fericirea

Fericirea

Fericirea , care nici n-ar trebui să existe,
E singura sursă a ideilor fixe,
Sărutul tău va fi ultimul, jur,
Inainte de drumul la Kuala Lumpur,
De aceea îți scriu, amân doar sfârșitul,
Tu ce faci acum? Parcă nu-ți mai știu chipul,
Simt apăsarea buzelor tale,
Plumbul a pătruns în petale
Si parcă-ntre noi, principalele artere
Ale orașului vuiesc de durere

Căutare

De ce să spargem statui
Când ele nu au cerut nimănui
Un loc pe piedestal?
Se întreba un cal
Purtând în spinare
O tonă de bronz călare
Impotriva propriei conștiințe
Si a oricărei științe
Dezamăgire! Se aude o voce,
Cum să mă apăr de clipa feroce
A răzbunării și a iertării?
Ascultam cu uimire calul,
Statuia și piedestalul gemând
Un câine se învârtea prin preajmă căutând.

Boris Marian