O toamnă fericită
Îți amintești de Yves Montand
Cum au trecut atâția ani?
Imi amintesc, îmi spune toamna
Frunzele galbene ca Doamna
In rochii galbene și roșii
Am fost copii, babele, moșii
Trec liniștiți pe lângă noi
Aud un cântec, suntem goi
Pe dinăuntru, ca o mare
Ce se transformă la vărsare
In Oceanul Infinit
Un cântec ce ne-a despărțit
Și urma pașilor s-a șters
Pe plaja tristă ca un vers.
Boris Marian
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu