Pâslarii

Pâslarii





Satisfaţia dispare în momentul

Când apare monumentul,

Spunea profesorul în faţa ferestrei

Citea pasaje mari din Avesta,

Se zăreau în jur acoperişuri,

Luna plângea, mirosea de jos a pişuri

De pisică, de câine, de om fără ruşine,

Profesorul închise, începu să se-nchine,

Pâslarii aşteptau, desfăcuţi, lângă pat,

Fără dinţi, ca nişte câini, după lătrat.







Boris Marian