Laringe

Unii-și pierd laringele,
nopți-coșmaruri,  stinge-le,
inimă, plămâni,
zâne, zâni,
zâ-ne nouă o poveste,
 hei, poetule, maestre,
dar poeții- s alienați,
ia ascultați.
Nefericitul se împăca bine cu Platon,
avea mâini reci și umede,
l-am întrebat - îmi recomanzi cartea ta?
A râs de sus. Mai cunosc pe cineva
care m-a trimis la plimbare, adică m-a eliminat
din cercul lui, spre binele meu. 
Curve masculine găsești, nu este o problemă.
Folosește Watherterm, să devii și rău și ferm.
nu fi  nici acneic, nici laș-seboreic.
Rupe lanțurile, nu sunt bune la nimic,
sunt rele la multe, lanțurile sunt pe tine, nevăzute.
Te cheltui, iubite, în uri mocnite.
Fericirea  este cheia succesului, de unde se extrage acidul succinic.
Cu obișnuitul eu m-am împăcat, așa cum digestia...
Noi sunt și calea și călătorii, praful ne aparține.
Vom fi praf cântător.
Condus de vise, ajungi în abis.
Faptele grăiesc exact ca și ghilotina.
Ercole d”Este , un bulevard,
pe care stele se sting și se ard,
mă iau cu ele la-ntrecere, doar
să ajung sus, precum Icar.
O iau pe via Aurelia, vine
însăși Aurelia, vrea să fiu bine,
noi ne iubim  undeva, sub palmieri,
râd de noi pume și jderi.
Giannina geloasă ne urmărea,
noi ne iubeam pe catifea,
drumul continuă, urcă ușor,
noi ne iubim cu sete și dor.
E simplu, spune chiar  Venerica,
îmi este rudă și prin bunica.
Etruscii  știau că iubirea-i păcat,
de asta regatul  s-a destrămat.
Îți amintești necopola veche?
Cântă-mi, centaure, ceva la ureche.
Familia Mantua avea mulți copii,
ne-nconjurau latinii zurlii.
Noi ne iubeam de veacuri, și vremi,
nu am mai scris de mult un poem.
Lasă poemul , îmi spune |Giannina,
din întuneric se naște lumina.
Iar în lumină umbrele pier,
cine ascunde un giuvaer?

BORIS MARIAN