Iubirea mea, că trufaş sunt,

Că mă răzbun, am suflet crunt,

Deşi am arme din cuvinte.

Alb mă privea idolul, vântul

Venea să-mi mângâie obrazul,

Ca o fecioară fără nazuri,

Dar muntele-ascundea Cuvântul.

De multe ori caut alinare,

Iar oamenii par munţi de piatră,

Ei niciodată nu te iartă,

Deşi sunt fraţi cu mândrul Soare.

Deşi au stele-n jur, sunt duhuri

Care şoptesc vechi basme, cânturi,

Atunci eu mi-am ales Cuvântul

Şi lui mă-mpărtăşesc, mă bucur

Că El este mereu cu mine,

Cum să-l numesc? În Carte scrie

Că Dumnezeu cunoaşte mila,

Ajunge să mai uiţi de tine.

Iar muntele rămâne-n urmă,

Cu tot ce am iubit zadarnic,

Strălucitor, prezent şi harnic,

Mă scoate Dumnezeu din junglă.

Imi este inima o aripă frântă,

În frunte port o rană adâncă,

Sapă suflarea în aerul dur,

Trăiesc cu durerea în plin huzur,

În sfera de sticlă e sufletul-jar,

Doar întunericul n-are hotar,

Pe roata norocului sunt schingiuit,

De ce aştepţi, Doamne, să fii iubit?

Sau nu mai aştepţi.

Intreb Timpul, pentru ce trăim?

Simplu, îmi răspunde Timpul, să suferim,

Simplu, îmi răspunzi, tu, iubită de mult,

Nu mai vreau să te văd, nu mai vreau să te ascult,

Nu ţi-e teamă , iubita mea, nu ţi-e teamă defel

Că vom fi pradă

Viermelui mişel?

Nu mi-e teamă, iubitule,

Cu tine voi fi,

Nu te-am iubit şi nici nu te-oi iubi.

Atunci pentru ce, oare, ne-am născut?

Timpu-mi răspunde- Eu sunt cel care am

The drive to work, eu merg cu tine la New York, Să facem o serbare, clopoței, unu, doi, trei, Cum trece trenul , cărăbuș sub duș, Eu pot șopti orice doresc, kush-kush. Pot spune că sunt chiar all right, Un biet copil, eu sunt ca el, mă vait, crux-crux- crux-crux, vonal, cercuri pătrate face vulpea în aval, ce paranoie fără voie se născu, eu spun de la-nceput, nu-nu, fântâni de sânge, mare carnaval la care va veni un mareșal, el clipocește ca un izvoraș de zor, este stăpânul nopții până-n zori, lăsați voi kalabanda, meargă-n gol, Agorkoli ne-a oferit mereu un rol, The rise of King în jungla țărilor de jos, Vă-ntreb ce rost mai are o istorie pe dos? BMM

The drive to work, eu merg cu tine la New York,

Să facem o serbare, clopoței, unu, doi, trei,

Cum trece trenul , cărăbuș sub duș,

Eu pot șopti orice doresc, kush-kush.

Pot spune că sunt chiar all right,

Un biet copil, eu sunt ca el, mă vait,

crux-crux- crux-crux, vonal,

cercuri pătrate face vulpea în aval,

ce paranoie fără voie se născu,

eu spun de la-nceput, nu-nu,

fântâni de sânge, mare carnaval

la care va veni  un mareșal,

el clipocește ca un izvoraș de zor,

este stăpânul  nopții până-n zori,

lăsați voi kalabanda, meargă-n gol,

Agorkoli ne-a oferit mereu un rol,

The rise of King în jungla țărilor de jos,

Vă-ntreb ce rost mai are  o istorie pe dos?

BMM    

Monumental este verbul a fi, fire, Salvăm biografii, biologii, egografii, Săpăm prăpăstii, vorba Mihăieșului, Mergem pe urmele lui Eminescu, pas cu pas, Eu cred în Iehova, nu am ce face, Câtă apă mai curge pe Argeș în jos? A apărut și Steaua Dunării, nu-i bai, Mergem pe drumul stelei, Recunosc și eu că de cele mai multe ori visez, Nu am nicio vină, în rest scriu și atât, Ermetic însemnă cinstit, cine mai este cinstit? Cum ne oglindim în manele? Nicicum. Kiciul balcanic să trăiască. Lene și poezie, Kagerat și Kategat, Barbă lată, barbă mică, Giafer, Cișmigiu, ehei, Nănescu, Pann, Chiosea, Unghiurliu și poliția, Nu strică o vizită la spitalul amorului, O să mor de ah și vai, cu lacrimi mă îmbrăcai, Așa se cânta în orașul pe valuri, Sus/jos și invers, iar Oltul trecea prin hotel, Hârtiile plâng pe podea, între sticle de votcă, Ne spune Espop sau Esop, singurătatea nu este mereu Suportabilă, chiar și o leprozerie este mai la îndemână, Uneori, după râs urmează un val de sânge eliberator, Șobolanii nu se sinucid niciodată, se luminează sticlele de vin, Pe unii oameni îi îngroapă în cer, direct, fie binecuvântați, Prietenul care cosește de zor scrie anti-damblale, Zice dumnealui, mintea e o boală a omului, Noroc că nu mulți o au, oroarea o fi un interstițiu A unui cotidian liniștit, banal, a la Arendt, Faptul că te cheamă Cain sau Abel nu are nicio impotanță. Boris M. Marian

Monumental este verbul a fi, fire,

Salvăm biografii, biologii, egografii,

Săpăm prăpăstii, vorba Mihăieșului,

Mergem pe urmele lui Eminescu, pas cu pas,

Eu cred în Iehova, nu am ce face,

Câtă apă mai curge pe  Argeș în jos?

A apărut și Steaua Dunării, nu-i bai,

Mergem pe drumul stelei,

Recunosc și eu că de cele mai multe ori visez,

Nu am nicio vină, în rest scriu și atât,

Ermetic însemnă cinstit, cine mai este cinstit?

Cum ne oglindim în manele? Nicicum.

Kiciul balcanic să trăiască.

Lene și poezie, Kagerat și Kategat,

Barbă lată, barbă mică, Giafer, Cișmigiu, ehei,

Nănescu, Pann, Chiosea, Unghiurliu și poliția,

Nu strică o vizită la spitalul amorului,  

O să mor de ah și vai, cu lacrimi mă îmbrăcai,

Așa se cânta în orașul pe valuri,

Sus/jos și invers, iar Oltul trecea prin hotel,

Hârtiile plâng pe podea,  între sticle de votcă,

 Ne spune Espop sau Esop, singurătatea  nu este mereu

Suportabilă, chiar și o leprozerie este mai la îndemână,

Uneori, după râs  urmează un val de sânge  eliberator,

Șobolanii nu se sinucid niciodată, se luminează sticlele de vin,

Pe unii oameni  îi îngroapă în cer, direct, fie binecuvântați,

Prietenul care cosește de zor scrie anti-damblale,

Zice dumnealui, mintea e o boală a omului,

Noroc că nu mulți o au, oroarea o fi un interstițiu

A unui cotidian liniștit, banal, a la Arendt,

Faptul că te cheamă Cain sau Abel nu are nicio impotanță.

Boris M. Marian  

Acceptanță, este un mod de viață, Poate singurul, să ne iubim dușmanii, Adică frica, șobolanii, manevrele mizere, Acceptă, acceptă, acceptă, kleiner Mann, Was tun? Ai intrat în război, acceptă, Ai pierdut războiul , acceptă, Ah, organele sunt sparte și maestrul e nebun, Mai repet și eu o leacă ce-a rămas de la străbun, Sunt bolnav, spune Esenin, omul negru a sosit, Râsul, veselia-s gata, toți suntem ajunși la zid, Roata trage, se învârte, un noroc prea pierzător, Urc o clipă, în adâncuri de coșmaruri tot cobor, O puzderie de îngeri în halate albe –scrob, Mai departe, mai departe, as căzut ultimul drob. Oooooooooooooooooooooooooooo Stărui eu cu palme nalte, Te cuprind jur-împrejur, Simt ființa ta, mă-nvălui Ca un foc fără contur, Îngerii se împreună, se cutremură ceresc Raiul , lacrimi curg șiroaie, Fericire, te doresc? Coapsa ta de căprioară Ba dispare, ba se-alătură de noi, Buzele poartă otravă, Păr molatic, nu clipi. BMM

Acceptanță, este un mod de viață,

Poate singurul, să ne iubim dușmanii,

Adică  frica, șobolanii, manevrele mizere,

Acceptă, acceptă, acceptă, kleiner Mann,

Was tun?  Ai intrat în război, acceptă,

Ai pierdut războiul , acceptă,

Ah, organele sunt sparte și maestrul e nebun,

 Mai repet și eu o leacă ce-a rămas de la străbun,

Sunt bolnav, spune Esenin, omul negru a sosit,

Râsul, veselia-s gata, toți suntem ajunși la zid,

Roata trage, se învârte, un noroc prea pierzător,

Urc o clipă, în adâncuri de coșmaruri tot cobor,  

O puzderie de îngeri în halate albe –scrob,

Mai departe, mai departe, as căzut ultimul  drob.

Oooooooooooooooooooooooooooo

Stărui eu cu palme nalte,

Te cuprind jur-împrejur,

Simt ființa ta, mă-nvălui

Ca un foc fără contur,

Îngerii se împreună, se cutremură ceresc

Raiul , lacrimi  curg șiroaie,

Fericire, te doresc?

Coapsa ta de căprioară

Ba dispare, ba se-alătură  de noi,

Buzele poartă otravă,

Păr molatic, nu clipi.

BMM  

Ruşine au numai începătorii.
Iubirile nu mor, se transformă.
Nu există otravă nefolositoare.
...

În fiecare trăieşte un corăbier.
Eu ştiu că voi muri, ei şi?
Moartea nu e o revanşă, ci o răsplată.
Şi raţiunea te poate îmbolnăvi.
Tăcerea are nevoie de ascultători.
Vezi mai multe aforisme despre tăcere
Fericirea nu este o proprietate.

În piața goală – un scaun,

În piața goală – un scaun,

În jur aud voci de bătrâni care strigă,

Paltoanele lor zboară precum cocorii,

De frică nu iese nimeni,

Cine aruncă de la balcon o pereche de pâslari,

Cine se așează pe scaun?

Un orb, un surd, un mut?

Nici vorbă, este Mihai Viteazu

Fugit de la nebuni, nimeni nu are curajul

Să mi-l voteze, el rotește barda

și taie copacii, asta a fost anul trecut,

acum este ancheta care va dura

până la Cuza Vodă.

BMM

Eram fluturi din tablă ruginită,

Eram  fluturi din tablă ruginită,

Se loveau aripile cu sunet de tinichea agonizând,

Piatra era copită, ziua era nicovală,

Tu spuneai, relațiile s-au perimat, cred

Că deveniseși idol peste noapte,

Doar eram iubiți, brusc o palmă,

Abur eram, lipit de Copacul Vieții,

Eram vers, eram râu  în curgere lentă,

Te-am uitat, mergi liniștită, nebunul Falstaff

Este fals și mai cum? Doar eram iubiți.

Ce zeu nebun și fricos te-a făcut atât de mișelnică?

Strălucești ca o bilă, bilă adevărată, fără fisuri,

Nenorocito, tu mă ignori, eu te ignor,

Jumătăți de cocori.

BMM  

Amorul unei marmure

Amorul unei marmure

 

Dacă mângâi prea mult o marmură,

Te trezești cu silicoză sau poți muri chiar,

Adică  te răstrezești, ferește-te de oamenii călduți,

Nu sunt nici sfinți, nici diavoli, mai broscuți,

Ei cred că viața este o băltoacă, iar moartea doar o clipă, doar o joacă.

Iubirea-i doar un schimb, exchange-birou, un ring, alegi, alergi,

Adică un challenge,la mijlocul vieții omul crede

Că o pădure poate arde verde. Iar eu mă sinucid de mii de ori,

Viața mea este din piscuri și orori. Te rog să nu-mi răspunzi,

Așa cum ai promis, tăcerea-ți este mult mai grăitoare,

Ai preferat refugiul  dinadins, într-un refugiu orice viață moare.

Tu uiți că Domnul ne-a dat glas și inimă și minte să cunoaștem,

Să învățăm a ne iubi, că de pripas sunt doar potăile.

Altfel de ce ne naștem?  Sunt om ca orice om, dar om,

Tu ești ca mine, suntem miliarde, de ce să ne considerăm atomi?

Deși-n atomi este o inimă  ce arde.

Miliarde de sălbatici insulari, vorbim tot mai puțin și tot mai rar,

Că are fiecare jobul lui, ce-i pasă  vieții nu știu cui?

Ce-i pasă că se moare neîncetat, e cel mai ieftin faptul c-ai uitat

De-aproapele carele ne este totuși om, mai bine ne nășteam atomi.

BORIS MARIAN

Marguerite, Marguerite, nu mă scoate din sărite,

Vreau să-ți mângâi părul, dragă,

Ea îmi spune, n-ai o doagă,

Eu privesc plopi fără soț,

Am să fiu bandit și hoț,

Am s-o-ncui pe Marguerite

În cutia cu chibrite,

Am să fac din ea brichetă,

Eu voi fi o sigaretă,

Poate voi o pendulă

Că iubita prea-i fudulă,

Ea e pură, eu puriu,

S-a sfârșit, dar cum, nu știu.

B • Unii se nasc bătrâni, alţii mor tineri 

• Unii vorbesc necontenit despre iubire, alţii doar iubesc 

• Unii vorbesc, alţii scriu 

• Unii scriu mult şi prost, alţii scriu mult şi bine 

• Nu toţi care scriu puţin scriu şi bine 

• A nu se confunda nesinceritatea cu fantezia 

• Prietenul se cunoaşte la nevoie, dar şi la durere 

• Prostia şi generalizarea sunt surori 

• Amănuntul poate fi din aur sau din argilă 

• Nu există om să nu fi trădat cel puţin o dată 

• Negându-L pe Dumnezeu, implicit Îl recunoşti 

• Uitarea este cel mai bun prieten 

• Iartă şi nu vei fi iertat 

• Poemul este un sentiment expandat sau o idee expandată, ceea 

• ce este şi mai rău 

• Oraşele sunt necesare progresului şi avioanelor 

• Dansul este culmea expresivităţii 

• La răcoare intri când eşti prea lacom sau prea naiv 

• Fiecare zi este o altă lume, dar tu nu o vezi 

• Adevăratul artist este un violonist orb 

• Arbuzul e bucuria săracului 

• La periferie orice este o dramă 

• Fără Iuda nu ar fi existat Iisus 

• Scamator pios nu am văzut 

• Nimeni nu se urăşte pe sine, ci pe ceilalţi 

• Nicio maimuţă nu va ajunge om, e prea naivă 

• Gând curat nu există, numai sentimente curate 

• În afară de Dumnezeu, nu există Cuvânt mai de seamă 

• Visăm de dragul realităţii 

• Îţi luminezi calea pentru a-i ajuta pe hoţi 

• Singurătatea iubeşte poezia 

---------------------------------------------- 

Boris Marian MEHR 

martie 2015 

Dreptunghiular, stângunghiular,

Alege  punctul, are har,

Îmi vine konku croncănind,

El scuipă ca un laș, îl prind,

ah, kronkule , te-aș  jumuli,

friptură bună îmi vei fi.

În intervalul eu și eu

încape și un Dumnezeu,

ce flacără m-ar mistui?

Iubire , asta Tu o știi,

Aici sau dincolo de soartă,

Rămân poetul   fără doagă,

n-am chip, armura mea e-o coală,

am diplome și nicio școală,

că nu există  pentru noi

nici școala vieții, suntem  goi,

goimi în iadul cu eroi,

de ce-aș fi trist când primesc  har?

Un konku spune never, iar.

Că hotarele se rup,

 Scriu , deși încet mă surp.

BMM

 

Da, Labiș a iubit, o presimțire,

Moartea căprioarei?

Quasimodo îi scria mamei,

La fel și Esenin, dar Leon Felipe?

Cum era  Lohengrin, mai știe cineva?

Mai știți să fi salvat pe un poet preabunul Dumnezeu?

Un zâmbet  pe chipul celui plecat.

Haina era mult șifonată, sânge  uscat de mult.

Prin ritm și rimă vei salva gândirea?

Se poate, dar o fi și altfel.

În artă fiecare arde altfel, de viu,

Fără să știm.

BMM

Suflet de cristal la anticariat,

Suflet de cristal la anticariat,

Aburul muritorilor de la Pol,

Condeiul este o formă a inimii,

Nu puneți pământ peste flori,

Nici peste poeți, nu uitați nimic din ce nu se observă,

Coborau anii din norii veacului,

Veghez un trup prea fragil,

De-a lungul peretelui lambrizat

Se strecoară un vîrcolaciu,

Este vestea cea rea, iertați-o,

Cică vom fi veșnici, dar nu știm.

De ceară paravanul celor plecați,

Blând trece briza morții,

Un tufiș care plânge cu glas de copil,

Spațiul pe care-l străbat condamnații,

Luna căzută-n extaz,

Mai întunecat este acum paravanul,

Se pare că bolnavul a trecut dincolo,

Brrr. Nu vă temeți, am inventat tot,

Noi trăim, trăim, dar trăim?

BMM

Îmi sunt tată și mamă, de mine mi-e dor,

Nemărginirea sparge  și tâmplele febrile,

Unii  doar ca bondarii fac,

Alții pe scenă urlă,  cântă,

Buimaci și doar celebri în casa Budenbrock.

În genunchi le spun eu celor cu ambițuri,

Darul iubirii cine ar ști să-l mai primească?

Deasupra noastră corbii și vulturii fac raiduri,

Noi nu  murim, nu, noi vom fi doar martori.

Dincolo de singurătatea mea sunt sute, mii,

Ei de ce nu-mi scriu și mie?

Siheoa care seamănă, zice Mugur,

Cu fluturele, nici nu există,

Mugur nu mai este, dar are o mie de antene și guri,

Bună dimineața, Mugur,  poet nepedepsit,

Mă bucur că ești încă o amintire proaspătă,

Fără de prihană.

BMM

   

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Tara-ta-ta, tara-ta-ta,

Poeții vin la turnir,

Își ascut penele,

Scriu despre moarte,

Cunosc și medici

Tot despre moarte scriu, vai,

Deparcă viața ar fi un nimic,

Oh, sculați voi oropsiți poeți,

Voi , osândiți la umilinți,

Dar cu poetul nu poți bea orice,

El este rara avis, chiar și în sicriu,

El este veșnic în manuale,

Războiul continuă,

Poeții stau înghesuiți,

Așteaptă judecata, dar jurii au murit,

Atunci?

BMM

 

 

 

 

 

 

Sufletul pereche e într-o ureche,

În cealaltă  cântă o mioară  blândă,

Alchimie dragă, cin-să te-nțeleagă?

Tora și Cabala, arătați-mi calea,

Ce e după moarte? Unde mergem, frate?

Că eu nu pricep, moartea-i ca un cep?

Cred în nemurire, deși nu am știre,

De ce mă-ntristez? Repet – am un crez.

BM

 

Mers în pustiu - ed. ASR-Biblioteca București - 2005-poezie

Abis sau a șaptea poartă - ED. ASR- 2008 - poezie

Exilul cuvintelor -  Ed. Inspirescu -colecția Poeții secolului XXI-2014

Dicționar sentimental- ed. ASR -2006- eseuri

Antologie de vis- ed. Inspirescu - Colecția Poeții secolului XXI -2015

Numele profesorului - ed. Litera - 1986 - DEBUT  EDITORIAL

Ca o rugăciune -Ed. Astralis - 2016 - poezie

Viață de profesor -Ed. Albatros - 2002 - poezie

Bazar oriental - Ed. ASR -2000

Între infern și paradis -OPERA OMNIA -ED. TIPO-MOLDOVA  2013 - 678 pg. –poezie

Vocea profesorului- Ed. Litera - 1993

Bazar oriental (II) - Ed. Granada- 2010 - volum recenzat de criticul Alex Ștefănescu  în Rom. lit cu multă neînțelegere, rog a fi scos citatul din finalul prezentării, criticul m-a elogiat în Flacăra - aprilie 1990 și se contrazice flagrant numindu-mă amator, amator este criticul, opinia meaAntologia aforismului contemporan- Ed. Unicorn - antologie ed. II a Secției de popezie ASR-2017

Ce stradă e asta? - ed. NEUMA-2017 - antologie ASR coord. Horia Gârbea- poezie și proză

Du Congo au Danube - antologie de poezie contemporană - Marilena Lică-Mașala-ed. Dagan - Paris-2011

PS. rog a fi scos citatul din finalul prezentării, criticul m-a elogiat în Flacăra - aprilie 1990 și se contrazice flagrant numindu-mă amator, amator este criticul, opinia mea. Se poate înlocui cu opinia criticului Răzvan Voncu, prof. univ. dr. care în REVISTA REALITATEA EVREIASCĂ  nr. 452-453/iunie 2015   a scris - „Avem în Boris Marian un poet-sinteză...un spirit profund, pentru care poezia este un destin...un poet reprezentativ din perioada post-1989”.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

RăspundeRedirecționează

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

M