Stație

Într-o stație Într-o stație numită viață, O stație facultativă, în Lazio, O femeie și un omuleț Discutau despre mersul încet. Să mergi cu pași mici, zicea omulețul, Așa cum merge-n pământ hârlețul, „Nu ați vrea să tăceți din gură?”, Strigă din margine o răsură, Femeia se miră, vecinul se miră, Răsura venea din Altamira, Corbul, vulpoiul erau mai cuminți, Zâmbeau și se scobeau între dinți. Lumea e plină de multe minuni, Cum e-adevărul plin de minciuni, Am cunoscut un soldat, Deshumatul, n-avea nici pușcă, avea mătreață, un Fantomas acolo, mai știi, din Notre Dame zburau ciocârlii, dați-mi un drog, prieteni, morfină, opium, cianură, amfetamină, iată vaporul, intră la Harwich, lumea e plină de oameni harnici, numai trăsura oprește, e dricul care duce la groapă Nimicul. Boris Marian . |