Nu gândi

Prințesa Lory-mi spuse, nu te gândi prea mult,
ia  Calea  Căilor, a cailor și lasă-te-n tumult,
căiește-te, încuie-te, e raiul raiului,
învață  arta ceaiului și fii mai gospodar.
Atot-puternic Domnul  din proști face deștepți,
mă va lovi norocul să dorm când nu te-aștepți,
mă detașez, vezi bine, ca un vagon uitat
sunt tulbure, un fluture de păsări degustat.
Dualitate, asta-i, visând că zbori, tu mori,
știința-i nepătrunsă de nu ești visător,
temei și sentimente, naiv suflet , femei,
dar nu le place gândul s-alerge pe-unde vrei,
să fii serios, adâncul să-l explorezi  cu har,
e bun și râsul, însă  trimite-l în Tartar,
mai rezonezi, iubite? Mai rezonăm și noi,
un zumzet de  nuclee magnetice sub ploi,
de nicăieri ne vine in set de primăveri,
ciudat, nimeni nu moare când urlă de dureri,
dar rezonând cu steaua cea rece chiar te stingi
străpuns în șapte locuri de tuburi și seringi,
că moartea nu-i cadoul  primit ca orice dar,
muncește, scrie, plânge. Nimic nu-i în zadar.
Deșiră-te,  deliruri în Baia Sprie-ncerci,
numele  tău  se scrie ca pașii-n glod când mergi.
Eu las în urmă șapte nepoți, o nepoțea,
că mor și nu mai termin decât cu o bezea.

BORIS MARIAN