Mă duc

Mă duc fără să văd cu ochii


Mă duc fără să văd cu ochii
Și umblu fără încălțări,
Îmbracă toamna roșii rochii,
Un deal tăcut, fără cărări,
De zile, nopți umblu, sunt singur,
Nici lupi, nici urși, nici câini, doar cuci
Care îmi spun aproape sigur
Că voi trăi . „ Dar unde duci
Această grea povară, viața?”,
Mă-ntreabă Domnul uneori,
Nici El nu știe, nu-i știu fața,
De aceea nici nu pot să mor.

Boris Marian