Uite că m-am depărtat, malul mării s-a surpat,
Mama nu a mai suflat, m-am pulverizat.
M-am trezit în lumea mea și pustie și cam rea,
Am nevastă, doi nepoți, Doamne, nu mă plâng deloc,
Neamul meu e cu noroc, dar noi unde merem, Doamne?
Ierni dușmane, slabe toamne, cât dai kilul? Ne
întreabă
Crocodilul prins în ramă. Iar de mine ce să spun?
Tot pe moarte mă răzbun? Profil divin, un biet
hoinar,
Cu taina lui, un neant de jar, Cuvântul piere din
senin,
Eu mîna-ntind, primesc primesc un blin, poemul
heter-
Hormonal este ce-nseamnă abisal. Iahuuuu!
BMM
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu