișnuite.

Pentru a accesa toate setările Contului Google, faceți upgrade la cea mai recentă versiune a unuia dintre următoarele browsere:

Descărcați Chrome

Descărcați Firefox

Descărcați Internet Explorer

Descărcați Safari

Setări

Profil

boris marian

borismarian12@gmail.com

Editați

Securitate

Schimbați parola

Opțiuni de recuperare a parolei

Verificare în doi pași

Adrese de e-mail

Adresa de e-mail a Contului Google

borismarian12@gmail.com

Editați

Conturi conectate

Vizualizați și gestionați conturile dvs. de la alte servicii

Pentru a modifica preferințele legate de Securitate, Limbă, Instrumente de date și privind contul, faceți upgrade la un browser recent și folosit frecvent.

PATRUSPREZECE

PATRUSPREZECE

Spleen, spleen, spleen, nu credeam că mai revin,

am prieteni, am iubite, am ogoare, păduri, vite,

dar tristețea - mama-zeița iubește copiii altcuiva,

copii adulți, poate că nu au dinți, doar coarne, frunți

de fauni, ei te iubesc, crezând că ai murit de mult,

din muzică au renăscut fecioarele contemporane,

pe clape degetele lor, nocturne, elegii, nu pot să mor,

din submarine galbene ies noii cavaleri,

din oceanul numit cer, spte nicăieri

pleca-vor ei, la fel ca ieri.

BMM

Ceface Dumnezeu în bezna Lui?

Ce face Dumnezeu în bezna Lui?

Poate că scrie versuri. Desigur. Și proză. Desigur.

Spuse Vasile Spinoză, cartezianul din Olănești.

Am întâlnit două infirmiere, aveau pasul ușor, voci de miere,

m-au condus la morga din vale. Ce cale, ce oale.

Toți grăbiți, neliniștiți, bicisnici, tricisnici, dar cinstiți.

Palatul episcopal a preluat programul Scalei din Milano.

Episcopul era bariton, ăl cânta oe Wilhelm Tell.

Baliverna era o clădire vecină care la primul spectacol s-a prăbușit.

Cineva a dat vina pe antreprenor, acesta fu predat imediat

La grădina zoo, fiind ucis de lipitorile din bazinul cu mozaic chinezesc.

Înttretimp, trenurile din zonă și-au schimbat direcția, un nor magnetic

Le-a deviat traseul spre oraș, acesta fu dărâmat din temelii.

De atunci lumea folosi numai avioane, baloane, trotinete, nimic pe șine.

La alegerile din anul următor fu ales ca șef Copilul Giorgio,

Avea cinci ani, dar arăta de cincizeci. A fost acceptat,

Declarat șef pe viață și ucis peste alți cincizeci de ani.

Armata era poziție, în locul fiecărui soldat dispărut era pus un robot.

Ultimul robot redeveni om. Ca și regretatul episcop dori să cânte la Scala,

Unde cânta aria Clarei. Într-o seară, din strapontine se auzi o voce,

eu sunt Clara și vin la tine. Căzu direct pe un spectator de la parter.

Ce tragedie. Câinele paznicului lăcrimă o noapte întreagă,

Lacrimile s-au prefăcut în perle. Regele dori și el câteva.

Le încercă cu dinții, pe loc muri. Perlele erau de fapt cristale de cianură.

Fu chemat doctorul N”Djamena din Alcmena. Povestea nu s-a terminat.

Trenul nu a ajuns deșeu pentru ghiulele. Vechile costume au fost remaiate.

Muia și Haleluia își făceau de cap prin orașul pustiu. Plictisit, Sisif Pornotescu

Declară stare marțială. Sa- pus problema – oare Dumnezeu știe să înoate?

Că la Potop nu era prezent. Dar cum e pumnul și pumnalul.

Aghiotantul era dat dispărut, a fost găsit într-un hol întunescos,

Un stilet scump, cu mâner lucitor se poticnise trecând prin maxilar, limbă, creier.

Numai Lili Marlen știa secretul. Era în travesti, cu barba rasă,

susținea că o cheamă Kwame Nkrumah, nu se poate, să vină liftul.

Nu era nici un lift, clădirea avea un etaj și o platformă mobilă.

Poliția a clarificat toate chestiunile legate de platformă.

BMM

Pe o stradă lungă, strungă,

se ținea a treia rundă,

Topârceanu, Mastroiani

Lenin, Stalin și Maciani,

toți vorbeau, dar nu prea clar,

esoteric și lunar,

teosofic, teologic,

antibiotic și musonic,

Mussolini tot striga,

papagal de Buhara,

pui oglinda, sofianic

se zărește popananic,

casa celui ce-a pitit

furculițe de argint,

de l-au alungat guzganii

cu pistoale de tip Guney.

Doar tarotul marseiez

a fixat pe zid diez,

cu Raymondo. Iartă-l, bre,

au revoir și Olivier.

Boris Marian
Celula

　

Cândva iubeam , în celula mea, un șoricel. El mă adora, eu îl protejam. Șoricelul s-a făcut mare, adică a îmbătrânit și crede că lumea este a lui. Are o părere despre oricine. Are dreptul să aibă o părere, dar cine îl ascultă? Cam jumătate din omenire se află în această dizgrațioasă poziție. Un om stă cu ochii pe tavan. Discută cu el însușii, spune tavanul, multe dureri au trăit ei , împreună. Avem aici o metaforă la care nu se poate adăuga nimic. Ai hi, ai ho, suntem pitici cașto…de ce scrii, mă întreabă o pisică, mă latră un câine, eu iubesc patrupedele, nu cunosc răutatea. Am văzut un om scriind pe patul de moarte, ca un soldat în tranșee, am văzut un copac aplecându-se pentru a mângâia, cu ramurile sale un pictor. În aer, pe pământ, sub ape există ritmuri și metafore de care noi habar nu avem. Un cântec se poate naște și dintr-o înfrângere. În lumina fulgerului se văd guri care cobesc, ochi lacomi, mâini desfăcute, dar și un copil care încearcă să meargă, se prăbușește printre morții lumii, se ridică. Ați văzut bastonul alb al orbilor? Astfel să vă fie gândul.

*******************************************

Anonimul a trăit cu zeci de mii de ani înainte. El trăiește și astăzi. Homer era femeie, iar Himera -bărbat. Kong Fu-zi este inventatorul confuziei. Eschile doar a stilizat. Calimah a scris Halimaua. Cezarii jucau doar la zaruri. Ovidiu cu Invidiu erau frați. Saule, Saule, de ce te joci cu mine? Nu uitați de Betitia Faltonia proba. Nu aveți ce pierde. Kalidasa nu era nici bărbat, nici femeie, dar știa multe despre sex. Widsio maolade, am spus ceva nepotrivit? Caedmon, Caedmon, ce știi tu despre Amon Ra? Cât timp vom mai danteloga pe aceeași temă? Știați că Villon a inventat biliardul? Dar bilele erau capete de om. Torquato torcea pe sobă și , când am intrat, a sărit pe mine furios. MAI JOS DE FIGUEROS VOM CONTINUA.

******************************************

Visul lui

La Vaslui e visul lui, visul e un fel de virus,

Trenu-oftează ca un tigrus, frânele chiue-n voie,

Uhle Spiegel din Feroe vine-n vizită, visează

Un palat pe o pârlează.

Pedagogi, bone, amante are-n spate, sunt vagante,

Visul lui e-o piersică răsărită, vestică,

Ierburi cresc jur-împrejur, n-are treabă Bialoncourt,

Trenul ca o râmă pleacă prin prăpăstii, cade-o leacă,

Uhle vine și la circ, ne prezintă un brac-bric.

Vocea din cupolă strigă – Uhle încă nu ești rigă,

Vine Lydia c-un tată, cu intenția să-i bată,

Să-l împuște pe nemernic, c-a născut Lydia anemic

Un bebe cu trei picioare. Fără cap, în gură-o floare.

Ba mai este și Martina cea cu cercul și bulina,

i-au și dat piramidon de la farao Memnon.

Arestați cu toți, fac nazuri, are Uhle „mult” necazuri,

Însă Judele Siprem le oferă a la creme

și trei bice pe spinare să le crească bubișoare.

*****************************************************

Aventura s-ar putea să te termine, așa, dar monotonia cum?

Lulu spuse, dragi prieteni, un atac armat în jnepeni,

Nu-s caricaturi, sunt morți, despicați pân-la chiloți,

Iar găsirea va fi grea, ieși afară dumneata,

O poziție oficială a luat domnul Portocală,

La Salerno o lanternă ne sărută cam paternă,

Până la utrenie dispărură pernele,

Erai foarte, cum să spun, cam întoarsă înspre turn,

Swithin , pare-se, făcuse crime multe-n Siracuze,

Acțiunea este cheia ce descuie și Pompeia,

Un notar veni din groapă și ne-aduse o lopată,

El , la vremea lui era soțul lu” Lucreția.

Ei și ce-i cu asta? Nem. Eu nici nu voiam să chem

Cititorii la lansare, dar fu peștele cel mare

Care-n două-trei plesneli a-mpărțit doar temeneli.

Eu, adio, n-am cuvinte, mormăiam niște morminte.

BMM

Antismochinismul a apărut la șezut,
În picioare și pe ogoare, un fel de anusimi
Cu apocrife și limuzini, ce fac aici apostații?
Aposmamele, aravele, chitrele, lulavul, hadasul,
Cadastrul, arba parșiot, cot, pișcot, arei miklat,
Iehiel din Roma, Gheulat, ascetismul creează marxismul,
Asara harughei malkhut, asefa mekhonenet.
Am construit cu tine palatul de cleștar,
s-a sfărâmat la primul cutremur din Quatar,
mi-ai spus că e nevoie de secoli, zile, neant,
a doua zi neantul devine enervant.
Că ne-am iubit, se știe, ne urmăreau șnapanii,
Era să-mi dau și viața și haina cu galoane,
Dar ai fugit în sânul familiei, umbrar,
s-a năruit poemul, palatul de cleștar,
m-ai șters de prin jurnale și cântece cu text,
iubirea este legea, deci dura lex sed lex.
era speranță, numai certitudini,
noaptea străluceau stele, lumânări,
scuarul se umplea de guvizi-fantome,
nu erau chiar morți, fluierau pe nări.
Spune -God have mercy on my soul, deci spune,
un buchet de crabi vei primi în dar,
ce curaj, ce lauri, valurile-n spume
alergau amanții zgribuliți spre far.
Strada ca o venă propulsa viață,
vitriolul sfarmă și topește tot,
n-am venit să-ți spun bunădimineața,
te anunț că mâine va-nvia un mort.
*************************************
O, Doamna mea, unde te afli?
În care parte-a lumii străvezii?
Eu sunt într-un abis și poate de aceea
nici nu te văd aevea, nici nu pot auzi.
Dar ce e dragostea? Un sunet, o lumină?
Este prezență oare, este doar absolut?
Nesiguranță, teamă, tunet în surdină
sau poate mult mai mult, neîmpăcat sărut.
Nu e-n puterea noastră să desfidem
tumultul ce ne prinde în vâltori,
înalte porți cu răsuflarea le deschidem,
eu urc spre tine, tu, cedând, cobori.
Am construit cu greu această macara,
ea mă va duce-n ceruri între celebrii K.,
de când cu Kafka nimeni nu mai se roagă-n van,
există nedreptate, pe adevăr-doi bani,
există jocul artei, biluțe de mărgean,
ai cap? Mai dă-l de-a dura, să vadă cine-i Stan.
Nu Stanley și nici Jerry, un munte, om mintos,
ne-a învățat că scară e tot ce duce-n jos,
mai jos, tot mai aproape de dulci , des-amăgiri,
precum Socrate , soarbe otrava din potir.
Tu ai avut păcate, de-acum să nu le ai,
ai peste tot un frate ce-ți spune - stai, te tai.
Că numai cel din urmă va înjgheba un rai.
*****************************************
În țărână ne-ntoarcem, dar altfel suntem,
Lovit de neliniști, dureri, eu te chem,
Mamă, ce-mi ești alături mereu,
În tine eu cred ca-n Dumnezeu.
Grădina – Edenul, un vis precurat,
Stau la o masă supuși, împărat,
Precum copiii se joacă, de veci,
Treaz tu vei fi , fără vorbe și legi.
De unde venim? Încotro ne-ndreptăm?
Mirarea e singura cale sptre vămi,
Răul cu Binele stau în balans,
Suntem perechi în Marele Dans,
șii minte basmul cu Graetchen și Hans?
********************************************
Câți morți, atâția noi născuți, e bine, poate fi mai bine,
Piciorul drept, soldat, lovește steaua alfa,
Că beta s-a rostogolit în hău, îmi spune unul
Ce fac porumbeii, vai, ce rușine,
Gândește fiecare precum Napoleaon,
Avocatul Syla, să nu te pui cu el,
Compară mila cu buruienile ce cresc în mic noroi,
Te temi de moarte, hei, nu știi ce-i aia,
Unii ne spun că este parțială,
Iar ce e parțial nici nu contează,
Am auzit o mierlă ce avea contract cu Dumnezeu.
Metafora nu este ea o mierlă, dar a mierli, oho,
E metafizic, un singur lucru eu te rog,
Să nu pui flori acolo unde eu mai am de gând să mor,
Mă răzgândesc mereu. Mai am de scris.
BMM

Alte poeme

Antagonice

Se făcea că operele numitului bmm ar fi intrat în programa școlară,

Un voyage ...un infern

Account Options

Setările contului

Setări

PATRUSPREZECE

Ceface Dumnezeu în bezna Lui?

Pe o stradă lungă, strungă,

Visul lui

melancolie

Insignă Facebook

Arhivă

vizitatori