Avem înţelepciune, faimă, vlagă
Avem înţelepciune, spaimă, vlagă,
Şi tinereţe , uneori, avem,
Oricare rău mai poate să se dreagă,
Deşi la urmă avem tenul crem.
Încerc să număr zilele frumoase,
Abia de se adună două, trei,
Dar pentru ele merită o viaţă,
Poate o cursă cu vaporul la Bombay.
Năpârcile ne dovedesc în vise negre,
Iar inima zadarnic bate-n ritm,
Prea repede speranţa mea se pierde,
Eu m-am născut şi mor din idealism.
Dacă-ndrăgesc o altă lume, cine ştie,
Există, nu există, nu regret
Că am crezut, să spunem, din prostie
În altă lume, eu pe Domnu-L iert.
Aşa se cade. Plini de nerăbdare,
Deşi-nţelepţi, mai credem în minuni,
Din spaime facem spade, din durere
Mai scriem un poem, poate că-i bun.
Boris Marian
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu