Lovitură ratată

Lovitură ratată


Lui Sebastian Costin







E drept , băiete, astăzi, noi n-am dat lovitura,

Iar băncile-şi deschid la ore fixe geamul,

Noi mai păstrăm vreo două- trei gloanţe, avem hamul,

Mârţoaga a murit azi-noapte, în pădure.

Acolo este gloria, sunt banii ce ne-aşteaptă,

Acolo sunt frumoasele doamne aurii,

Băiete, lasă fumul să treacă, nu privi

Cu disperare, poate, o văduvă bogată

Ne va primi la noapte, îi vom citi poeme,

Ea va căsca de silă şi multă nerăbdare,

De ce în ochii-ţi tineri atâta disperare?

Până la Mult Promisa va trece încă-o vreme.

Cu mine eşti, acum, de ce îmi pari mai palid?

Adună-ţi voioşia, fierbinte tinereţea,

Dar tu eşti chiar fierbinte, obrajii tăi sunt flăcări.

Băiatu-ncet se lasă din braţe-n praful moale.



Boris Marian