Chip străin

 

E chipul meu? Nu - chip străin,

Vine discret, fără venin,

Umbra, tăcerea, nebunul din turn,

Aud suspine, zbor de colun.

Noapte albastră, ca o cămașă,

Tremură toată, patimă lașă,

Ating tufișul, spinii sunt lungi,

Roză sălbatică, tu mă alungi,

Ba lăcrimezi, ba te revolți,

Mor la tensiunea de o mie de volți.

Prea mari orașele,  prea mici pietonii,

banalizată-i   istoria Sodomei,

fug precum Lot, larg e deșertul,

n-am apucat din postume nici sfertul.

Prinde-mi cu palmele tale, iubito,

Chipul și spune-mi, poate murit-am?

Poate că nu știu și umblu stingher,

Precum stafia sau sfântul din cer.

BORIS MARIAN