---Nu de moarte---

 

 

Nu de moarte murim, ci de lăcomia ei,

Pe măsură ce vorbea, omul dispărea,

O nălucă în zări, apoi apărea în alte-ncălțări,

La alte distanțe, stanțe și Franțe,

Acolo nu există referință, ți-e teamă, măi Niță?

De cine, de Nizza?

Uriașă  e gura cea neagră, te-nghite,Brunhilda, întreagă .

Brrr, vai și vai, aș vrea să adorm în tramvai,

Să mă  trezesc   tocma-n rai,

Ochii-i deschid , cine crede? Mefisto însuși, de veghe

și raiul e iad toată ziua, de aia îmi place   pruncia,

să râzi  și să plângi când ai chef,

călare pe Kiseleff, că-i nume de cal, totuși harnic,

ne-a dat Reglementul Organic.

BORIS MARIAN