La mulţi ani mie însumi

La mulţi ani mie însumi




Cineva îmi spunea la mulţi ani, la mulţi ani,

Eu eram undeva , sub pământ, în Balcani,

Tu muriseşi de mult, nu scriai nici scrisori,

Astfel oamenii mor de o mie de ori,

Sus, pe cer, un luceafăr de seară, din zori

Anunţa că vom fi nemuritori,

Nici trompete, alămuri, dezamăgiri,

Turnul de fildeş e pentru maritiri,

Cronicarul mai spune, eram numai noi,

Cronicarul ne minte, este vulpoi,

Ce-i viaţa fără de moarte? Nimic,

Precum grâul tânăr, fără de spic,

No man”s land, nu te ştie nici dracul aici,

În Estul sălbatic, cu melci şi furnici,

Poezia-i ca dragostea, te face bun,

Ce mult mă mai bucur, aş vrea să vă spun,

Ce mult mă bucur că nu sunt viu,

Voi nici nu ştiţi că nu mai scriu.



Boris Marian