Alte poeme

Suflet de cristal la anticariat,

Aburul muritorilor de la Pol,

Condeiul este o formă a inimii,

Nu puneți pământ peste flori,

Nici peste poeți, nu uitați nimic din ce nu se observă,

Coborau anii din norii veacului,

Veghez un trup prea fragil,

De-a lungul peretelui lambrizat

Se strecoară un vîrcolaciu,

Este vestea cea rea, iertați-o,

Cică vom fi veșnici, dar nu știm.

De ceară paravanul celor plecați,

Blând trece briza morții,

Un tufiș care plânge cu glas de copil,

Spațiul pe care-l străbat condamnații,

Luna căzută-n extaz,

Mai întunecat este acum paravanul,

Se pare că bolnavul a trecut dincolo,

Brrr. Nu vă temeți, am inventat tot,

Noi trăim, trăim, dar trăim?

BMM

Îmi sunt tată și mamă, de mine mi-e dor,

Nemărginirea sparge și tâmplele febrile,

Unii doar ca bondarii fac,

Alții pe scenă urlă, cântă,

Buimaci și doar celebri în casa Budenbrock.

În genunchi le spun eu celor cu ambițuri,

Darul iubirii cine ar ști să-l mai primească?

Deasupra noastră corbii și vulturii fac raiduri,

Noi nu murim, nu, noi vom fi doar martori.

Dincolo de singurătatea mea sunt sute, mii,

Ei de ce nu-mi scriu și mie?

Siheoa care seamănă, zice Mugur,

Cu fluturele, nici nu există,

Mugur nu mai este, dar are o mie de antene și guri,

Bună dimineața, Mugur, poet nepedepsit,

Mă bucur că ești încă o amintire proaspătă,

Fără de prihană.

BMM

Tara-ta-ta, tara-ta-ta,

Poeții vin la turnir,

Își ascut penele,

Scriu despre moarte,

Cunosc și medici

Tot despre moarte scriu, vai,

Deparcă viața ar fi un nimic,

Oh, sculați voi oropsiți poeți,

Voi , osândiți la umilinți,

Dar cu poetul nu poți bea orice,

El este rara avis, chiar și în sicriu,

El este veșnic în manuale,

Războiul continuă,

Poeții stau înghesuiți,

Așteaptă judecata, dar jurii au murit,

Atunci?

BMM

Sufletul pereche e într-o ureche,

În cealaltă cântă o mioară blândă,

Alchimie dragă, cin-să te-nțeleagă?

Tora și Cabala, arătați-mi calea,

Ce e după moarte? Unde mergem, frate?

Că eu nu pricep, moartea-i ca un cep?

Cred în nemurire, deși nu am știre,

De ce mă-ntristez? Repet – am un crez.

Mers în pustiu - ed. ASR-Biblioteca București - 2005-poezie

Abis sau a șaptea poartă - ED. ASR- 2008 - poezie

Exilul cuvintelor - Ed. Inspirescu -colecția Poeții secolului XXI-2014

Dicționar sentimental- ed. ASR -2006- eseuri

Antologie de vis- ed. Inspirescu - Colecția Poeții secolului XXI -2015

Numele profesorului - ed. Litera - 1986 - DEBUT EDITORIAL

Ca o rugăciune -Ed. Astralis - 2016 - poezie

Viață de profesor -Ed. Albatros - 2002 - poezie

Bazar oriental - Ed. ASR -2000

Între infern și paradis -OPERA OMNIA -ED. TIPO-MOLDOVA 2013 - 678 pg. –poezie

Vocea profesorului- Ed. Litera - 1993

Bazar oriental (II) - Ed. Granada- 2010 - volum recenzat de criticul Alex Ștefănescu în Rom. lit cu multă neînțelegere, rog a fi scos citatul din finalul prezentării, criticul m-a elogiat în Flacăra - aprilie 1990 și se contrazice flagrant numindu-mă amator, amator este criticul, opinia meaAntologia aforismului contemporan- Ed. Unicorn - antologie ed. II a Secției de popezie ASR-2017

Ce stradă e asta? - ed. NEUMA-2017 - antologie ASR coord. Horia Gârbea- poezie și proză

Du Congo au Danube - antologie de poezie contemporană - Marilena Lică-Mașala-ed. Dagan - Paris-2011

PS. rog a fi scos citatul din finalul prezentării, criticul m-a elogiat în Flacăra - aprilie 1990 și se contrazice flagrant numindu-mă amator, amator este criticul, opinia mea. Se poate înlocui cu opinia criticului Răzvan Voncu, prof. univ. dr. care în REVISTA REALITATEA EVREIASCĂ nr. 452-453/iunie 2015 a scris - „Avem în Boris Marian un poet-sinteză...un spirit profund, pentru care poezia este un destin...un poet reprezentativ din perioada post-1989”.

RăspundeRedirecționează

Ce este în capul fiecăruia? Mult balast, rutină. Dar și înțelepciune, dar și nebunie. Porniri sălbatice, refulate. Stana și Satana. El trece străin și frumos, Mugur, începe să ningă prea neguros.El este câinele, furia lui seamănă cu o zdreanță. Arici roșcați fug sub piele. Ar pune mâna pe o pasăre, dar ce să facă el cu o pasăre? Milă. Șira spinării, o ceară, fost aur. Mai naive sunt picioarele, mai miloase. Marginea subțire a înțelegerii. Doamne, nu ne îngădui să trecem de marginea nebuniei. Soarta este cîinele meu, îmi ia mâna între dinți, e un sfânt, mă iubește. Un șarpe îi spuse ciocârliei – tu zbori, dar nu poți vedea cotloanele ascunse, acolo seva vieții freamătă în tăcere. Ciocârlia răspunse – o, șarpele meu, tu le știi pe toate, dar nu poți zbura. Nici să cânți nu poți, ce folos? Șarpele tăcu, plecă oareum trist.

BMM

Spitalul de boli și deficiențe BOMBI-TOMBI

Prima secție se ocupa de retardați nemintali, adică moral. Șeful era unul dr. Biciul. El aplica un tratament dur, bazat pe apă fiartă. Bolnavii de acolo plăteau impozite, nu ieșeau la manifestații, nu mergeau la vot, doar citeau ziarele și se băteau între ei, când scăpau din mâna dr. Biciu. Marea majoritate a pacienților aici își găseau locul. A doua secție erau cei cu abuz în serviciu. Adică ei își violau secretarele, femeile de serviciu, vizitatoarele, uneori și pe petiționarii insistenți. Șeful secției era dr. Taur. Omul a făcut eforturi mari de îndreptare a situației, dar a fost lovit de un atac cerebral și a fost trimis legumă acasă. Secția s-a închis. Abuzul în serviciu nu mai era pe rol. A treia secție erau cei ce furau prin intermediari, aveau miliarde , dar nimeni nu se mira de unde proveneau. De fapt , în scriptele lor nu apăreau miliarde , ci mii de RON. Aveau terenuri arabile, nearabile, blocuri de locuințe, toate pe numele unor nepoți adoptați cu acte în regulă. Furtul nu era în detrimentul cetățenilor, ci al UE, care dă și nu e. Șeful secției era dr. Vulpuță. Omul nu bătea, ținea deținuții în întuneric. Totul se realiza cu laternele celor de serviciu. Ultima secție nu avea pacienți, dar era în așteptare. Care pe care. Se descurcă doar cine poate. Șeful era dr. Nimeni. Mare profesor, cu diplome la Westminster, Las Vegas, Insula Paștelui, etc. În general spitalul se descurca, mai fugeau unii în Antile, Moluce, Polinezia, dar Interpolul îi culegea pe rând. Spitalul era celebru, chiar și la ONU s-a discutat despre existența sa. O rezoluție a condamnat vehement regimul din acel spital. Cine a citit-o a și uitat-o, era prea lungă. Norocul a fost cînd murit portarul. Au fugit și doctorii și pacienții. Unde? În Occident, Doamne, când ai făcut acest Occident, că acum 8000 de ani nu era.

BMM

Alfred Margul-Sperber - 120 de ani de la naștere

Poetul, traducătorul și publicistul Alfred Margul-Sperber a fost o personalitate cunoscută la vremea sa, dar numele său este mai rar pomenit astăzi. Poate din cauza schimbării „macazului” politic, deși meritul său era mai mult estetic și cultural. S-a născut la 23 septembrie 1898, Storojineț Bucovina , a murit la 3 ianuarie 1967 (69 de ani). L-am văzut o singură dată, în tinerețea mea, era un bărbat prezentabil și amabil totodată. În mod greșit este trecut în Wikipedia ca german de origine. Era evreu fără a face caz de apartenență. Cred că a adus o contribuție de seamă la traducerile în germană a poemelor lui Eminescu, în special a Luceafărului. Școala a urmat-o la Cernăuți și Viena, unde și-a luat bacalaureatul. În 1918 a revenit la Cernăuți pentru a studia dreptul. A renunțat la studiile de drept și a călătorit, întâi la Paris, apoi la New York, unde a locuit între 1921 și 1924. În 1924 a devenit redactor la Czernowitzer Morgenblatt, ziar liberal evreiesc de limbă germană, care a apărut între 1918 și 1940. În paralel, avea diverse colaborări externe la New Yorker Volkszeitung și la unele periodice din România (Der Nerv din Cernăuți, Das Ziel din Brașov etc.). În timpul celui de-al Doilea Război Mondial a fost ajutat de Ion Pillat, Eugen Lovinescu și Oscar Walter Cisek pentru a nu fi expulzat din România ca evreu bucovinean. Din 1940, după desființarea ziarului Czernowitzer Morgenblatt, a lucrat în București ca profesor de limbi străine. Cunoștea și limba idiș. A tradus în germană balade populare românești, între care Miorița și Toma Alimoș. A tradus din operele unor autori români de prestigiu (Tudor Arghezi, Ion Barbu, Maria Banuș, Vladimir Colin etc.). Multe versuri ale poetului Aron Cotruș, traduse de Alfred Sperber, au fost publicate și în revista săsească Klingsor.

BMM

Poem

Cei cu priviri complice, care urmăresc doar femeile fără jartiere,

Viața înflorește în mine, sunt plin de păsări,

Urmează manechinii de ceară.

Aici e o pauză. Continuăm.

Înaintea tuturor veacurilor era poarta,

Noaptea nesfârșită se apropie,

Poarta se deschide, păzitorii și-au trădat menirea,

Suntem liberi, liberi, vineri,

Dar pe o poartă scrie că oricine intră

Va suporta consecințe grave.

Acesta este un moto valabil oriunde și oricând.

Frumoase aripi are vulturul în zare,

Dar ce picioare, dar ce gheare are,

Să nu ne-nșele nici orgolii fade,

Și nici beția care crește-n grade,

Orfani vom deveni oricând, oriunde,

Iar veșnicia nu ne va pătrunde,

Poete, scrie, cântă-ne și moartea

Dar și iubirea care viață poartă,

Ce o să fie dincolo? Te-ntreabă,

Îți vor răspunde cărțile? O vrajă.

Până și vulturii și corbii știu că mor

Când ei ne spun în șoaptă, Nevermore.

Când iubești un om , ai nevoie de el?

Spune, ai nevoie de el mereu?

O întrebare ca un laț de spânzurătoare.

Noaptea dorințelor are culori de păun,

Regele nopții este un copac care umblă,

Coloane și gropi, lipsește elevul Apollinaire,

O schijă ticăloasă i-a străpuns geniul,

Morile de vânt ne înalță în văzduh,

Noi urcăm, ele revin, nu, acolo,

În acea cameră miroase a moarte,

Rațiunea stă dezbrăcată și tremură,

Visele au alte cărări,

scaunul electric este contraindicat,

un frison străbate maternitățile,

un mort murmură ceva despre pace

la poarta țintirimului. E pace.

Dac-o fi să mor, du-mă la izvor.

Aurul să-l beu, că mă dau de zmeu,

Cine m-o citi, pe loc va dormi,

Ori va lua umbrela să nu-i cadă pelea,

Flautul să pângă, de pe jos să-mi strângă

Oscioarele mele, oale și ulcele,

Nu m-a umilit criticul din Krit,

Amurgul e tandru ca un cățelandru,

Vino biet golan,izgonit de ani,

Se rostogolesc literele, cresc

La bursa valorilor gândurile florilor.

Domnul Pernă , o glumă ternă,

Greoi, cam țeapăn, mai dă-l în sapă,

Cu bumbii ce faci? Colaci în draci.

Confraților, mergem la birou,

Facem o rivoluție de ne pomenește

Mama struților, cel care strânge,

Acela pierde, Herr Sammler, haben ein Hammer?

Helpen, strigă der Gelbe,Tarbuck pe Facebook,

A funny way to be a clei, le cam încurci,

Domnule Curcă de la ministerul Descurcă,

Toți miniștrii știu limbi străine,

Niciunul nu știe limba română, așa e regula.

Măi, să fie, se miră Tămâie.

Vacile din Bretagne sunt cele mai mișto,

Dorm 15 ore pe zi și în rest mănâncă,

Au grijă numai de vițelul lor,

Iar cireada este condusă doar de o vacă,

Taurul nu are nici un rol politic,

Femela se scoală și cântă,

Vițelul o încântă,

Pământul e cucerit,

Vaca e de iubit,

Aici nu există moarte,

Din Rai vaca este o parte.

Acum înțeleg eu pe Chagall,

Pe prietenii lui din suprareal,

Die Kunst ist tot, Tatlin ne zice,

Are cumva buzunare cu-arșice,

Rodin a fost singur în viață,

Ce face acum? Pe cine învață?.

La 76 în baza doi mă simt la fel ca voi, ca noi,

Să-i spui lu mutu, zise iapa, fostă prietenă

Din Jaffa, mă pregătesc mereu de iad,

Dar iadul nu există, vad el este pentru căruțași,

În Paradis mai merg borfași, la struguri acri nu mă prind,

Confundă vulpea Lohengrin, stimabile, pe doamna Dickinson

Ori domnișoara, că e-n ton, o poți găsi la Radisson,

Cum trec ușor doi sfințișori cândva preteni cu Nicușor,

Par cam violeți, în doliu fiind, dă-mi o corabie, Krieglind,

Să colindăm, dureri de cap ne dau ce am mâncat, doi țapi,

Credință, dă-mi puteri să ies din disperare și reflex,

Că drum abrupt am străbătut în viața asta, aer, lut,

Vreau norii albi să-i călăresc, în cornul Lunii să sfârșesc,

Câmp cu maci jur-împrejur, părul meu de mult e sur,

Pe sub stele ape curg, tu ești goală, eu defunct.

BMM

Într-o privintză , doamna Levintză

are dreptate, mersul pe spate

cu avantaje și cu etaje, este o chestie

...

cu oarce onestie, cunoști și visul
ce se sfârșește, vine pe scut,
plutind pe Prut, măreț oșteanul,
Dan căpitanul, în timp ce iubita
e tîlhărita de mulți fugari
lași violatari, făptură duioasă,
suspinăcioasă, fuiorul vieții
smuls dimineții urcă icoana
în fum marijuana, durerii noastre
leac de prăpastie, jertfe și jale
cum cad în noi roș sînge în ploi,
vai , nu se uită smulgerea cruntă,
vai, nu se-acoperă numele -operă,
inimă strânge osînda, nu plînge,
glorie fie joc pe vecie.
BMM

Vezi mai mult

Ian Mc Ewan îl ascunde pe Hamlet

în pântecele mamei sale,

de unde urmărește complotul, totul din interior,

coajă de nucă, rege al văzduhului,

un horror uterin, zău, leșin,

nu pot să cred, răbdare Hamlet.

Am intrat în castelul nopții, o săgeată mi-a străpuns șoldul,
Lumini ciudate mă înconjurau, sufletele celor pleca de mult?
Ce să le spun? Petkutin și-a jucat bine rolul, i-a înșelat
Pe vii și pe morți. Orașul se vede în profil. Mai poți dormi?
Ce este poezia? Ai să fii demolat. Îmi spune constructorul, ...
Am să mă mut la marginea Saharei,acolo nu te înțeapă nici o muscă.
Dar ce este poezia? O muzică plăcută sufletului. Nu, strigă înțeleptul.
Unde este mesajul? E sub pământ sau în soare, în lună. Cunosc un demolator
Care se tot învârtește în jurul casei mele. Mi-a luat frânghia de rufe, apoi rufele,
A dărâmat balconul, a demontat geamurile,a sărit cu picioarele pe patul meu,
Apoi a chemat un bidiviu și mi l-a lăsat în casă. Cine ești? L-am întrebat.
Tot eu, dar sub alt chip. O moarte lentă și dureroasă pare viața, pentru că ochii
Sunt mereu deschiși, chiar și în somn, închipuiește-ți că aperi
O cetate asediată, macii sunt rudele sângelui, dar ce ușor dispar, ca și sângele.
Trăim într-un amurg continuu. Vorbește și tu, cititorule,
Până și morții vorbesc precum copacii-nfloriți.Podul Mirabeau primește
În ospeție pe toți rătăciții.Acolo nu este nici un zid, în afara neînțelegerii noastre.

Boris Marian

Vezi mai mult