Numai copacilor

Numai copacilor


Numai copacilor morţi le place focul,
Spunea profesorul îngrijorat,
El privea cerul, norii, jocul
De umbre din străvechiul parc,
Un g-nd mărunt e grădinarul
Acestei lumi de buruieni,
G-ndea profesorul, arţarul
Bătea din frunze ca Big-Ben.
Luă o afină, cu-ncetul
El o strivi în dinţi, simţea
In chinga circulară , bietul
Bob mic de afină murea,
Sângele negru, de balaur ,
Din afină trecând prin dinţi,
Un fulger cu sclipiri de aur,
Din cer lucind ne-a scos din minţi,
Ne-a luminat, pluteam în geamăt
De vegetale, fără gând,
Ca nişte vase vechi de-aramă
Ce se dezgroapă din pământ.

Boris Marian