Se uită

Se uită

 

Se uită bietul om cu ochelari, nu are trup, doar minte, se uită pe sine, se minte pe sine, ce or vrea agonicii aceștia, că mulți se făcură, precum furnicile. Eu știu de la plăpânda floare că-i este greu și-i la strâmtoare, ba este pusă la rever, la-nmormântare și never(more), ea fiind singura făptură ce nu se lasă-n viitură, că tot mai bine-i de ciomag, lovește tare ce-i mai drag, că de săpun ce pot să spun? El unge sfoara când, nebun, sinucigașul  își repede o căpățână  mult prea verde, decât cinstit, mai bine hoț, rimează, frate cu Helmholz, sărute-ar o  bancnotă veche, cu  Nicolae din Bălcești,  când te duceai  Scornitcheshti, sfârșiți o dată cu trecutul, sculați  bobor de  os  ca lutul, azi nobelii sunt boșchetari, iar  bani au foștii proletari, când te gândești că moartea nu-i decât un cui al orișicui, căci moartea n-are legătură cu un metrou sau o trăsură, trupeasca existență  n-are  în fața duhului valoare, scăparea este în neant,  ne ținem unul de cel”alt, că leac e doar inexistența, de mergi la mall ori la Florența. Ne spune Buddha cu glas gros – să nu te târâi  tot pe jos, în fericire nu găsești decât   repere omenești, cât timp  vom  fugi cu murgul sireap, ce va opri step și wrap, timp în timp în timp în timp, dâmb tâmp, a murit un poet la unu  ianuarie, când alții abia se duc la culcarie, vorbe,orbi, păienjiniș, scăpinat la Cărpiniș, vârteju-i ca vrejul, șefi –dovleci. Ce vrei să spui? Uite scuip ca un pui, ca un cui, cuib, crime aproape perfecte,  iubire între insecte,  crime educaționale, reptile  inter-sociale, mov kiss, mov danse, fanatic show, prea blondul Hans, cu cât ești tu mai vulnerabil, pe-atât puterea- i  în efabil,  simți dansul? Ești un instrument, esență, pace, sentiment.

BORIS MARIAN