Rupestră
Iei prea în serios problemele,
Îmi spune profesorul, genele
Sunt mai importante, fii sobru
Cum sunt surdul şi orbul,
Rămâi în urmă, ascultă
Cum trec cuvintele ca nişte vulturi,
Cum trece iubirea liberă în cuvinte,
Rămâi în urmă şi priveşte –nainte,
Ia seama la sunetele muzicale
Împreunate-n corale,
Doamne, ce durere străbate
Trupul acestei lumi deşelate,
Vorbeam la telefon de o oră,
În pâlnie se aciuise o gânganie carnivoră,
Care ne rodea încet creierii, amintirea,
Semănam cu picturile de la Altamira.
Boris Marian
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu