Bate vântul dintr-o parte,


Bate vântul dintr-o parte,

Viața-i ici, moartea-i departe,

Take it, take it or leave it,

Eu pe voi vă reînvit,

Tarantula, boleroul,

completează doar tabloul,

cartea șoimului citim,

nu știm să ne regăsim,

cenzorul într-un camion,

din camion făcuși avion,

o femeie cu sirop

s-o iubești din hop în hop.

Avocatul duce-n lesă

Porcul cu a lui metresă.

Paranoia cu noroc,

Senatorul cu cojoc,

Lasă, frate, jos bazooka,

Nu te-amenință Lizuca,

Bun samaritean, nebun

Face praștie din tun,

Nu-i povară să  scrii versul,

Greu e să-l traduci pi persul

Ce veni la noi  prin veac,

Noapte bună și-un nădrag.

BMM

 

 

Nori negri, azi dimineață, unde mă vor duce?


Nori negri, azi dimineață, unde mă vor duce?

Cirotici verzi-gălbui îmi înconjoară visele,

Din Pomul Vieții cad mere mute,

Lujerii nopții nu s-au culcat, trenul zilei

Circulă, circulă, virgulă, virgulă,

Ce tot repeți, prietene, mă îngâni cu intenție?

M-am trezit pentru viață sau somn?

Iubita doarme, ce mult o admir că poate dormi

Liniștită, afară furtuna-și ascute ghearele,

Deja rupe garduri și zăgazuri,

Ciupercile nopții au fugărit luna,

Cucul a luat locul orologiului,

În grădină umblă omuleți precum iarba,

Un bondar îmi vorbește în cap,

Îl înregistrez, poate iese o melodie.

BMM

Tristețea s-a refugiat în poezie,


Tristețea s-a refugiat în poezie,

Oameni sunt foarte veseli și râd,

Ce mult râd, se supără când nu râzi cu ei,

Se aude departe armonica lui Celan,

Vântul de gheață atârnă  pe stepă

Spânzurători din fire de păianjen,

Genele iubitei  se lasă  purtate de somn,

Noi mergem pe tălpile roșii, genunchii

Cântă în tact, vai ce memorie, macii

 Ne invadează memoria, zăpezile s-au albăstrit,

Ca în desenele copiilor ce nu mai sunt,

Părul iubitei se risipește în valuri de frig,

Vezi promontoriul arzând? Nu-l văd, îi spun.

Fulgii cad negri, nu e funingine, este zăpadă, nu crezi.

BMM

Vin de la un cabinet cu multe specialități,


Vin de la un cabinet cu multe specialități,

Printre pacienți sunt și Roza, Scleroza, Mimoza,

Au dinți de iepure, au reumatism de lei, au pantofi grei,

Îmi este teamă că pianele  se vor prăbuși,  

Mai vine un unchiaș cu o mânecă goală, de gît cu o mandolină,

Nimeni nu-i face loc, majoritatea studiază telefoane mobile,

Un cap uriaș se strecoară prin ușă,  

Un capac se rostogolește prin  cameră, de la ce este capacul?

Se tot studiază modul în care au dispărut dictatorii,

Nimeni nu a dispărut, mizeria   politică este eternă,

 Ca și digestia, în zadar spitale, aparatură,

Nu mai avem bani, afară cu bolnavii,

A fi sănătos și idiot este totuna,

Sculați , voi bolnavii noștri dragi,

Florile sunt pregătite, unele au început să se usuce.

Puțin parfum nu strică. Victorie, asta vă zic.

BMM  

E noapte, e noapte și trag în zadar,


E noapte, e noapte și trag în zadar,

Ramele-s rupte, pasul e rar,

Mai sorb din licoarea nopții un pic,

Înfrâng orice temeri, îmi pare nimic

Viața ce-alunecă peste spinări

De behemoți înainte de zori,

Apoi  se va duce și noaptea în neant,

Tabloul îmi pare cu totul vivant.

E noapte, îmi pare totul trecut,

Și mult aș dori să fi renăscut.

BMM

Să iei timpul, să-l împarți ca pe plăcintă în zece felii,


Să iei timpul, să-l împarți ca pe plăcintă în zece felii,

Apoi într-o sută, până când nu vei mai recunoaște plăcinta,

Acest mod mi se pare rezonabil, la fel este și cu moartea,

Cu cât o privești mai mult în față,  cu atît ea devine mai puțin cunoscută,

Ea se îndepărtează, cum spune Ginsberg, Adonoi Echad nu este unul,

Ci Doi,  nu doar doi, ci infiniți, universul se naște și moare

Într-o fără de sfîrșit progresie a minții.

La ce bun să eviți ororile? Cineva a inventat un Auschwitz.

Nu vă speriați, eu vorbesc de veșnicul Auschwiz   al Răului,

Nu vom scăpa, noi, oamenii, poate că Dumnezeu se va trezi cândva,

Oricum noi vom exista, noi , supraviețuitorii. Amin.

BMM   

Parabelum

Parabelum, Bellu, chelu,
Ce-i absurd e surd la surle,
Că beleaua nu e steaua,
Ce durează, dură , trează,
Eu cobor într-un adânc, ...(tharr be more)
Caut raiul drept sau stâng,
Că mi-e viața scurtă, vai,
Aoleu și alevai.
Un liliac întârziat a fost scos și degradat,
Pânzele freatice poartă duhuri sadice,
Mă feresc să mai forez, nu m-auzi și nu mă vezi,
Hai, adu și un lămpaș, priculice, vechi luntraș,
Să găsim o colosală, o comoară epocală.
Când pornești înspre Europa
Te înveți cu hupa-țopa,
De o iei înspre Caucaz
Poți să dai de mult necaz,
Nici Sorescu n-avea treabă
Cu sibila din dumbravă,
Nervi, nervuri, spitale, club,
Unde poți să pierzi la cub,
Lacul lebedelor nu e,
Am rămas doar cu cucuie,
n-aștepta idei că vin,
fata mea cu chip de crin,
nu mi-e teamă , Polul Nord
s-o muta în Homorod,
el cu frigul, eu cu ceaiul,
ne lovi soarta cu maiul,
tot ce scriu e românesc,
azi abia de mai gândesc,
vadurile-s tot mai largi,
Doamne, unde ne descarci?
Că eu văd, smoala fierbinte
Cum se-ntinde, ne cuprinde.
BMM

Peer into the depths

Un foc în inimă, o gaură-n stomac,

O ciumă neagră se urcă-n copac,

În stupină  mierea așteaptă tâlhari,

Buha ne fluieră ca la bazar,

Caro, Vital, Cordovero, Luria,

Astea sunt nume de nu mă uita,

Numai  c-apare  pe boltă un nor,

Poartă grijă un muritor,

El va rosti adevărul – minune,

Pune , poete, Cabala pe strune.

BMM

Suflet pereche , într-o ureche,


Suflet pereche , într-o ureche,

În cealaltă  cântă o mioară  blândă,

Alchimie dragă, cin-să te-nțeleagă?

Tora și Cabala, arătați-mi calea,

Ce e după moarte? Unde mergem, frate?

Că eu nu pricep, moartea-i ca un cep?

Cred în nemurire, deși nu am știre,

De ce mă-ntristez? Repet – am un crez.

BMM

Rasism imaginar? Ce-i aia? Sfârșit de surghiun.


Rasism imaginar? Ce-i aia? Sfârșit de surghiun.

Inamici celulari și extra. M-au invitat la Gala Poeziei,

Nu m-am dus. Au venit buteliile, lumea a zbughit-o afară,

Poezia îngheța în sală. Vremuri de destrucție.

Mass media mediocră și mincinoasă.

Lupta pentru supraviețuire continuă.

Umanismul în prag de faliment.

Râsete în Parlament. Uneori behăituri.

Ne îndatorăm utopiilor despre dreptate.

Parabola degradării morale și refacerea cui?

Binele are dinți ascuțiți.

Ți-amintești ce n-ai trăit?

Cine sunt bolovanii împinși de Sisif?

Lasă în pace spațiul și timpul, ești un punct  pe hartă.

Nu diseca oamenii vii.

Focul interior nu poate arde cărțile.

Spread your wings and fly away.

Metalugiștii nu beau cafea.

În noi s-a prăbușit un labirint.

BMM

 

 

Copaci spânzurați, cu frunzele scoase,

Ab însemna moarte,

Ab însemna moarte,
Kinderblock - moarte,
Alle heraus -moarte,
lăsați orice speranță,
Waldsee, Wannsee, dansul nebunilor, ...(tharr be more)
Todeskandidaten, e clar,
Cenușa era ultimul stadiu,
ea tace mai mult ca mormântul.
Die Asche, die Asche, die Asche,
Am privit pe ecrane, am citit cărți,
n-am înțeles, n-am înțeles,
unde-i dreptatea divină?
Birkenau, păruri de mesteceni.
BMM

Deși te-am iubit, nu m-ai iubit,

Deși te-am iubit, nu m-ai iubit,
În mine ești un infinit,
*****************************
În artă nu există clasamente,
Numai momente, nu monumente,
Nici că-s de aur sau de lut   ,
În artă nimic nu este stătut.
Prin excelență, ghăsim esență,
Lauri, coroane, discursuri vane
Despre bun simț și dinți și zimți,
Arta nu este pentru calici
cu  datorie de furnici,
la fel și-n dragoste, Lucia mea,
 îmi aparții ca orice stea.
BMM

Omul de stâncă

Omul de stâncă

de (6-12-2016)
15 ecouri

Un om visa să fie iubit, a așteptat trei secole,
s-a transformat într-o stâncă, la el veneau păstorii
să-și cânte aleanul, oile erau vrăjite, cândva
erau doamne de curte, iubiți cu duiumul se adunau în jurul lor,
dar vraja a căzut, ciulini, copăcei timizi se cățărau pe blocul de granit,
un enorm diapazon este timpul, îi răspunde orchestra morților timpurii,
în jurul lor a crescu o colivie verde, păsările o ignorau, știau ceva,
astfel este și inima ta, Krimhilda, puțini cunosc povestea,
din ceruri plâng femei despletite, armăsari cu sunet de vioară
trec la intervale precise, precum fugile lui Bach,
I trust, I make myself obscure, dar tu, inginerule,
Nu te speria, totul merge ca pe roate, până la prăbușire,
Jetzt machen wir Verse, sagte die Katze im Ofen,
În închisoare versul e liber, în libertate versul este o închisoare,
Așa trăiește poetul, din moarte în moarte, din viață în viață,
Ca astrul solar. Doar atât.
Boris M. Marian
Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos

Dimineața, un pitic mi-a înfipt un cuțit în stomac,


Dimineața, un pitic mi-a înfipt un cuțit în stomac,

La fel spunea și mama, am fost cu ea, copil fiind,

La Govora, Călimănești, Vatra Dornei, Olănești,

Mă plictiseam, citeam Turgheniev, de atunci nu-l iubesc,

Dar pădurea, râul, cetina, supa de cartofi,

O călugăriță frumoasă venită la băi,

l-am citit pe Lombroso, un câine și-a mâncat

stăpânul care-l bătea și-l înfometa,

câine lombrosian, don Simone îl ucise

pe don Simone pentru o țigară,

alt câine șuiera disperat când  stăpânul

sforăia ca un avion monomotor,

o pisică mușcă un copil care i-a aruncat

perna preferată, iedera, iedera, cânta Zua,

negrul falnic, Domnul nu te ia când vrei,

iar don Simone nu este Domnul,

închisoarea pe viață nu este o dulceață,

cine mi-a zis mie chestia asta?

Ne credem orbi și nu suntem,

Doar pleoapele au devenit mai grele,

În față e un zid roșu, chinezesc,

Dogoarea ne arde trupul,

Din camera de execuție ies mii de umbre

Întunecate. Mâine Anessa va avea un nume,

Nunta e pregătită.

BMM

 

Soarele din Orient, umbra Lunii–n Occident,


Soarele din Orient, umbra Lunii–n Occident,

Noapte Albă dinspre Nord, melodioasă ca un fiord,

Numai Sudul nostru Sud ne înghite ca un rug,

Ne iubim, ne risipim fiii noştri, oare ştim

Unde-s fiii, generaţii? Risipire şi migraţii,

Fiii noştri unde sunt, ce-i cu bietul meu Pământ?

 

 

 

 

    Niciun comentariu:    

 

 

 

 

 

 

 

  

Sunetul 8

 

 

 

 

O inimă, doi ochi, două urechi,

Un vechi cadril, sunt notele perechi,

Privirea ta se vede-n întuneric,

Iubirea mea, n-ai nume pe generic,

Se derulează filmul, nu e loc

În bezna fără margini eu mă rog

Să nu se rupă filmul, prea frumos

Este abisul, mult prea mătăsos,

Aş vrea să mor aici, să pot privi

Profilul tău şi felul tău de a fi.

 

 

 

 

    Niciun comentariu:    

 

 

 

 

 

 

 

  

Sunetul 10

 

 

 

 

O, Doamne, Doamne, ce ruşine,

Să pot iubi, uitând de Tine,

Ceva neprevăzut, absurd,

Iar pentru mine sorţiul crud,

Căci eu iubesc, mai evident

Nu poate fi, impuls ardent,

O conspiraţie în gol,

Ca Brutus într-un Capitol,

Necunoscute drumuri sunt

Ce duc într-un infern profund,

Dorinţa are zece voci,

Pe diavoli, îngeri, îi provoci

Si totul pare de prisos,

Când sufletul e păcătos.

 

 

 

 

    Niciun comentariu:    

 

 

 

 

 

 

 

  

Sunetul 11

 

 

 

 

Pe cât de iute vremea trece,

Pe atât adună-şi roadele, rodind,

Pentru că nimeni nu e veşnic, iară moartea,

Priveşte lung, priveşte cu mult jind,

Nu te uita la anul care pleacă,

Nici anii care vin nu sunt mai breji,

Doar clipei dăruie-i, doar clipelor le-arată

Că fiecare gând este cu miez.

Mormintele se spulberă, cuvântul

Împodobeşte cerul şi pământul.

 

 

 

 

 

 

 

SAPIENS- scurtă istorie a omenirii

 
La Ed. Polirom a apărut o carte de excepție, cu un succes puțin întâlnit  la Bookfest, anume SAPIENS de Yuval Noah Harari. Publicată în 2011, a fost tradusă în 40 de limbi, inclusiv în română. Spre deosebire de alte sute de istorii pe această temă, stilul acestei scrieri este original și  se adresează  tuturor categoriilor de cititori, fiind  bazată pe date recente și totodată pe intuiția unui om de largă cultură filosofică modernă. Tabelul cronologic  stabilește câteva repere ( în ani)-  apariția materiei și energiei – 13, 5 miliarde , formarea planetei Pământ – 4,5 miliarde, apar organismele vii- 3,8 miliarde, ultimul strămoș al omului și cimpanzeilor – 6 milioane,ș.a.m.d. În viitor oamenii vor fi înlocuiți de supraoameni?  Oamenii au apărut în diverse locuri și au evoluat diferit, începând cu 2,5 milioane de ani. Nu există o descedență liniară cum se credea  înainte. Homo sapiens este doar specia care a supraviețuit, numeroasele sale rude fiind dispărute. Mereu se descoperă rămășițe ale rudelor acestei specii. Dar în ultimii 10.000 de ani singura specie din care facem parte este specia umană. Înainte de această „dată”, oamenii preistorici nu se deosebeau de animale, în privința comportamentului. Autorul se desparte  astfel de orice interpretare teleologică  și teologică. Africa de Sud este leagănul apariției omului, dar în paralel și nu simultan au apărut oameni în alte zone apropiate și depărtate. Clima, alimentația au influen

Un Pelican mi-a zis de ce sunt trist


Un Pelican mi-a zis de ce sunt trist

Și pesimist și comunist, dar eu sunt doar

Avangardist și uneori vând ametist.

Plecă cel critic liniștit,

Pe drum , se spune, a murit,

Vai, Doamne, eu l-m plâns doi ani,

Am scos și-o carte fără bani,

În care nu am pomenit de bietul nostru pelican,

Deși-mi dăduse premiu an de an.

++++++++++++++++++++++++++++

Molia are o viață, iar orice viață are un sfârșit,

A sufocat-o un puf verde, din sud, din  nord o fi venit?

Trecu un fluture, o plânse pe ruda sa , un fel de văr,

Norocul vine dintr-o parte, blestemul e un adevăr.

Pe lume se ivi ființa cu animă de aur greu,

Cu brațe de oțel-vanadiu, și-a ridicat palatul seu.

În ceruri îngeri șchiopi ferice, 

Jucau de mama focului,

Cânta o vulpe din arșice,

Între oglinzi toți rotocol.

Dar totul s-a stricat, găina

s-a asociat tainic cu suina,

o pare bună din oameni

au preferat să fie fameni,

adică ested mai comod

să fii un animal nerod.

Ziua de mâine nu ai grijă,

Primești o lingură și-o tijă,

Înțelepciunea , binișor,

Se duce mediul inferior,

Om-animal, cum vine asta?

Coexistența nu-i năpasta,

Sacru principiu, rarerori

Ajunge animalu-n sfori,

Apoi pe masa de servit,

Unii la meeting au fugit,

În Parlament se vând licențe,

Profesorul Mc Kake dispense

Pune din cele mai ciudate,

Cei buni dispar în Anzi,  Carpați.

Astfel o nouă revolution,

Ne vin și Trampi și Bushi și Putini.

BMM

 

 

 

 

  

 

 

 

 

 

 

Poem


Poem

Moto – azi, noapte  am dormit prost, m-a durut spatele, dar am visat frumos

 

Suntem mateloți în pustiul torid,

Niciodată cuvintele n-ajung în Pind,

Șopârle școlite  ne țin prelegeri,

Nu suntem diavoli, nu suntem îngeri,

Nu ne jucăm cu vorbe tocite,

Dragoste veșnică, inima simte,

Toate se duc spre infinit,

Nimeni de-acolo  n-a mai venit,

Apele urcă, apele scad,

Trecem prin viață ca printr-un vad,

Eu te ascult, eu te sărut,

Dar într-o zi noi vom fi lut.

Cum să nu cred în viața de-apoi?

Doar Dumnezeu este veșnic ca noi.

BMM

Piticul bubos l-a învins pe Gulliver,


Piticul bubos l-a învins pe Gulliver,

Ceea ce nu este de mirare într-un stat ca Lomania,

Viaduct de tramvai, o statuie- vătrai,

Cu braț de bazalt, picior pe asfalt,

Vacarmul creat de un împărat,

Ce infernal, ce epocal?

Neagră statuie , pe frunte cucuie,

Încearcă să suie, văzurăm și nu e,

Sub nas o mustață, o voce de rață,

Îl cheamă Wotruba, din insula Cuba,

Tânărul Koba și anaeroba ucis-au milioane

Ființe umane.  Dărâmă-se neagra statuie din Gagra.

Că stalinismul e-n cizme și clismul.

::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::.

O, bietul Yorick, bietul Wozzek,

Făpturi din iadul fără voce,

Nu-i mână cineva spre moarte?

Ei trec prin ea fără dreptate.

Satiră, autoînfierare?

În Wozzek intră zece fiare.

Ce-i pasă lui de biata-i soață

Cu care un recrut  învață?

Un Hermann Broch ne ține lecții,

Salut scânteia tinereții.

BMM

   

Drumul spre Eleusis

Tragismul existenței  nu este o cauză a fumatului,
Nici a patimii de scris, unii varsă  lacrimi, alții varsă paharul,
Balaurul doarme, aurul doarme, cineva geme, nu te teme,
Taie toate capetele fricii, degetele îndoielii, fii ferice,
Așteaptă vestea cea mare, viața este o așteptare,
Steaguri și imnuri , zadarnice, copilă,
Coboară încet , vorbește cu firul de iarbă,
Ascultă pământul care ne mai primește,
Scoate strunele sufletului, fă-le să cânte,
Fragedă ești pe dinăuntru, precum la naștere pruncul,
Încearcă să fii precum pomul, gândurile vor fi doar flori,
Gonește tăunul, scaldă-ți trupul în apa-nvierii,
Nu fi doar crină, lucindă mirare, mimare, te scaldă
O bucurie  din viața cealaltă, acolo poemele tale
Vor fi petale, te vei roti cu ele în jocuri mintale.
BMM




Drumul spre Eleusis Tragismul existenței nu este o cauză a fumatului, Nici a patimii de scris, unii varsă lacrimi, alții varsă paharul, Balaurul doarme, aurul doarme, cineva geme, nu te teme, Taie toate capetele fricii, degetele îndoielii, fii ferice, Așteaptă vestea cea mare, viața este o așteptare, Steaguri și imnuri , zadarnice, copilă, Coboară încet , vorbește cu firul de iarbă, Ascultă pământul care ne mai primește, Scoate strunele sufletului, fă-le să cânte, Fragedă ești pe dinăuntru, precum la naștere pruncul, Încearcă să fii precum pomul, gândurile vor fi doar flori, Gonește tăunul, scaldă-ți trupul în apa-nvierii, Nu fi doar crină, lucindă mirare, mimare, te scaldă O bucurie din viața cealaltă, acolo poemele tale Vor fi petale, te vei roti cu ele în jocuri mintale. BMM


Drumul spre Eleusis

Tragismul existenței  nu este o cauză a fumatului,
Nici a patimii de scris, unii varsă  lacrimi, alții varsă paharul,
Balaurul doarme, aurul doarme, cineva geme, nu te teme,
Taie toate capetele fricii, degetele îndoielii, fii ferice,
Așteaptă vestea cea mare, viața este o așteptare,
Steaguri și imnuri , zadarnice, copilă,
Coboară încet , vorbește cu firul de iarbă,
Ascultă pământul care ne mai primește,
Scoate strunele sufletului, fă-le să cânte,
Fragedă ești pe dinăuntru, precum la naștere pruncul,
Încearcă să fii precum pomul, gândurile vor fi doar flori,
Gonește tăunul, scaldă-ți trupul în apa-nvierii,
Nu fi doar crină, lucindă mirare, mimare, te scaldă
O bucurie  din viața cealaltă, acolo poemele tale
Vor fi petale, te vei roti cu ele în jocuri mintale.
BMM




Se spune că o călătoare a pornit în căutarea  învățăturii supreme și a ajuns undeva, prin India. Acolo, pe țărm a întâlnit doi localnici pe care i-a întrebat dacă știu unde este școala  pentru învățuri  supreme. Ei i-au indicat foarte limpede care este drumul prin junglă. La dreapta de două ori, apoi la stânga, etc. Femeia a mers cale de o jumătate de zi și a ajuns la marginea unei mlaștini. Acolo i-a zărit pe cei doi localnici care zâmbeau. Ei i-au spus că  intenționat au îndrumat-o greșit, crezând că este nesinceră și vrea să facă rău, apoi i-au indicat un nou drum. Femeia a pornit , dar după un timp
s-a răzgândit și a  revenit în portul unde sosise în India. Un bătrân i-a spus că la ei căutarea este scopul vieții, iar învățătura se capătă căutând nicidecum nu se primește de-a gata. Prințesa Ateh a citit istoria femeii călătoare, a ales iudaismul și a rămas în istoria  khazarilor ca prima prințesă iudaizată.  Mormântul ei nu este cunoscut, dar multe gorgane în stepa  Ucrainei  poartă numele prințesei. Eu am întâlnit o poetesă  extrem de frumoasă și tânără care i-a preluat numele, dar nu și înțelepciunea. Oricum , ea scrie destul de frumos despre cerul din noi, despre stelele din noi, în fine, se știe că Dumnezeu, ibirea, moartea se află în noi, deci ceea ce scrie este adevărat.

IUBIREA ne desparte de sfântul egoism, Orice cheie deschide orice ușă, Oricare ceas se oprește, Orice influență dinafară dispare, Aerul pare mereu înmiresmat, Știrile își pierd sensul, Iubirea ispitește pe vei vii, bucură pe cei morți, Astfel noi trecem de la oameni la Adam și Eva, Cam așa gândeam eu în urmă cu cincizeci de ani, Stând cu un cal în bar. BMM


IUBIREA  ne desparte de sfântul egoism,
Orice cheie deschide orice ușă,
Oricare ceas se oprește,
Orice influență dinafară dispare,
Aerul pare mereu înmiresmat,
Știrile își pierd sensul,
Iubirea ispitește pe vei vii, bucură pe cei morți,
Astfel noi trecem de la oameni la Adam și Eva,
Cam așa gândeam eu în urmă cu cincizeci de ani,
Stând cu un cal în bar.
BMM