Acceptanță,
este un mod de viață,
Poate singurul,
să ne iubim dușmanii,
Adică frica, șobolanii, manevrele mizere,
Acceptă,
acceptă, acceptă, kleiner Mann,
Was tun? Ai intrat în război, acceptă,
Ai pierdut
războiul , acceptă,
Ah, organele
sunt sparte și maestrul e nebun,
Mai repet și eu o leacă ce-a rămas de la
străbun,
Sunt bolnav,
spune Esenin, omul negru a sosit,
Râsul,
veselia-s gata, toți suntem ajunși la zid,
Roata trage,
se învârte, un noroc prea pierzător,
Urc o clipă,
în adâncuri de coșmaruri tot cobor,
O puzderie
de îngeri în halate albe –scrob,
Mai departe,
mai departe, as căzut ultimul drob.
Oooooooooooooooooooooooooooo
Stărui eu cu
palme nalte,
Te cuprind
jur-împrejur,
Simt ființa
ta, mă-nvălui
Ca un foc
fără contur,
Îngerii se
împreună, se cutremură ceresc
Raiul ,
lacrimi curg șiroaie,
Fericire, te
doresc?
Coapsa ta de
căprioară
Ba dispare,
ba se-alătură de noi,
Buzele
poartă otravă,
Păr molatic,
nu clipi.
BMM
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu