Clopot
Clopotul, departe , a trezit câmpia,
Soarele-i trimite, generos, lumina,
Pare că din ceruri se pogoară zvonul,
Dumnezeu încearcă să-și găsească tonul,
Ne vorbește-n șoaptă sau neauzit,
E distant ca Luna, astru alb-placid,
Numai râul știe ce este-n mișcare,
Că viața nu e veșnică, ne pare
Rău că ea aleargă înspre oceane,
Clopoite ce nu știu ziua, luna, anul.
Boris Marian
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu