De iubire
Stăm, iubito, foarte aproape,
Ne privim în ochi, vedem
Intr-un clar rece, de ape
Ce vom fi și ce suntem.
Fericiți poate că suntem,
Astfel noi nu vom mai fi,
Mă întrebi, clipind din pleoape,
„Tu de unde poți să știi?”
Știu, iubito, am o vârstă
Cam de șapte mii de ani,
De iubirea noastră, frustă
Scrie-n oricare roman,
Tragedii cu Juliette
Sau cu Dalila, Samson,
Dar iubita nu mă crede,
Și îmi spune – „ Nu ești om”.
Boris Marian
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu