Prea devreme/prea târziu

 

 

Lumină polarizată, pipa cu sare, fiecare culoare

Pe limba ei   piere, străluce soarele în mare,

Străluce marea sub vapoare,  ce se poate se  poate, nepoate,

Privește luna de mătase, la soare se gândește ea,

Dar soarele-i la șușanea, dansează tango.

Marea e umedă,  cum știi, nu suferă intemperii,

Norii sunt băgători de seamă, pune-i în ramă.

Nici Ramayana nu-i altfel,așa spunea Aristotel,

Pardon, el nu spunea nimic,  profesorul de circ.

Șapte   zeițe,   șapte mopși   plimbau o ladă cu gogoși,   

Doar o gogoașă mai lipsea,   e   știucă,draga mea.

Este că   nu ne plictisim ?     Ba da, striga un pinguin.

Arta nu-i moașa, poetul nu-i mamoș, el stă   într-un colț,

Se crede vameș, înțelepciunea îl înșeală, își amintește

De Păcală, de Theocrit, de Eumene, iar la etaj

Stă o   femeie, e goală pușcă, dar  ce-i cu pușca?    

Nu-i Persefona, nu e nici Hrușcă, mi-a șoptit o profesoară,

Privighetoarea     e ca o scară,   Troia a fost un simulacru,

Mie de Troia îmi vine acru, fluviul ne trece printre  dește,

Tu ești coralul,  te cântă un pește.

BORIS MARIAN