CLIPĂ, REDĂ-MI BUCURIA

 

 

Clipă, redă-mi bucuria,

Curajul inconștienței

Din copilărie,

Diminețile pure ca  apa izvoarelor,

Alină-mi sufletul încărcat de coșmaruri,

Dezvăluie iar iubirea , splendoarea

Acelor speranțe  ce nu  se dezic,

Mă-mpresoară  mai mult ielele, duhuri străine,

Regele beznei  mă cheamă, mă-ndeamnă

Să-mi pregătesc  cu grijă plecarea,

Dar eu  vreau să  fiu  liber și  pașnic,

Să spun precum Faust,

Oprește-te, clipă,

Răspunsul e numai tăcere, molatic

Se lasă timpul ca o melasă

Pe umerii mei,

Ca o spaimă  albicioasă,

De mult am trecut de vârsta dantescă,

și totuși mai sper, și totuși mai scriu,

să nu mor ca un câine la ușa stăpânului 

slab și apatic.

BORIS MARIAN