Bucovina

Eminescu

Să ne închipuim
Cuvintele
Ca locuri de naștere ale Poetului
Si să le aducem flori
In orice propoziție
Ne-am afla.

Bucovina ( I)

O încordare permanentă, fulgerată
De jerbele memoriei
O sete de liniște și armonie
Profesorul și-amintea de orășelul
Bunicii sale, cu vechi lăcașuri de reculegere,
Spitalul, livada cu meri, parcul vânătorilor,
Căruțe lăsând printre roți bălegarul
Cuminților cai, petunii și rumene fete
Cu viață și frică în ele, marfare mânate
De-un duh nevăzut, feroviari picotind
Cu țigara în gură,
Bunica, sfeșnice veșnic plângând
Cu brațe nălțate, mereu le visa profesorul,
Mereu, dar altceva el ne vorbea,
Subiecte mai noi, atractive.


Boris M.Marian ( mai am un poem, mai târziu)
3o martie 2009, București